Parlamentul european face videoconferinţe şi voi vă daţi aprobări să vă adunaţi grămadă cu personal cu tot într-o clădire atât de mare şi presupunem greu de dezinfectat. Mai căraţi acolo şi zecile de bieţi jurnalişti ca să ne dea măreaţa ştire că iar v-aţi plimbat degeaba. Că v-aţi răzgândit. De ce nu v-aţi răzgândit cel puţin cu o seară înainte, dle, tovarăşe  prim-ministru desemnat? Umpleţi televizoarele cu inepţii şi justificări de doi bani, într-un moment ca ăsta?!

Ştim, omenirea e în criză. Nu mai sunt conducători luminaţi, cu spirit de sacrificiu. Sunt, poate, cei pe care-i merităm. Dar, totuşi! Omeneşte, creştineşte, puteţi gândi?!

Degeaba se zbat câţiva sacrificaţi din prima linie să ţină cât de cât barca la plutire, voi de la butoane vreţi cu tot dinadinsul să se scufunde. Cu o ţară şchioapă şi un popor epuizat de aşteptare privind la tumbele voastre de atâţia amar de ani mai speraţi la solidaritate? Mai speraţi să fiţi ascultaţi? Cine să mai aibă încredere că nu minţiţi când vorbiţi de reguli, de disciplină, de calm şi cumpătare, de raţiune,  de responsabilitate  când voi, care în clipe grele ca acestea, vitale sunteţi primii care nu ştiţi să vă purtaţi? Sau nu vreţi. Neputinţă? Inconştienţă? Lăcomie? Jenant! Revoltător!

Dacă ar fi alta situaţia medicală, lumea ar fi în stradă. Să vă ceară socoteală. Până la vot mai e mult şi mulţi se gândesc că poate nu-l mai apucă. Alţii, pe lângă noi, cehii, ungurii, sârbii, acţionează cu înţelepciune. Fac ce trebuie. Noi n-avem guvern, n-avem legi pentru că sforari şi orgolioşi cum vă dovediţi nu sunteţi în stare să puneţi în faţă ceea ce toată vremea clamaţi demagogic – Interesul Naţional

Noi, ceilalţi, populaţia răbdurie, ne simţim singuri şi abandonaţi. În voia sorţii şi a virusului care, da, devine ucigaş în asemenea condiţii. Dar, din păcate, loveşte în noi. Da, trebuia să avem stare de urgenţă! Da, trebuia să avem legi pentru achiziţii rapide! Da, trebuia să închidem mai repede şcolile şi universităţile, să fim vigilenţi la frontiere şi să prevedem infracţionalitatea pe care o produc acum cei care profită de haos. Până vă treziţi voi cu procedurile voastre pe care vă tot lăudaţi că le schimbaţi n-o să mai găsim nimic pe piaţa. Începe să fie criză de medicamente pentru bolnavii cronici şi aşa mai departe.

Vă plângeţi că nu sunt medici suficienţi?! Epidemiologi. Medicii de familie cu câte 3.000 de suflete, plătiţi per capita (!!!), cum pot îngriji cum se cere acum atâţia pacienţi? Unde sunt posturile pentru rezidenţi? Nu cumva se dau pe bani şi voi vă faceţi că nu vedeţi?

Asta şi atâtea altele se petrec pentru că politica e în ţara asta doar un ciolan! Aţi fi avut ocazia în aceste vremuri nenorocite să dovediţi că puteţi fi şi altfel! Că politica poate fi o profesie onorabilă care se poate face ca şi altele onest, cu dedicaţie şi bună credinţă. E chiar atât de imposibil să vă înţelegeţi? în ceasul al doisprezecelea?  Să vă aşezaţi la o masă cu toţii şi să transmiteţi un îndemn la conciliere?

Astăzi vă veţi plimba iar la Cotroceni chemaţi - marţial - de un preşedinte depăşit de situaţie şi prost negociator. Dezamăgitor! Iar declaraţii mincinoase, iar ciorovăieli! Nu mai sperăm nimic! Doar bunul Dumnezeu ne mai poate salva dându-ne cu capul de pereţi. Poate înţelegem ceva? Noi. Şi poate şi voi.

Doina Papp

În numele mulţimii tăcute de cetăţeni indignaţi!