A promis până la 1 octombrie pachetul legislativ deşi, în două luni, dintre care una de vacanţă, este imposibil să scrii o lege a Educaţiei, darămite un pachet legislativ. Dar dacă aşa a cerut şeful, „să trăiţi”, executăm cu plăcere.

Remanierea lui Alexandru Nazare, ministrul Finanţelor Publice

A venit peste noapte, fără consultări cu coaliţia de guvernare, nici măcar cu conducerea PNL, partidul care l-a susţinut pe Nazare. Cîţu a mers la sigur, după o consultare doar cu preşedintele Iohannis. Ceilalţi şefi ai partidelor de coaliţie au rămas muţi.

Cîţu nu putea face aşa ceva fără binecuvântarea lui Iohannis. Preşedintele n-a avut nimic de spus sau întrebat. Dacă au avut loc consultări, dacă conducerea PNL este de acord ca premierul să devină ministru interimar la finanţe, nimic din toate acestea. Premierul are drepturi totale când e vorba de remanieri sau numiri în funcţiile de ministru, spune presedintele. Au mai fost şi alte ocazii, în care preşedintele s-a întâlnit doar cu premierul Cîţu, ignorându-l pe Orban.

Florin Cîţu nu i-a rămas dator. Memorandumul pentru aplicarea în practică a proiectului România Educată a fost aprobat, fără ca premierul Cîţu să fi avut timp să citească măcar 10 pagini din 130.

Este clar că, pe tăcute dacă nu făţiş, preşedintele Iohannis îl preferă pe Cîţu la şefia PNL şi a guvernului. Cu Orban a avut dispute mari, în diferite probleme, chiar dacă n-au avut ecou prea mare în spaţiul public. Un mister rămâne şi demisia lui Orban din fruntea guvernului. I-a fost cerută sau a fost iniţiativă proprie.

Se ascut săbiile în lupta pentru şefia PNL

Chiar azi am fost martorii unor replici dure între cei doi competitori, Orban şi Cîţu. Orban îşi prezintă propria filosofie legată de conducerea guvernului.

„Guvernul este emanaţia Partidului Naţional Liberal şi nu Partidul Naţional Liberal este emanaţia Guvernului. Guvernul trebuie să asculte de forurile statutare ale PNL şi nu Guvernul este acela care trebuie să dea dispoziţii PNL şi forurilor statutare ale PNL, asta e logică. Un coleg mai tânăr a spus un lucru – că preşedintele PNL trebuie să fie prim-ministru. A spus-o bine”

Ce spuneam şi în alte articole. Ajuns şef la PNL la congresul din septembrie, Orban va revendica funcţia de premier. Preşedintele Iohannis nu are ce face. PNL decide premierul, în baza protocolului coaliţiei de guvernare. Cu Orban premier, guvernul nu mai este „guvernul meu”, al preşedintelui Iohannis. Vom asista la o luptă surdă între Iohannis şi Orban, cine este „boss-ul” scenei politice.

Cîţu replică şi el.

„Lucruri care nu ar trebui să se întâmple în PNL, pentru că noi nu suntem PSD. Când ataci membrii Guvernului, premierul, seamănă foarte mult cu ceea ce face PSD. Când, cu câteva luni în urmă spui că o decizie a premierului este bună, că este în spiritul Constituţiei, iar peste câteva luni spui că nu mai este bună, pentru că trebuie evaluată, arată că astfel de politicieni, poate, nu mai au un viitor în România”.

Aluzia la Orban este evidentă.

Cîţu duce o luptă acerbă, folosind inclusiv resursele bugetare din rezerva guvernului, pentru a atrage cât mai mulţi şefi de filiale şi primari. Dacă va reuşi sau nu, vom vedea.

Două scenarii după congresul PNL din septembrie

Orban câştigă şefia PNL. În ciuda opoziţiei preşedintelui Iohannis, mai făţişă sau mai ascunsă, Orban are câştig de cauză şi are un număr mai de voturi decât Cîţu. El poate revendica şefia guvernului, şi Iohannis nu se poate opune. Deşi nu e scris nicăieri, şeful partidului majoritar, aflat la guvernare este şi premierul, o cutumă în mai toate statele europene. Ideea preşedintelui, „că e bine cum e acum” nu ţine, îşi ostilizează noua conducere a PNL adusă de Orban.

Orban are mai multe şanse de câştig pentru că cei 5000 de delegaţi fac parte din clientela sa, ştiu că „îşi ţine întotdeauna cuvântul dat” şi îşi răsplăteste susţinătorii cu funcţii grase şi contracte din bani publici. Cîţu a tratat cu dispreţ partidul când l-a remaniat pe Nazare. Tot Cîţu spune că rectificarea bugetară o face el, la guvern, fără să ceară aprobarea PNL. Lucru care l-a înfuriat pe Orban şi, în mod cert, pe mulţi lideri de filiale.

Dacă Cîţu se obstinează şi nu demisionează în cazul în care pierde şefia PNL, avem varianta Grindeanu, în care toţi miniştrii PNL demisionează, şi nu-l văd pe Iohannis mergând până acolo încât să-i înlocuiască cu oamenii lui Cîţu. 

Cîţu câştigă şefia PNL. Lucrurile devin clare. Cîţu rămâne premier, preşedintele Iohannis are „premierul meu”, care-l ascultă orbeşte, fără crâcnire, şi execută tot ce-i dictează preşedintele. Am văzut cum s-a comportat Cîţu cu ocazia prezentării proiectului România Educată. N-a avut nimic de spus, deşi nici nu ştia ce conţine proiectul. Doar „să trăiţi, am înţeles. Unde-i ordin cu plăcere”.

Modul în care preşedintele a prezentat proiectul România Educată, ţinut secret până în ziua adoptării lui prin Memorandum în guvern, fără vreun autor, altul decât preşedintele însuşi, ne arată cum va fi guvernarea Iahnnis-Cîţu. Iohannis se va considera a toate ştiutor şi îi va ordona lui Cîţu să ia deciziile pe care i le dictează el.

Acest scenariu are şi fisuri mari, pe care nu ştiu dacă Iohannis le sesizează. Este vorba de miniştrii USR PLUS şi ai UDMR, şi de parlament. Aceştia nu se vor simţi obligaţi să execute ce spune Iohannis cu gura lui Cîţu, iar parlamentarii PNL, fideli lui Cîţu, nu sunt nici pe departe majoritari. Orice OUG, sau lege, propuse de Iohannis cu pixul lui Cîţu vor fi respinse automat în parlament. Aşa se va întâmpla, probabil, şi cu Legea Educaţiei aşteptată pentru 1 octombrie. Va sta apoi în parlament cel puţin un an de zile.

Aveam mare încredere în înţelepciunea lui Iohannis, dar modul „dictatorial” în care şi-a prezentat proiectul România Educată mi-a zdruncinat această încredere. Foarte mulţi şefi de state şi guverne intră, la un moment dat, în paradigma „puterea le-a luat minţile”. Vom vedea dacă va fi şi cazul lui Iohannis şi Cîţu.