Dorind să pună capăt posibilelor dezvăluiri ale profesorului Alexandru Andronic referitoare la aspectele necurate ale afacerii Protar, o afacere despre care conferenţiarul de Istorie Antică nu ştia, de fapt, nimic, mega-industriaşul Grigore Bucşan se gândeşte la declanşarea unei operaţiuni de intimidare. La proximul curs al specialistului în Alexandru cel Mare se va produce o agitaţie studenţească ordonată. Ministerul Învăţământului se va simţi obligat să se implice şi va decide suspendarea pe termen nedeterminat a respectivului profesor. Pentru ca operaţiunea să izbutească, Bucşan are nevoie de sprijinul ministrului, un anume Brănescu. Acesta acceptă, se lasă umilit el însuşi de marele afacerist, neavând de pus decât o singură condiţie. Aceea ca, drept răsplată, Grigore Bucşan să intervină şi la proxima remaniere el, Brănescu, să primească un portofoliu mai mănos, mai de Doamne-ajută.

Mihail Sebastian a scris Ultima oră în 1942. Piesa a fost reprezentată în premieră absolută în 1946. De atunci, România a schimbat două regimuri politice, a avut parte de zeci de guverne, dar în privinţa Educaţiei nu s-a schimbat mare lucru. În ciuda faptului că educaţia a fost declarată prioritate naţională, nici un guvern postdecembrist, fie el de dreapta ori de stânga, nu a alocat 6% din PIB şcolii. Calitatea morală şi profesională a persoanelor desemnate să conducă ministerul cu pricina este din ce în ce mai slabă, numai astfel explicându-se faptul că cineva de joasa anvergura a unor Liviu Marian Pop sau Valentin Popa a putut să fie considerat capabil de preşedintele PSD, fostul student repetent Dragnea Nicolae Liviu, să conducă ministerul cu pricina.

Mi-am reamintit scena Bucşan-Brănescu din Ultima oră zilele trecute, la aflarea veştii că propunerea conducerii PSD pentru postul de ministru al Educaţiei este d-na Ecaterina Andronescu. Despre care până mai deunăzi ştiam că s-ar număra printre criticii nu doar ai d-lui Dragnea, ci şi ai anvergurii şi capacităţilor profesionale ale mai multor componenţi ai guvernului Dăncilă.

Mărturisesc că, până la auzirea ştirii, nu am pus nici cel mai mic preţ pe zvonul care dădea drept sigură desemnarea doamnei Andronescu. Eram convins că portofoliul va fi preluat de dl. Daniel Breaz, rectorul Universităţii din Alba Iulia, un susţinător pe faţă al d-lui Dragnea, aceasta fiind recompensa pentru faptul că filiala judeţeană Alba l-a sprijinit pe preşedintele PSD la decisivul CExN din septembrie.

Şi atunci cum se face totuşi că d-na Ecaterina Andronescu reprezintă propunerea PSD pentru şefia Ministerului Educaţiei? Simplu,  din calcul şi din buna cumpănire a propriilor interese personale de către acesta. Mai exact, Liviu Nicolae Dragnea ştie cât de neimportant este ministerul cu pricina în ansamblul preocupărilor cabinetului Dăncilă. Lucrurile stau exact ca în Ultima oră. Preşedintele PSD este mai mult ca sigur că, dându-i d-nei Andronescu portofoliul cu pricina, îndeplinindu-i pofta de a mai fi o dată ministru, el. Liviu Dragnea, nu are de pierdut absolut nimic. Doar de câştigat. D-na Andronescu va redeveni lăudătoarea de serviciu, persoana care scuză totul, care se va acomoda rapid cu submediocritatea absolută ce caracterizează astăzi guvernul României pe care chiar domnia-sa a denunţat-o. În plus, d-na Andronescu nu va formula solicitări imposibile. Probabil că doamna Andronescu nu va anula ordinul dat de predecesorul său, Popa-Pamblică, vizând concedierea a 4000 de profesori, nici dispoziţiile şi ordinele încă şi mai aberante care afectează calitatea învăţământului şi a personalului didactic emise în perioada interimatului său de paukeriţa Rovana Plumb. Greu de imaginat, de pildă, că d-na Ecaterina Andronescu îi va spune d-nei Lia Olguţa Vasilescu că promisele creşteri salariale ce ar trebui să intre în vigoare în 2019  vor avea un preţ social mult prea mare, că în învăţământul superior de stat vor impune creşterea cuantumului autofinanţării ori că aceeaşi doamnă îi va cere ministrului Finanţelor, dl. Eugen Orlando Teodorovici, să prevadă în bugetul de stat pentru anul 2019 sumele necesare îndeplinirii obligaţiilor prevăzute prin Legea 85/2016.

Prezenţa d-nei Andronescu în fruntea Ministerului Educaţiei va fi folosită în scopuri de imagine de preşedintele PSD. Care va susţine că el respectă propunerile premierului Dăncilă şi că, iată, PSD este cel mai democratic partid cu putinţă.

La urma urmei, acceptând încă o dată compromisul, nici doamna Ecaterina Andronescu nu pierde mai nimic. Îşi va vedea îndeplinit visul.

Unde mai pui că ziarul Adevărul a scris că Liviu Dragnea i-ar fi promis un loc eligibil pe lista la viitoarele alegeri euro-parlamentare. Doamna Andronescu nu a dezminţit până azi ştirea.Totul are un preţ pe lumea asta. Principiile nu contează.