Dacă Tăriceanu se ştie curat, de ce s-ar ascunde de justiţie?

Astăzi se întruneşte Comisia juridică a Senatului care va analiza şi vota asupra avizului cerut de DNA, pentru urmărirea penală a şefului Senatului, domnul Tăriceanu. „Demersul procurorilor are un scop bine definit, şi anume să mă intimideze pe mine“, spune Tăriceanu, adăugând că nu va renunţa la „lupta“ să pentru o „justiţie corectă“. Foarte bine, să nu renunţe, dar de ce se ascunde şi de judecători?

Problemele lui Tăriceanu

Este puţin probabil ca 73 de volume, 17.000 de pagini din dosarul Microsoft, în care este acuzat Tăriceanu, să fie „maculatură“, cum se exprimă domnia sa. Şi procurorii din DNA, inclusiv şefii care au aprobat trimiterea cererii de ridicare a imunităţii, să-şi fi permis să se facă de râs, incriminându-l pe al doilea om în stat fără dovezi beton. În plus, dosarul este alcătuit şi la cererea şi cu probe provenind de la parchetul din Austria, ori nu cred că „statul paralel“ şi-a băgat coada şi în Austria. Sau, poate ne demonstrează Tăriceanu că aşa este. Tentaculele statului paralel din România au ajuns până în Austria.

În referatul procurorilor se spune:

„Faptul că prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu a fost unul dintre beneficiarii nemijlociţi ai comisionului plătit de Fujitsu Siemens Computers GmbH, aşa cum vom arăta într-o secţiuni ulterioară, demonstrează că acesta a fost parte a înţelegerii iniţiale, fiind de neconceput ca funcţionari din subordinea să să săvârşească fapte de corupţie şi să îi transmită foloasele materiale astfel obţinute, fără implicarea demnitarului. Astfel, în practica instanţei supreme s-a arătat că în situaţia unei infracţiuni de corupţie săvârşită de o persoană cu un ascendent semnificativ asupra celorlalţi participanţi, participarea acesteia poate fi probată prin coroborarea probelor indirecte şi că nu poate fi primită apărarea potrivit căreia persoanele aflate în subordinea autorului infracţiunii săvârşesc acte ilegale în folosul acestuia, fără ştiinţa sa.“

A doua mare problemă. Dacă se ştie nevinovat, Tăriceanu poate proba în faţa judecătorilor acest lucru, şi demonstra lumii întregi nevinovăţia sa. Cum a făcut Ludovic Orban. Nu văd de ce s-ar ascunde în spatele imunităţii parlamentare. S-a ascuns şi Dan Şova, dar până la urmă tot în puşcărie a ajuns.

A treia problemă, credibilitatea internă şi externă

În contextul în care România a fost pusă la colţ pe teme de justiţie, de către raportul MCV, Comisia de la Veneţia, Rezoluţia PE, votată inclusiv de către ALDE-UE, Tăriceanu trebuie să fie conştient că ascunderea sub mantia imunităţii parlamentare nu va face decât să confirme opiniile şi concluziile forurilor europene: în România politicienii dau legi care să-i protejeze de răspunderea în faţa justiţiei. Nu este exclusă posibilitatea ca formaţiunea ALDE-Tăriceanu să fie exclusă din ALDE-UE. Şi în plan intern, Tăriceanu îşi poate lua adio de la candidatura la preşedinţie. Nu ştiu cum ar vota românii un personaj care se ascunde de justiţie, demonstrând astfel că are conştiinţa încărcată. Inclusiv la votul pentru europarlamentare, ALDE va suferi un eşec major. Românii nu pot fi convinşi că politicienii sunt, sărmanii, nevinovaţi, dar se înfrupta cu voluptate din bugetele statului. Altfel cum îşi pot justifica vilele de lux şi conturile din bănci?

Dacă Tăriceanu acceptă să se ascundă de justiţie, deşi se consideră nevinovat, trebuie să accepte concluzia că este la fel cu ceilalţi cercetaţi penal din conducerea statului.

„Nu mă intimidează aceste lucruri, nu abandonez lupta pe care am început-o şi pe care o voi duce mai departe pentru o justiţie corectă, care să se bazeze pe lege şi numai pe lege“, spune Tăriceanu.

Da, dar de data aceasta lupta va fi interpretată că se duce în scopul de a-şi salva propria piele de judecata instanţelor. Nu a procurorilor.