Cum ne sfârşeşte austeritatea germană

Când se laudă că au salvat Europa prin politici de austeritate, liderii conservatori ai UE, în frunte cu Angela Merkel, a cărei poziţie a fost susţinută consecvent de preşedintele nostru, ignoră situaţia cu adevărat dramatică a continentului din acest moment.

Esenţa politicilor de austeritate a fost transferarea pierderilor din sectorul bancar şi al marilor corporaţii către sectorul public. Populaţia a fost obligată să preia povara, în timp ce autorii crizei au fost recompensaţi cu prime de milioane şi milioane de euro. Grecia  a fost prima pulverizată. Mulţi înţelepţi au spus atunci că grecii o merită din plin pentru că au mâncat banii cu lingura, s-au împrumutat ca nebunii şi nu-şi plătesc impozitele la stat. Au urmat alţii, ca spaniolii, despre care nu se mai poate spune acelaşi lucru. Spania a fost decenii la rând cel mai bun exemplu al prosperităţii aduse de aderarea la UE. Dezvoltare economică explozivă, infrastructură, folosirea eficientă a fondurilor europene. Acum, aceeaşi Spanie se luptă cu un şomaj devastator de peste 25%, ceea ce înseamnă mai mult de cinci milioane de persoane fără un loc de muncă.

Italia a fost aşezată şi ea pe lista ţărilor cu probleme. Măsurile de austeritate au fost puse în operă. Rezultatul îl vede toată lumea, tocmai a ieşit din urnele ultimelor alegeri. Comicul Beppe Grillo a strâns voturile nemulţumiţilor şi nimeni nu ştie cum va evolua ţara, acum, când un clovn adevărat a intrat în cercul saltimbancilor care se pretind a fi politicieni.

După atâtea măsuri de salvare, zona euro nu dă semne de revigorare, scăldându-se fără perspective în apele nămoloase ale stagnării economice.

În acest peisaj fumegând, Germania este singura care prosperă. În rest, potopul. Compromisul cu Marea Britanie pe bugetul UE a dus la tăierea a 100 de miliarde de euro, dintr-un buget şi aşa simbolic pentru o entitate pe care unii o şi vedeau drept o Europă Federală. Cu un asemenea buget şi cu o asemenea filosofie s-a pus capăt declaraţiilor utopice. Europa modelată de austeritate este mai egoistă, mai individualistă şi mai cinică decât oricând.

Londra se crede din nou în Bătălia Angliei şi duce o campanie absolut disproporţionată pentru a feri Insula de invazia muncitorilor români şi bulgari. Se anunţă măsuri drastice, limitarea drepturilor de care beneficiază orice cetăţean european, dar care nu trebuie lăsate pentru noii veniţi din România şi din Bulgaria. Care noi veniţi sunt aşezaţi demult prin Italia şi Spania, dar asta nu are nicio importanţă. Scopul britanicilor este să-i oprească pe beneficiarii de fonduri sociale să-şi mai facă veacul prin Regatul Unit, iar cu banii obţinuţi să-şi înalţe palate cu turnuleţe la Ţăndărei. Bine-bine, dar pentru asta nu trebuie să-i pună la zid pe toţi emigranţii din România.

Esenţa politicilor de austeritate a fost transferarea pierderilor din sectorul bancar şi al marilor corporaţii către sectorul public

Germania nu are treabă nici cu Fenechiu, nici cu statutul parlamentarilor. Adică, dacă un parlamentar poate face contestaţie faţă de un raport ANI în 45 de zile, nu intrăm în Schengen, iar dacă o poate face în 15 zile, atunci, da, suntem buni de Schengen. Alegerile ridică la mare preţ problema emigraţiei. Politicienii de la Berlin vând şi ei aceeaşi marfă aducătoare de voturi: cum apără ei ţara şi locurile de muncă în faţa cetelor de români.

Ce se alege din viitorul UE în urma unor astfel de abordări nu mai spune nimeni. Bulgaria a liberalizat preţul la energie, aşa cum i-a cerut Europa. Oamenii s-au trezit dintr-odată cu facturi mai mari decât salariul. Demonstraţiile au dat jos guvernul. Marile companii care „au privatizat” furnizarea curentului electric impunând creşteri uriaşe de tarife nu au nicio problemă. Ele marchează profitul care se contabilizează în beneficiile corporaţiilor-mamă. Care de unde sunt?

Preşedintele Băsescu a ieşit cu băţul la hartă să ne arate unde se sfârşeşte Uniunea Europeană. Cu politicile de austeritate impuse de Germania întregului continent, Uniunea Europeană poate sfârşi de-a binelea în mod subit.