Extrem de amuzante acele câteva minute de la începutul şedinţelor săptămânale ale Guvernului României în care este îngăduită prezenţa reprezentanţilor presei. Minute transmise în direct de câteva televiziuni de ştiri din România şi, necondiţionat, de TVR 1.
Să recapitulăm desfăşurătorul. Mai întâi, îl vedem aşezat
în capul mesei pe premierul Mihai Tudose. Serios,
impunător, cu ochelari, marcat de o vădită supărare instalată încă înainte de a
începe discuţiile şi schimburile de idei cu membrii Executivului. Aceştia
stau frumos pe scaune, se uită preocupaţi în laptopuri ori se pregătesc să ia
notiţe. Când dl. Tudose este anunţat că toate televiziunile au proiectat
genericul de Breaking News şi sunt
gata să îi preia şi difuzeze către marele public preţioasele-i gânduri,
atmosfera devine încă şi mai încărcată. Dl. Tudose îşi amplifică încruntarea şi
începe să tune şi să fulgere- din când în când plasează şi ironii de autobază- împotriva câte unui ministru. Căruia îi
reaminteşte că nu a prea făcut nimic pentru rezolvarea celor mai acute probleme
cu care se confruntă Departamentul pe care cel supus oprobriului public îl conduce.
Mihai Tudose
este mai ceva ca dl. Vucea. Ori de câte ori ministrul prins cu tema
nefăcută vrea să îl înduplece, începându-şi politicos, chiar slugarnic,
intervenţia cu formula de adresare Domnule
Prim-ministru, vorbitorul este întrerupt cu severitate. Este apostrofat,
urecheat, aproape luat de guler.
În toate aceste
momente, dl. Tudose are ceva din nacealnicii comunişti de odinioară. Care îşi
puneau la punct subordonaţii spunându-le ţi-am
dat o indicaţie, misiunea ta este să o pui în practică, nu să o comentezi ori să
îmi dai mie explicaţii!. Ministrul este întrebat dacă ştie în ce
zi a săptămânii suntem şi dacă a băgat la cutiuţă că trebuie să raporteze
rezolvarea deficienţei până luni. Luni,
săptămâna viitoare, îşi întăreşte zicerea noul domn Vucea. Când dl. Tudose vrea să facă şi mai mult pe
fermul, pe Gigi Durul, Ministrului i se spune cum nu se poate mai categoric că
l-ar cam paşte o demitere, o remaniere.
I-am văzut puşi într-o astfel de situaţie mai mult decât
delicată pe ministrul Transporturilor, Cuc, pe cel al Sănătăţii, Bodog, iar
miercurea trecută a venit rândul unui secretar de Stat tot de la Ministerul
Sănătăţii. Un loc unde nimeni nu poate să rezolve irezolvabilul. Criza
vaccinurilor, îmbolnăvirile de rujeolă. De altminteri, sunt zvonuri care ne înştiinţează
că dl. Florian Bodog ar cam putea fi remaniat în zilele următoare. Ceea ce
spune multe despre felul în care dl. Tudose a întocmit, la preluarea mandatului
de prim-ministru, lista cu numele viitorilor miniştri. Domnul Bodog
confruntându-se cu aceeaşi problemă şi pe vremea când făcea parte din Cabinetul
condus de Sorin Grindeanu. Nu a putut el să îi găsească soluţia sub Grindeanu,
o va rezolva de teama lui Tudose?
Odată aceste
trei-patru minute de live şi
recitalul de autoritate tudosistă încheiate, presa este invitată să părăsească
sala. Heblu, tăcere, aşteptare. Premierul revine la declaraţii după încheierea şedinţei.
Obosit, plictisit, enervat de-a dreptul de prea multele insistenţe ale jurnaliştilor.
Pe care e evident că îi socoteşte nişte loaze. Cărora le dă răspunsuri
incomplete. Din care înţelegi că ceea ce a spus ieri nu mai e valabil astăzi.
Că toate marile decizii anunţate cu tam-tam la începutul guvernării, fie au
fost deja aruncate la coş, fie vor fi ajustate, fie se află în faza de
simulare. Că şi ele s-ar putea să devină istorie. Dar mai ales că viaţa merge
înainte. Cum? Cumva, ne răspunde
enigmatico-filosofic dl. Mihai Tudose. Vom plăti taxe mai mari din 2018? Probabil! Ne vor fi afectate veniturile?
Imposibil!, ne asigură premierul.
Şi ca să vedeţi încă şi mai bine cum lucrează Guvernul şi
miniştrii României, câtă competenţă s-a strâns în Palatul Victoriei, vă spun,
în încheierea comentariului meu de astăzi, că nici ministrul Educaţiei, dl.
Liviu Pop, nici cel al Sănătăţii, dl. Florian Bodog, habar nu aveau până acum
câteva zile că Legea salarizării unitare
gândită de marea italienistă Olguţa (ce Alexandru Balaci, ce Florian Potra,
Olguţa e mai mare şi decât Francesco De Sanctis!) va duce la scăderea unor
salarii din domeniile pe care le păstoresc cu atâta competenţă. Dl. Florian
Bodog, care mi-a fost student (i-am predat cursul practic de Limba franceză),
m-a sfătuit pe un ton imperativ să citesc legea.
Trebuia să o facă înainte prea intelectuala lui persoană
ca să ştie ce aberaţii votează din disciplină de partid.