Suntem primii la câteva capitole care ne fac să fim mai aproape de ţări din Africa şi America Latină, decât de cele din Uniunea Europeană. În loc să punem pe tapet aceste date care nu ne onorează, să căutăm soluţii realiste prin care să le rezolvăm, oficialităţile statului o pun de festivaluri ale iei, ale pepenelui sau alte năzbâtii prin care celebrează Centenarul. De asemenea, o altă discuţie evitată de societatea românească, inclusiv de lumea academică, este cea referitoare la realităţile României interbelice, perioadă pe care o privim cu o nostalgie romantică, dar care punea ţara noastră, ca şi acum, pe ultimul loc în Europa la capitole importante care defineau standardele de civilizaţie din epocă.

În 1930, conform Anuarului statistic al României ediţia 1937-1938, în ţara noastră se înregistrau aproximativ 112.000 de cazuri de deces în rândul copiilor între 0-5 ani, dintr-un total de 585.000 de naşteri. Practic, la cinci copii născuţi unul murea până să împlinească un an. Alţi 65.000 de copii decedau până la împlinirea vârstei de 5 ani şi alţi 25.000, până la 12 ani. România era printre ţările europene cu cel mai mare procentaj de mortalitate infantilă. În 2017, la capitolul mortalitate infantilă, România ocupa primul loc în Uniunea Europeană, cu 1.400 de decese la copiii sub un an.

Ceea ce este important de reţinut este faptul că dacă folosim Centenarul doar pentru festivisme prosteşti în care să ne lăudăm ce mare naţiune suntem, nu facem decât să perpetuăm aceste realităţi.

Tot anul 1930, alt domeniu de „frunte“ al României: analfabetismul. La 18 milioane de locuitori existau peste 6,5 milioane de analfabeţi. Analfabeţi get-beget, pentru că analfabeţii funcţionali nu erau încă subiect de studiu, dar în mod cert erau şi atunci suficienţi indivizi care nu înţelegeau ceea ce citeau. Arc peste timp: în 2017, România este pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte analfabetismul, iar acum ponderea analfabeţilor funcţionali este cea la care „reuşim“ să facem diferenţa faţă de alte state din UE.

Sunt doar două aspecte pe care le-am scos în evidenţă. În mod clar suntem campionii negativi ai Europei şi în alte domenii. Ceea ce este important de reţinut este faptul că dacă folosim Centenarul doar pentru festivisme prosteşti în care să ne lăudăm ce mare naţiune suntem, nu facem decât să perpetuăm aceste realităţi, să le băgăm pentru alţi 100 de ani sub preş, în loc să ne uităm în oglindă şi să fim sinceri cu noi, cu strămoşii noştri, dar şi cu urmaşii noştri, care poate merită un viitor mai bun.