Nu e în scopul comentariului meu de astăzi să aproximeze cât şi în ce fel îşi va exercita funcţia de conducere premierul găsit la a doua, de fapt, la a treia strigare de dl. Liviu Dragnea. Nici să repete deja adevărul binecunoscut că şeful de facto al Executivului va fi preşedintele PSD.

Nu intenţionez să formulez aici şi acum nici măcar cea mai timidă prognoză referitoare la durata de viaţă a noului Cabinet ori să spun ce va face dl. Dragnea în cazul în care dl. Victor Ciorbea îşi va îndeplini misiunea de a contesta cu folos la CCR legea care îi interzice condamnatului penal din fruntea Camerei Deputaţilor să acceadă la funcţia de premier pe care şi-a dorit-o şi care, cel puţin, pentru moment îi este interzisă.

E adevărat. Ceremonia de miercuri s-a consumat într-o atmosferă glacială, nu a avut nimic sărbătoresc, dar nici nu a fost un simplu act funcţionăresc îndeplinit, fiindcă aşa îi cere Constituţia, de preşedintele Klaus Iohannis. Din tot desfăşurătorul ceremoniei importante au fost dubiile plasate ici şi colo, dar exact acolo unde trebuia, în discursul prezidenţial, dubii referitoare la şansele de reuşită ale promisiunilor electorale ale PSD fără ca totala lor îndeplinire să pună în mare primejdie vistieria ţării. Duşul rece administrat de dl. Iohannis la final de discurs mult prea îngâmfatului domn Liviu Dragnea a fost numai apogeul, dar poate şi semnalul că perioada comunicării eliptice ori prin sms este de domeniul trecutului..

Extrem de semnificativ în acest sens mi s-a părut momentul în care preşedintele a afirmat că întâlnirile domniei-sale cu presa vor fi, de aici încolo, mult mai frecvente.

Ceea ce ar putea însemna că dl. Iohannis plănuieşte să îşi exercite de aici încolo mult mai proeminent şi la vedere atribuţiile de garant al Constituţiei. Dar şi de cenzor al atacurilor la fundamentele Statului de drept, ale justiţiei, ale cinstei, onestităţii şi democraţiei pe care guvernul PSD-ALDE nu a făcut nici un fel de secret că le va comite, fiind sigur că ele vor trece neobservate de o populaţie a cărei conştiinţă se va încerca să fie cumpărată prin măriri de salarii, prin scăderi de taxe şi de impozite ce vor curge în perioada imediat următoare.

Multe dintre semnele de la începutul guvernării nu sunt nicidecum bune. Iată, ministrul Justiţiei a recunoscut deja cu mai mult decât o jumătate de gură că se va gândi cât de utilă ar putea fi adoptarea unei Legi a amnistiei, dl. Iordache pregătindu-se mai mult ca sigur să revină la condamnabilele lui fapte din celebra marţe neagră. La rândul lui, Ministrul Educaţiei, dl. Pavel Năstase, a lăsat să se înţeleagă că va face toate diligenţele necesare pentru ca majoritatea măsurilor anti-plagiat luate în timpul guvernării Cioloş, îndeosebi graţie ministrului Mircea Dumitru, să fie anulate, punându-se, în schimb, în practică farafastâcurile ce nu au reuşit să fie impuse graţie complicităţii vinovate cu trecutul Parlament de d-na Ecaterina Andronescu. Iar d-na Sevil Shhaideh, vicepremier şi ministru al Dezvoltării Regionale, le-a promis primarilor o lege care să-i scape de răspundere penală.

Probabil că este în intenţia preşedintelui Iohannis să facă apel la presă pentru a-şi putea face auzite obiecţiile pe care în mod ca sigur le va avea la adresa acţiunilor guvernului Grindeanu. Cum însă dl. Iohannis nu mai prea instituţii de presă care să îi fie prietene ori fidele (s-a putut observa şi ieri seara cum acţionează împotriva lui TVR-ul Irinei Radu, prin emisiunea neghiobului Ionuţ Cristache şi prin vocea unor inşi precum Mircea Dinescu şi Doru Buşcu), cum marea majoritate a televiziunilor sunt controlate de forţe politice şi grupuri de interese ce îi sunt evident ostile, nu îi rămâne preşedintelui decât să recurgă la conferinţe de presă care au avantajul că vor fi transmise în direct.

Interesul mult mai mare pe care preşedintele a lăsat să se înţeleagă că îl va acorda de aici încolo presei şi comunicării publice, pare să reprezinte semnalul nu doar al unei schimbări în stilistica apariţiilor publice ale domnului Iohannis, ci restartarea întregii activităţi a domniei-sale.

Opunându-se în mod deschis metodei bani contra democraţie pe care o va instituţionaliza mai mult ca sigur guvernarea PSD-ALDE, dl. Klaus Iohannis îşi mai acorda o ultimă şansă spre a putea pretinde peste mai puţin de trei ani un nou mandat de preşedinte.