Bălăcăreala Băsescu-Ponta dăunează grav României

Premierul Ponta nu s-a gândit prea mult înainte să-i răspundă preşedintelui Băsescu FOTO Mediafax

Nici nu mai contează ce a fost mai întâi, oul sau găina. Cine a rostit prima înjurătură, Băsescu sau Ponta. Cert e că de pe la începutul toamnei, de când parlamentarii s-au întors mai bronzaţi din concedii, s-a pornit o ceartă care pe care.

Ponta mincinos, trombonist, laş şi l-a acuzat, şi-n culcare şi-n sculare, că a ajuns doctor în drept pentru că a plagiat. I-a plăcut maxim preşedintelui treaba asta cu doctoratul.

Când nu s-a luat de doctorat, a ţinut neapărat să-i pomenească premierului numele întreg, Victor Viorel Ponta, cu accent pe Viorel. N-am înţeles dacă să te cheme Viorel e ceva rău, dar preşedintelui i-a plăcut la nebunie să-l înţepe cu asta. O fi aflat el că premierul se atacă atunci când e strigat Viorel, ca un copil de şapte-opt ani care are un prenume pe care nu-l suportă. Ultima găselniţă a preşedintelui a fost lansată duminică seara: Agamiţă Dandanache. A lipit numele personajului comic al lui Caragiale pe fruntea premierului la o oră de maximă audienţă, ca să fie sigur că-i rămâne acolo. Agamiţă, pentru cei care au deschis mai târziu cărţile la lecţia „O scrisoare pierdută”, este candidatul tembel de la centru trimis într-un colegiu din provincie. Însă dincolo de nota comică a atacurilor, preşedintele a ameninţat cu denunţarea unui lucru serios: pactul de coabitare. Dacă hârtia era semnata de personajele Traian şi Victor, ameninţarea cu mototolirea ei n-ar fi trebuit să ne intereseze. Fiind vorba, însă, despre preşedinte şi premier, situaţia a devenit gravă.

Nici de partea cealaltă lucrurile n-au stat mai bine. L-a făcut laş, mincinos şi cuc de la Cotroceni. Astea pe lângă demonetizatul dictator. Toate atacurile premierului au culminat cu dezvăluirile despre terenurile de la Nana ale fiicei preşedintelui. Astfel, au apărut ocările „Băsescu latifundiarul” şi „Băsescu moşierul”. Dar parcă tot nu se spusese destul. Iar cel mai recent atac băsescian, cel cu „premierul Agamiţă Dandanache” a primit o replică de la purtătorul de cuvânt al guvernului, onorabilul domn Mirel Palada. Aceasta merită reprodusă pe larg şi cu ghilimele. Domnul Palada a scris pe Facebook: „cu mare părere de rău, cineva trebuie să constate că regele e gol. Pardon, că preşedintele e beat. Nu numai de putere. În seara asta, preşedintele României se încurcă în asemenea hal în limbă încât concluzia e indubitabilă: îi e frică. Şi pentru a-şi învinge frica, şi pentru a încerca să acopere cu zgomot, s-a matrafoxat. Garcon, încă un carton la domnu’. Îşi face curaj să respingă bugetul României, să blocheze o ţară întreagă. Garcon, încă un carton la domnu’…Alcoolul dictează: după dânsul, potopul !”

Ce-ar mai fi de adăugat ? Poate doar faptul că fix în ziua în care Băsescu îl făcea „Agamiţă” pe Ponta, iar şeful misiunii diplomatice a SUA în România, Duane Butcher, declara, pentru „Adevărul”, următoarele: „Aceste două instituţii (n.a. Preşedinţia şi Guvernul) au multă putere şi sunt vitale pentru succesul ţării. Cred că, în viziunea celor mai mulţi oameni, este important ca Preşedinţia şi Guvernul să colaboreze (...) Susţinem colaborarea dintre instituţii, ne concentrăm asupra acestui lucru, facem eforturi şi avem mari speranţe în acest sens.” Nici că se putea mai clar decât atât. Dar despre ce colaborare între instituţii vorbim noi aici ? Cei doi capi ai lor mai au puţin şi îşi scot ochii. Ferească Dumnezeu să se întâlnească întâmplător pe stradă.

Şi mai spune ceva extrem de important reprezentantul Washingtonului la Bucureşti. El repetă de câteva ori în interviul pentru Adevărul că SUA îşi doresc o Românie puternică. Adică o Românie stabilă politic şi economic, neafectată de certuri şi crize politice. Vi se pare cumva că Băsescu şi Ponta ar lucra în acest sens ? Vi se pare că le mai pasă şi de altceva în afară de procentele lor amărâte ? Vi se pare că, în toiul transformărilor care au cuprins omenirea, România este o ţară care ştie ce vrea ?

P.S. Citind atent toate comentariile la articolul de mai sus, mi-am dat seama care este, de fapt, cea mai mare problemă a noastră, a românilor: suntem dezbinaţi. Suntem împărţiţi în băsişti, pontişti, antonişti şi antenişti şi ne consumăm energia, zi de zi, urându-ne, unii altora să dispărem din ţară, să nu mai existăm. Cred că dacă nu ne vom trezi, dacă nu ne vom spăla cu apă rece pe ochi şi nu vom înţelege că lumea din jurul nostru se schimbă, că acum se duce o bătălie extrem de dură pentru reîmpărţirea puterii pe glob, riscăm să stingem lumina în această ţară. Toţi, laolaltă, de mânuţă. Şi băsiştii, şi pontiştii, şi antoniştii, şi anteniştii. România are nevoie, mai mult ca oricând, de lideri care să ne împace şi să ne unească.