Este genul de unitate administrativ-teritorială care îţi permite ţie ca edil să pui în practică cele mai frumoase proiecte pe care le-ai văzut în excursiile tale prin Viena, New York sau mai ştiu eu ce oraş frumos al lumii. Din 2016 însă, această oază de bani din România a fost sechestrată de un primar pe care, dacă mă luaţi mai tare, nici eu, un atent supraveghetor al instituţiei, nu ştiu cum îl cheamă.

Depăşind momentul poetic din introducere, vreau să vă arăt, într-o notă uşor umoristică, câteva dintre anomaliile pe care le-am găsit astăzi rătăcite prin bugetul propus de autorităţi pentru dezbatere publică. Am stat o bună bucată din zi, cu pixul, rigla şi creionul, ca orice funcţionar care se respectă, şi am analizat rând cu rând toate cifrele rotunjite din dreptul proiectelor propuse spre implementare. Trebuie să recunosc că mi-au atras atenţia doar acelea din domenii cu care am interacţionat. Sunt sigur că cineva cu mai multă expertiză în domeniul medical sau al construcţiilor poate scoate bombe mult mai mari decât cele pe care le voi prezenta eu în acest articol.

Dincolo de frustrarea generală acumulată ca urmare a lipsei totale de acţiune în sector din ultimii 3 ani, analizarea bugetului m-a făcut să îmi pun 100 de semne de întrebare. De ce? Pentru că achiziţiile propuse sunt de multe ori la nivel de satiră. Pentru că oamenii din interior care dispun de toţi banii din lume (în mintea lor!) nici măcar nu îşi mai bat capul să vadă dacă au sau nu au nevoie de anumite produse atunci când le bugetează. De exemplu, am întâlnit la fiecare direcţie achiziţia de scannere. Unele mai scumpe, altele mai ieftine. Mai mult, de foarte multe ori, 1-2 rânduri mai sus regăseai bugetat şi o multifuncţională de 10-15.000 de lei. Şi acum vine întrebarea: de ce ai mai cumpăra separat scannere? În fine, unele produse nu ajung nici măcar să fie cumpărate.

Pe principiul „mai bine să fie decât să n-ajungă”, un principiu păgubos, foarte des întâlnit atunci când te joci pe banii altora.

Sunt două secţiuni din buget care mi-au atras atenţia: tot ce înseamnă cultură, tineret şi sport şi, involuntar, o gamă largă de echipamente propuse pentru a fi achiziţionate de către aparatul de specialitate al primarului. Ca să fac lucrurile mai simple vă spun de pe acum că pentru tineret nu a fost alocat nici un leu. Toţi banii s-au dus către sport. Exceptând modernizarea unor săli de sport şi bazine de înot, parte din banii alocaţi probabil că unii şi-ar dori să ajungă în conturile FC Rapid. Dar asta este altă discuţie.

Am să fac puţină ordine în idei şi am să încep cu lucrul care mă interesa în mod direct. Cum se gestionează cultura la nivelul unui sector condus de PSD? Prost. Nu se vede absolut nimic. Există instrumentul, Centrul Cultural al Sectorului 1, dar instrumentul se află într-o moarte clinică. De pe site-ul oficial observăm că acest mecanism a fost folosit pentru a trimite copii şi pensionari ai sectorului 1 în excursii. O manevră a la Pandele/Onţanu/Vanghelie, prin care primarul Sectorului 1 îşi închipuia că va capitaliza electoral. Probabil că nu se vor opri aici şi vor reactiva maşinăria în apropierea alegerilor. Ce am remarcat în mod deosebit este bugetul de investiţii solicitat de către instituţie şi lucrurile în care se duc banii ceruţi. În ordinea din tabel amintim (doar ce este remarcabil, restul sunt banalităţi comune pe care le cumpără şi ceilalţi cum ar fi multifuncţională sau scanner): 1 x Sistem de filtrare a apei = 50.000 lei, 1 x Sistem de alarmă = 85.000 lei, 1 x Autovan = 200.000 lei, 1 x Platformă de promovare a evenimentelor culturale, sportive şi sociale = 150.000 lei. Concluzia provizorie pe care am tras-o este că angajaţii nu se simt în siguranţă, de aia au nevoie de un sistem de alarmă, apa nu e suficient de pură, au nevoie de un autovan (bănuiesc că ar fi un fel de 8+1!) pentru a merge în excursii alături de cetăţenii din sector şi simt nevoia unui nou site. În noile condiţii microbiologic pure, Centrul Cultural promite că va revoluţiona toate conceptele culturale existente în piaţă. Sau va continua să care oameni prin excursii promiţându-le că dacă vor vota tot PSD nu vor mai trebui să muncească toată viaţă. Dar asta este o altă poveste.

Promisiunile în domeniul culturii sunt multe. V-am spus, sunt foarte mulţi bani, iar oamenii nu ştiu cum să îi cheltuie. De aceea nu a scăpat nici un monument cultural, mai mare sau mai mic, fără măcar un studiu de fezabilitate. Planuri sunt multe, dar de cele mai multe ori, după ce se cheltuie câteva milioane bune pentru studiul de fezabilitate de la bugetul de sector, începe o conştientizare generală asupra faptului că nu se poate face nimic pentru că obiectivul cultural ba este sub administrarea Consiliului General, ba a Ministerului Culturii, ba a vreunei familii nobiliare. Aşadar, e bine că sunt planuri.

Asta e. Nu cred că cineva se aştepta ca PSD-ul să se axeze pe cultură. Chiar dacă sunt bani, aceasta a fost mereu ultimul subiect de interes. Mai ales când ai în faţă investiţii importante pentru cetăţenii în faţa cărora te subordonezi, precum Căruţe pentru comerţ stradal în valoare totală de 2.900.000 lei sau Jucării pentru câini în valoare de 161.000 lei. Acestea sunt doar unele „investiţii” care atrag atenţia prin latura hilară a lor. Însă în buget veţi găsi bugetat şi faimosul sistem automat de închiriere biciclete în valoare de 27.000.000 lei sau amenajarea parcului Regina Maria (acea bucată de pământ verde de sub podul Grant) în valoare de 16.135.000 lei.

Am râs, am plâns, dar în final am dat bine în poză. Sau cel puţin aşa mă gândesc că ar fi utile într-o primărie următoarele ustensile:

·        13 x Staţii grafice = 210.000 lei

·        1 x Dronă = 10.000 lei

·        2 x Laptop (aplicaţii grafice) = 30.000 lei

·        2 x Tableta Intel Core i7 = 24.000 lei

·        2 x Licenţă Adobe Photoshop CC = 5.000 lei

·        1 x Licenţă Adobe InDesign CC = 3.000 lei

·        1 x Licenţă Adobe After Effects = 3.000 lei

·        2 x Licenţă Adobe Premiere Pro = 5.000 lei

·        2 x Licenţă Nero Platinum = 1.000 lei

·        4 x Licenţă Corel Draw 17 = 11.000 lei

Sunt ustensile bugetate anul acesta, instrumente de lucru pe care le regăseşti în toate agenţiile media. Acum, să mă ierte Dumnezeu, dar la cum arată comunicarea în Primăria Sectorului 1, mă face să mă gândesc că cineva a cumpărat toate cele 13 staţii grafice pentru a lucra proiecte personale. Altfel nu îmi explic pentru ce ar putea fi folosite.

În final, ca totul să se încheie în aceeaşi notă pozitivă, cineva s-a gândit să comande un soft pentru analize sociologice în valoare de 75.000 lei, pentru că nu ştii niciodată când vrei să vezi cum se comportă mulţimea pe care o conduci.

Ce să mai, în colo-n coace. Un buget mare, plin cu lucruri deocheate. Vă invit călduros să îl analizaţi rând cu rând şi să semnalaţi public orice anomalie vă sare în ochi. Doar aşa putem reforma cu adevărat clasa politică şi îi putem trimite acasă pe toţi cei care 30 de ani şi-au bătut joc sistematic de România.