Alina Mungiu-Pippidi: Ne trebuie coloane oficiale ca să-i apere pe conducătorii noştri de ce gândeşte poporul despre ei
Locuiesc de opt ani la Berlin, am biroul intre MAE si MAI al lor, în centrul orasului, conduc şi merg cu bicicleta, că nu îmi place autobuzul, şi în opt ani niciodată nu m-a tras deoparte vreo coloană oficială, deşi primii cinci mergeam la serviciu pe axa principală Vest-Est, pe care merge şi dna Merkel la birou. Dimpotrivă.
Când am găzduit o conferinţă internaţională despre democraţie, în iulie, cu unii din cei mai importanţi universitari din lume pe acest subiect i-am plimbat pe jos pe râul Spree de la gara din Friederich Strasse, unde e restaurantul nostru favorit, Reprezentanţa Permanentă (nume provenit din Războiul Rece, aici se întâlneau toţi spionii din ambasade) pe lângă Parlament şi Guvern, pe unde biciclesc eu zilnic la birou. Era după zece seara, plin de tineret pe trepte, jocuri de lumini pe faţadele noi (acesta e noul Berlin guvernamental construit după 1990), navele cu turiştii care cinau treceau pe râu pe sub podul care leagă biblioteca parlamentară de restul ansamblului guvernamental, cu pereţi transparenţi, unde vezi ziua internii lucrând la calculator. Dinăuntru curgea muzică, şi ambele maluri erau transformate într-o agora unde lumea dansa, se săruta pe trepte sau se juca cu copiii. Nu vedeai un soldat, un paznic sau nimic altceva. Oaspeţii mei americani au fost cam uluiţi şi sper că au înţeles Germania mai bine – securitatea care ajunge la tancuri şi scuturi şi garduri de beton nu e un succes. Am urcat din nou pe mal înainte de gară, unde sunt beach bars şi unde filmasem cele două minute de susţinere ale lui Klaus Iohannis în octombrie trecut, cu Reichstagul în spate – când am spus că atacurile contra lui fiind atât de josnice şi susţinătorii aşa de puţini şi intimidaţi îmi fac o datorie în a-l susţine, deşi nu-l cunosc. Filmul e pe Mediafax şi azi, deşi a fost epurat cu grijă din alte arhive.
Până la urmă e inevitabil. O societate în care a fi la guvernare nu înseamnă a servi, ci a domina, nu poate să aibă decât conducători care ţin lumea la distanţă sau trec prin mulţime cu viteza fulgerului şi riscul vieţii celor care îl însoţesc. Generalul profesor doctor a pierdut un răcan printr-o groapă şi a dat înainte fără să se uite la pierderi. Cum ar fi dacă ar veni peste noi războiul ăla cu care tot suntem ameninţaţi şi îl tot cheamă unii, cu un comandant ca el? Preşedintele pe care l-am recomandat că mergea pe bicicletă nu mai are curajul să iasă cu bicicleta la parc, să vadă ce îi spune lumea, şi de asta avem coloane oficiale, ca să-i apere pe conducătorii noştri de ce gândeşte poporul despre ei. Pe lângă alte avantaje colaterale, cum ar fi să arăţi că viteza oficială e doar pentru fraieri în statul de drept balcanic, că odată ce ajungi la putere poţi merge mai repede şi fără să respecţi niciun fel de reguli.
De asta, Oprea, Ponta şi Iohannis nu au de ce o invidia pe d-na Merkel, că o slujbă ca a ei, în care eşti egal cu ceilalţi, dar mult mai constrâns decât ei, nu interesează pe nimeni pe aici, unde tot jocul este al tronurilor, dacă lucrezi la Parlament ai ecuson de parcare oriunde şi dacă ai maşină neagră măcar cu un picior deasupra legii tot te ridici. Până nu îi obligăm să meargă la birou cu bicicleta sau metroul şi nu putem dansa pe trepte la Guvern sau Parlament nu vom produce alte tipuri de bărbaţi politici decât ăştia de azi.
Puteţi comenta acest text pe Romaniacurata.ro
Se încarcă comentariile...
