Liberalii tocmai au pierdut societatea civilă, în timp ce în fiecare minut sunt cu ea în bot, ca Zdreanţă. Anume, în timp ce publicul ecologist şi post-materialist urban, frumos definit în sloganul Lemnul şi spaţiile mici” de floarea protipendadei noastre artistice (nu un manifest anti-Catedrală, ci ca manifest contra unei politici primitive, bazate pe identitate grandomană în loc de conservaţionism raţional), ei au acceptat o soluţie fabricată demult de SRI, de SRI-ul lui Virgil Măgureanu. A fost precedată de ceva titluri cu patriotismul lui Iulian Vlad, care curgeau pe scroll într-o seară la Realitatea, părând un banc. Dar nu erau un banc.

Pentru cine nu ştie, că e prea tânăr şi nu m-a citit în 1990, dl. Măgureanu şi Securitatea convertită în aprilie 1990 ne-au supravegheat în marea manifestaţie din Piaţa Universităţii. Aceasta a fost Operaţiunea „Trandafirul”. De asta au ştiut minerii unde şi pe cine să caute, au avut listă. Sursa mea pentru această poveste, un ofiţer superior din armată aproape a plătit cu viaţa că mi-a dat-o, având un grav accident cu maşina de serviciu în timp ce dădeam la tipar mărturia lui. Una din victimele aparente a fost dl. Munteanu, pentru care am manifestat şi organizat tot felul de operaţiuni de salvare şi reabilitare, cu loialitate.

Dl. Munteanu a spus ieri, întrebat de liberali dacă are un punct slab că nu ştie ce are CNSAS despre el. Era bine ca acest lucru să fie clarificat dinainte, dat fiind că dl. Ludovic Orban semna declaraţia de integritate a României Curate cu o mână, în timp ce cu cealaltă ieşise la chetă pe la obişnuiţii sponsori ilegali ai partidului. Pentru că nici în Absurdistanul nostru nu se poate explica altfel de ce Marian a ajuns să-şi anunţe candidatura la preşedinţie din partea partidului lui Virgil Măgureanu, marele şef al Operaţiunii „Trandafirul”. Ziare feseniste au publicat un angajament al lui la Securitate care nu a fost niciodată validat sau invalidat de CNSAS. Aceleaşi surse publicaseră şi despre Tokes. În 20 de ani se putea clarifica demult dacă era ceva de clarificat, că orice om are acces la propriul dosar, iar unii ca noi – eu, de exemplu – am fost verificaţi din oficiu. Cu alte cuvinte, dl. Munteanu nici nu poate semna declaraţia de integritate, că face fals în acte publice, ca şi Ludovic Orban, care semna cu o mână şi cu alta colecta. Ca atare, dl. Predoiu nici nu mi-a mai trimis-o, deşi tocmai ce venise un comunicat cu promisiuni că o vor semna toţi candidaţii liberali. Au semnat-o deja Gabi Firea, Nicuşor Dan, Cristi Ghingheş, Roxana Wring.

Declaratii Integritate 2

Asta pune capăt unei luni de intoxicări că liberalii şi serviciile se vor împăca cu ideea că societatea civilă vrea un candidat pe merit, şi anume pe Nicuşor Dan, care a câştigat procese şi contra administraţiei corupte liberale şi a lui Sorin Oprescu în Bucureşti. Pentru că ei nu pot concepe să conducă oraşul cineva căruia nu i se pot da telefoane să dea contracte firmelor contra parandărăt.

În ultimul an, liberalii, cu ajutorul neprecupeţit al lui Klaus Iohannis, au risipit sprijin public cât nu strânseseră în zece ani. Pentru că problemele cu DNA sunt mult mai costisitoare pentru PNL decât pentru PSD, pentru că publicul mai înstărit, mai democrat şi mai cosmopolit, România activă şi urbană, nu mai vrea politicieni corupţi. Nici celălalt public, sărac, dependent şi mai în vârstă, nu îi vrea, dar ei nu au de ales – o aprobare de tăiat lemne, douăzeci de lei în plus la pensie sau nişte pui grill cadou de alegeri fac o mare diferenţă în viaţa lor. Doar primii votează după preferinţe, ceilalţi după nevoi imediate. România activă are alte exigenţe faţă de România de supravieţuire, şi cine vrea votul ei trebuie să se ridice la altă înălţime.

Şi totdeauna a fost aşa, dovadă că partidele de centru dreapta nu au câştigat niciodată alegerile fără ajutorul societăţii civile, adică în 1996, în 2004 şi în 2014. Când acest ajutor nu a venit spontan, au trebuit creaţi intelectualii pe bani publici ai lui Băsescu în 2009 să dea interviuri la ziare străine, sau pur şi simplu s-au făcut blaturi cu PSD.

Ce avem în comun cu partidele astea şi de ce le-am ajutat de atâtea ori este lupta comună pentru democraţie din anii nouăzeci. Oamenii de vârsta mea cel puţin au stat literalmente pe aceleaşi baricade contra APACA, mineriade, Iliescu, ”Moarte lui Coposu”, şi aşa mai departe. Şi azi întâlnesc prin ţară oameni care au ţinut piept FSN în acele vremuri grele practic singuri, şi numai pentru ei am trecut cu vederea liberalilor şi democraţilor nesfârşite şiruri de porcării. Dar tot ei, în frunte cu primarii liberali de provincie, mi-au scris repetat că de vină e conducerea partidului şi că Iohannis nu s-a întâlnit niciodată cu ei de la alegeri să îi întrebe ce mai gândeşte electoratul. Îi spun în schimb serviciile.

Era demult raţional ca partidele astea – chiar şi PSD – să evolueze. De asta, păstrându-ne totdeauna deoparte de banii publici, noi, cei din Coaliţia pentru un Parlament Curat, care includea şi Alianţa Civică de pe vremuri, care jucase un mare rol în 1996, am evitat în general să facem alte partide. Tot partidele şi serviciile s-au jucat de-a Forţa Civică sau alte nume neruşinate menite să fure ceva de la societatea civilă şi îngropate la prima ocazie.

De angajamentele de integritate luate de formă s-a ales praful, iar noul preşedinte crede că totul e branding şi tras în poză şi ca atare că e nevoie de oameni noi, nu de oameni altfel, astfel că PNL a fost reîmpachetat cu Alina Gorghiu sau Cristi Buşoi. Cât de nouă era abordarea nouă ne-au arătat în 2015, când au traficat lejer un singur tur la primari şi nu ne-au permis să eliminăm pragul sau să introducem liste de societate civilă la locale. Dacă acest lucru era permis, nu ar mai fi înscris nimeni niciun USB, partidul lui Dan. La Iaşi de altfel liberalii au blocat un partid alternativ la tribunal şi societatea civilă de acolo va încerca să prezinte independenţi în alegeri (vezi aici). Trebuie să îi sprijinim.

Din eforturile politice timide ale societăţii civile de după Colectiv de a se organiza politic (la care eu nu iau şi nu voi lua direct parte), şefii liberali pricep mereu că noi le arătăm pisica pentru ca să ne mituiască ei pe noi. De asta primim mereu cele mai extraordinare oferte (în fiecare generaţie mă jigneşte careva propunându-mi să iau conducerea televiziunii publice, de exemplu) sau plouă peste Nicuşor cu oferte de city manager sau primar de sector. Oamenii aceştia nu pricep că ce vrea electoratul lor de la ei este o schimbare radicală şi cred că asemenea gesturi de cooptare individuală rezolvă problema. De parcă acel electorat exigent s-ar lua după noi de îndată ce ne-am da pe brazdă şi gata, problemă rezolvată.

PNL nu mai reprezintă aproape pe nimeni în Bucureşti, unde doar doi la sută sunt membri de partid, majoritatea din ei la PSD, şaptesprezece la sută din totalul populaţiei are o vagă identificare de partid (sub o treime la ei) şi 67 la sută nu dau doi bani pe ideologie. Agenda lor legislativă e un dezastru, dacă PSD nu ar lua pe faţă apărarea la plagiatori nu ai mai şti cine e cine.

Când i-a lovit ultima nenorocire din seria „Mi-o fac cu mâna mea, că în rest nu mai pot convinge pe nimeni”, liberalii se pregăteau, pe sondajele de doi bani ale lui Bruno Ştefan, să ne culpabilizeze pe noi că dăm Bucureştiul pe mâna PSD sprijinindu-l pe Nicuşor Dan, când, ce să vezi, Orban stătea să câştige. Mă înţelegeţi, ei, care au guvernat şi unii şi alţii cu PSD fără conflict major, încercau să spună că eu, care m-am judecat cu Văcăroiu, Stănoiu, Paşcu, Talpeş, Creţu şi o listă lungă de pesedei între timp în închisoare, o să îi aduc pe PSD la putere în Bucureşti. Sau Nicuşor, care, pe lângă vreo două procese lui Oprescu făcute cu mine, a mai făcut vreo douăzeci singur. Asta era unica lor strategie de campanie.

„Alegerile astea puteau fi o ocazie pentru liberali să îşi regăsească societatea civilă. Ei preferă publicul României Mari, rămas fără stăpân şi, cu enormă nesimţire, îl numesc pe acela societatea civilă.”

Speranţa lor e că retorica naţionalist-creştină promovată de Dan Puric, altul cu angajament la Secu, şi dl. Munteanu o să le ajungă să câştige în sondaje ce au pierdut. Că nu le trebuie o societate civilă contra cianurilor, a afacerilor cu Apa Nova şi borduri Euroconstruct. Şi, cum au arătat şi la crearea guvernului Cioloş, în cea mai tipică manieră securistă, la nevoie îşi inventează o societate civilă decât să se lase constrânşi de asta pe bune. De oameni politici ce să mai spun – au, de pe timpul ţărăniştilor, cel mai infiltrat partid (care l-a expulzat pe Ticu Dumitrescu, creatorul CNSAS), o colecţie care poate fi scoasă de la naftalină şi reciclată, şi care între timp a făcut websiteuri ca ăsta cu UERSS.

PNL tocmai s-a declarat învins de corupţie şi servicii.

Alegerile locale trebuie să devină, astfel, etapă pentru construcţia unui viitor partid reprezentativ pentru electoratul urban. Am avut primari liberali sau pedelişti în Bucureşti 20 de ani şi ne-am ales cu utilităţi falite şi cu preţul apei crescut prin corupţie comună cu PSD. Pentru a avea măcar în viitor partidul altfel, liberalii trebuie lăsaţi în voia sorţii, să dea singuri de fund. Iar societatea civilă trebuie să investească în Nicuşor Dan în Bucureşti şi în oricine are cât de cât performanţă la localele astea în ţară. Pe scheletul oferit de cine a arătat că are hotărâre şi capacitate se poate construi un nou partid, cu ce e mai bun local. Un partid din start altfel, după testul localelor. La care însă mai e mult de muncit, începând cu strânsul semnăturilor şi construcţia de filiale.

Mai e şi opţiunea avansată de Moise Guran, ca să nu votăm pe legionarul lui Măgureanu să o votăm pe Gabi Firea, cum a fost cu Iliescu versus Vadim. Unii aşa vor face şi opţiunea asta e deschisă. Dar pentru societatea civilă urbană, alegerea a fost şi rămâne Nicuşor Dan şi prietenii, şi după locale mulţi din cei supăraţi acum pe liberali vor trebui să se alăture unei noi mişcări politice, dar nu doar la vot, că nu mai putem continua cu doi la sută membri de partid, sau partidele vor rămâne turme de oameni corupţi, lejer manipulaţi de servicii şi trimişi la abator de DNA când nu mai servesc scopului.

***

(înainte de desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat al liberalilor la Primărie, o primă formă a textului de mai sus a fost publicată sub titlul Oare ce nu pricep liberalii? – aici)

Puteţi să ne transmiteţi comentariile voastre pe România Curată