În primul episod al analizei comparative a discursurilor principalilor doi candidaţi, Victor Ponta şi Klaus Iohannis, vom aborda perspectiva cantitativă, urmând ca perspectivă calitativă să fie prezentată într-o altă postare.

Ca atare, Smart Politics vă propune să descoperiţi care au fost cele mai frecvente cuvinte folosite de candidaţi în discursurile lor şi care a fost frecvenţa verbelor de acţiune folosite de către candidaţi la lansarea lor oficială.

Consideraţii generale

Discursurile de lansare ale principalilor doi candidaţi din 2014 sunt mai curând discursuri corecte, utile, fără să iasă din zona de confort politic. Miza strategilor sau a speechwriterilor a fost una simplă: să profite de faptul că discursul este elementul media cel mai vizibil şi să repete mesaje şi idei, astfel încât receptorii să asocieze clar mesajul cu candidatul.

Rămâne valabilă şi în acest an lipsa unui mare discurs românesc, memorabil, capabil nu doar să electrizeze auditoriul, dar şi să fie o referinţă discursivă pentru momentele electorale viitoare. Ce-i drept, absenţa speechwriterilor specializaţi, înlocuiţi adesea de strategii politici, duce la discursuri politice mai frustre oratoric şi stilistic, dar solid ţintite electoral.

Identitatea naţională a dominat discursurile. Identitatea personală construită similar pentru ambii candidaţi

Declinarea identităţii naţionale este folosită de ambii candidaţi, România şi români fiind cele mai folosite cuvinte atât de către Ponta, cât şi de către Iohannis. Nimic neobişnuit pentru un candidat la preşedinţie.

Pentru Victor Ponta, cel mai frecvent cuvânt folosit în cadrul lansării de la Arena Naţională este români, care apare de 44 de ori în timpul discursului, referinţa România/României apărând de 23 de ori.

Pentru Klaus Iohannis, cel mai frecvent cuvânt folosit în cadrul lansării din Piaţa Victoriei, este România/României, care apare de 18 ori în timpul discursului, iar referinţa români apare de 2 ori. O menţiune discursivă aparte pentru sloganul candidatului ACL, România lucrului bine făcut, care este folosit de şase ori.

Niciun candidat nu umblă cu subtilităţi. Mesajul este expus clar: ambii actori politici se consideră personaje cu conştiinţă istorică, capabili fiind să vorbeacă de la un nivel superior despre ţara lor şi cu semenii lor.

De asemenea, merită subliniat şi că modul de construcţie al narativului personal este aproape identic. Ambii se consideră români obişnuiţi, cu un parcurs obişnuit, care sunt însă puşi în faţa unei situaţii neobişnuite. Este povestea clasică a eroului: omul simplu care este confruntat cu o situaţie extraordinară, din care iese învingător datorită atributelor sale personale. De la eroi de basme sau de benzi desenate până la personaje politice, toţi se revendică în acelaşi fel: din marea masă de oameni simpli. Este o încercare de face apel la cetăţenii obişnuiţi, la cei care se declară astfel în sondajele de opinie.

Cele mai frecvente cuvinte

În afară de termenii care fac referire la identitatea naţională, discursurile candidaţilor au fost dominate, aşa cum este firesc, de mesaje care declină temele de campanie.

Astfel, în discursul lui Victor cuvântul împreună apare de 21 de ori, iar termenul uniţi/unire apare de 15 ori, ceea ce face ca unitatea să fie, şi din punct de vedere cantitativ, tema centrală a discursului. De altfel, împreună este al treilea cel mai frecvent cuvânt folosit de Ponta, iar uniţi/unire al patrulea.

Victor Ponta foloseşte conceptul mândrie, cu declinările mândru/mândri de 12 ori, fiind al cincilea cel mai frecvent cuvânt în discursul premierului.

În discursul lui Klaus Iohannis, al doilea cel mai frecvent cuvânt este oameni, care apare de 14 ori. Acest lucru dovedeşte că Iohannis îşi doreşte o adresabilitate cât mai largă a discursului său, pentru a depăşi orizontul electoral al ACL în turul al doilea. Al treilea cel mai frecvent cuvânt folosit de Klaus Iohannis este ţară/ţării, care apare de 12 ori. Al patrulea cel mai frecvent cuvânt, libertate, apare de şase ori. Un clin d'œil către electoratul de dreapta, am spune.

Comparativ, în discursul lui Ponta cuvântul oameni apare o singură dată, în timp ce în discursul lui Iohannis, cuvântul împreună apare de două ori. Iohannis nu foloseşte în discursul său termenii mândru/mândri.

Tema schimbării este prezentă la ambii candidaţi, dar în proporţii diferite. Victor Ponta vorbeşte de schimbare de opt ori, în timp de Klaus Iohannis foloseşte termenul doar de două ori. Diferenţa este generată şi de contextual mesajului, pentru că Victor Ponta se referă în mod direct la Preşedintele Traian Băsescu, iar schimbarea este menţionată în raport cu acesta. Abordarea lui Ponta este mai personală decât cea a lui Iohannis, care vorbeşte nu despre schimbarea unui om sau unui regim, cum face Ponta, ci despre schimbare în sensul a ceva diferit. De altfel, merită subliniat că Iohannis nu foloseşte termenul de schimbare decât în expresii sau construcţii predicative.

Ca efect mobilizator mai mult pentru cei care privesc discursul la TV sau îl citesc în presă sau pe Internet, discursurile au şi o componentă pozitivă, în sensul că sunt folosite referinţe optimiste, precum termenul speranţă.

Speranţă apare în discursul lui Victor Ponta de cinci ori, iar în discursul lui Klaus Iohannis de trei ori. Diferenţa nu este mare, cel mai probabil ea fiind legată de personalitatea fiecărui orator şi de stilul cu care el este confortabil.

Nu este uitat nici activul de partid, care are mesajul lui propriu, transmis de fiecare din candidaţi. Pentru aceştia, termenii folosiţi sunt mai alerţi, de inspiraţie militară, candidaţii referindu-se la alegerile prezidenţiale cu termenul bătălie. Metafora războiului, pe linia lui von Clausewitz, a devenit un loc comun al vocabularului electoral.

Cuvântul apare de cinci ori în cazul discursului lui Victor Ponta şi o singură dată la Klaus Iohannis, ceea ce poate însemna fie că personalităţile diferite îşi spun cuvântul şi în acest caz, fie că preşedintele PSD vrea să mobilizeze mai puternic activul său de partid, ceea ce ar avea sens în condiţiile în care Ponta caută să fie propulsat cât mai sus de către partidul său în turul întâi, pentru ca el să trebuiască să suplinească o diferenţă cât mai mică până la 50% plus unu din voturi în turul al doilea.

Ce cuvinte lipsesc unui candidat sau altuia

Există câteva cuvinte pe care un candidat le foloseşte, dar celălalt nu. Spre exemplu, Victor Ponta foloseşte cuvântul proiect de trei ori, dar nu foloseşte cuvântul viziune. În oglindă, Klaus Iohannis foloseşte cuvântul viziune de trei ori, dar nu foloseşte cuvântul proiect.

Situaţia poate fi explicată prin faptul că Victor Ponta caută să capitalizeze de pe urma funcţiei de prim-Ministru, în timp ce Iohannis ar căuta să profite de pe urma statutului de challenger. Unul are putere executivă, în timp ce celălalt propune alternativa politică.

Niciunul dintre candidaţi nu foloseşte cuvântul securitate sau siguranţă, semn că, în această campanie electorală, ambii candidaţi vor alege să folosească mai puţin tema securităţii naţionale, altfel una dintre atribuţiile centrale ale Preşedintelui, rezumându-se deci la subiecte mai uşor digerabile de către alegători. În plus, cu Traian Băsescu încă în funcţie, ar fi lipsit de logică politică ca oricare dintre candidaţi să intre pe terenul şefului statului şi să-l provoace pe o zonă discursivă pe care acesta o stăpâneşte bine. Oricum, capacitatea de a genera conflict (şi deci interes media) între candidaţi pe această axă tinde către zero.

Frecvenţa verbelor de acţiune şi voliţie

În lansările lor, ambii candidaţi folosesc cel mai frecvent verbul a vrea. Victor Ponta îl foloseşte de 45 de ori, iar Klaus Iohannis de 11 ori. Încă o dată, o abordare clasică pentru un discurs electoral.

Al doilea cel mai folosit verb este a face. Victor Ponta îl foloseşte de 19 ori, iar Klaus Iohannis de şase ori. Aici poate apărea distincţia dintre un prim-ministru care insistă pe bilanţul guvernării sale, în raport cu Iohannis care, în acest discurs, vorbeşte prea puţin despre mandatul de primar al Sibiului (numele Sibiului este folosit doar de două ori în tot discursul).

Victor Ponta mai foloseşte, în egală măsură, verbele a ruga şi a cere, câte cinci utilizări pentru fiecare. Spre deosebire de contracandidatul său, Klaus Iohannis nu le foloseşte. Explicaţia poate să rezide în faptul că Victor Ponta pune preţ şi pe calitatea sa de preşedinte al PSD ca generator de susţinere electorală, în timp ce Iohannis nu mizează, sub acest aspect, pe calitatea de co-preşedinte al ACL, în contextul în care a ruga şi a cere sunt folosite de Ponta în adresarea către membrii PSD.

Scheletul propoziţiei centrale, pe baza cuvintelor cheie

Dacă am folosi cele mai frecvente cinci cuvinte din discursul fiecărui candidat, ar reieşi următoarele propoziţii centrale.

Pentru Victor Ponta: Vreau români (România/României) împreună mândri schimbare.

Pentru Klaus Iohannis: Vreau România oameni ţară libertate.

Un candidat este fidel mesajului său de campanie şi comunică disciplinat pe această linie, în timp ce celalălat încearcă o poziţionare ideologică care să genereze un suport electoral extins. Ambele sunt opţiuni discursive corecte din punct de vedere strategic.

Ce este interesant este că, odată scos din contextul discursiv, fiecare cuvânt final al propoziţiei centrale poate însemna lucruri diferite în funcţie de receptorul de mesaj. Schimbarea de care vorbeşte Victor Ponta poate să fie receptată doar ca schimbarea lui Traian Băsescu sau ca schimbare într-un sens mai larg, adică un alt mod de a face lucrurile. Libertatea de care vorbeşte Klaus Iohannis poate să fie înţeleasă ca un concept ideologic al dreptei sau ca o ocheadă electoratului anti-sistem. Concluzia este că, pe măsură ce cuvintele se îndepărtează de matricea de comunicare stabilită prin discurs, gradul de ambiguitate creşte.

Concluzii

Discursiv, candidaţii joacă la sigur. Niciunul dintre ei nu doreşte să-şi asume riscuri, niciunul dintre ei nu se lansează în artificii oratorice. Deşi niciunul dintre ei nu face economie de cuvinte, ambii fac economie de emoţii. Este o încercare de a obţine maximum de sprijin electoral cu minimum de expunere comunicaţională. Vulnerabilizarea prin privilegierea pathos-ului lipseşte.

Ambii candidaţi fac apel la cuvinte din registrul naţional, al identităţii naţionale, precum referinţele dense la români sau România.

Ambii candidaţi comunică disciplinat pe temele pe care le consideră centrale campaniei lor, frecvenţa cuvintelor - cheie din această zonă reprezentând cea mai bună dovadă.

Ambii candidaţi folosesc des verbe tari, precum a vrea sau a face.

Raportându-ne exclusiv la aceste discursuri şi la scheletul propoziţiei centrale, am putea spune că distincţia stânga - dreapta este bine reprezentată de cei doi principali candidaţi.

Word cloud-ul discursului lui Victor Ponta.

Word cloud-ul discursului lui Klaus Iohannis

Note metodologice şi contextuale:

1. Pentru cercetarea cantitativă am folosit transcripturile oficiale ale discursurilor celor doi candidaţi, aşa cum au fost ele puse la dispoziţia publicului. Discursul lui Victor Ponta poate fi găsit aici. Discursul lui Klaus Iohannis poate fi găsit aici.

2. Discursurile au dimensiuni diferite: Discursul lui Victor Ponta are 1.997 de cuvinte, cel al lui Klaus Iohannis are 1.300 de cuvinte.

3. Discursul lui Victor Ponta a durat aproape 20 de minute, în timp ce al lui Klaus Iohannis aproape 14 minute.

4. Victor Ponta a vorbit liber, urmărindu-şi liniile principale pe care le avea notate, în timp ce Iohannis a folosit un teleprompter, o premieră pentru un eveniment de acest tip în România.