În primul rând, este corect că Djokovici are toată libertatea de a nu se vaccina; este liber să ia ce decizie doreşte, să facă tot ce doreşte el să facă. Deşi este o mare vedetă, multimilionară, are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca orice om.

Problema se complică imediat ce trecem la nivel internaţional: unele reguli sau legi din ţara sa natală, Serbia, nu sunt identice cu reguli sau legi din alte ţări. Faptul că Australia are o politică mai fermă cu privire la vaccinare are consecinţa că, dacă vrei să joci tenis la Turneul de mare şlem, ai nevoie să fii vaccinat atunci când păşeşti pe teritoriul Australiei. Poţi fi nevaccinat de la Belgrad la Melbourne, dar vaccinat imediat ce pui piciorul pe teritoriul Australiei.

Este evident că totul se putea termina aici: dacă el ar fi dorit cu adevărat să joace tenis, ar fi mers să se vaccineze. Dar e clar că nu a dorit, ci a vrut să arate că nu îl interesează regulile, că le poate ocoli, sau, mai grav, că le poate încălca.

În al doilea rând, chiar dacă a obţnut o scutire (o excepţie de la regula vaccinării), dovezile prezentate au ridicat serioase semne de întrebare. Australienii au motive să considere că adeverinţa de trecere prin boală este falsă, câtă vreme sportivul nu a fost in carantină între 16 şi 30 decembrie. Aşadar, dacă ar fi fost adevărat că el a avut covd, nu ar fi trebuit să fie la antrenament, la interviu, ba chiar, prin Spania.

Vedem aici miza cazului (şi pericolul uriaş pentru sârb): dincolo de pro sau contra vaccin, a face declaraţii false înseamnă a fi sancţionat penal. Mai mult, trimis la puşcărie nu va fi un om obişnuit, ci o celebritate multimilionară. Miza cazului este mult mai complicată decât simpla poziţionare pro sau contra vaccin, căci trimite la problematica pentru sau contra statului de drept.

În al treilea rând, cazul ridică o serioasă şi gravă meditaţie cu privire la relaţia stat-individ: ce înseamnă stat de drept? Este stat de drept Serbia, fără obligaţia vacinării, sau Australia ce susţine obligaţia vaccinării? Cât de puternic trebuie să fie statul ca să aibă capacitatea de a impune legile, dar, simultan, cât de uşor ar trebui să fie ca să nu il strivească cu greutatea sa uriaşă pe simplul individ?

Aici intervin concepţiile, ideile, convingerile sau ceea ce aş putea numi filosofia de viaţă. Dacă Djokovici (sau familia lui) consideră că un stat care aplică ferm propriile legi este un stat absolutist, dictatorial, atunci el are voie să nu se supună. Încearcă să scape cu viaţă de sub puterea uriaşă a acestui stat ce îl copleşeşte.

Dar la o privire mai atentă, ce observi? Australia este fermă nu pentru a-şi ucide cetăţenii, ci pentru a-i apăra de moartea provocată de covid. Cu alte cuvinte, a nu voi să respecţi regulile impuse de protecţia în faţa coronavirusului înseamnă de fapt a voi să faci rău ţie, familiei sau concetăţenilor tăi.

Printre învăţăturile acestui caz (aflat în derulare; nu sunt semne că s-ar încheia înainte de data începerii turneului – 17 ianuarie 2022) se află şi ideea că începutul de secol şi mileniu nu trebuie nicidecum să stea sub semnul revoltei sau revoluţiei. Omenirea a depăşit demult această epocă adolescentină. Acum avem nevoie de armonie şi înţelegere. Ambele părţi aflate în conflict au nevoie să se înţeleagă una pe alta şi să se accepte una pe alta. În cazul de faţă, statul de drept este o regulă sfântă de culturii şi civilizaţiei europene. Fiecare dintre noi avem tot atâte drepturi pe câtă responsabilitate avem. Libertatea trebuie văzută că merge mână în mînă cu responsabilitatea. Aşa cum nu se poate să fii liber fără responsabilitate (ar însemna să se ajungă la haos si anarhie), tot la fel, nu se poate să avem numai responsabilitate, dar fără libertate (ar însemna dictatură).

Închei cu un îndemn: dragă Nole, mergi să te vaccinezi dacă vrei să joci luni tenis pentru că exact asta îţi va demonstra ţie că eşti un om liber: obligaţia morală de a te vaccina nu îţi încalcă libertatea. Dimpotrivă. Arată că eşti o fiinţă liberă şi responsabilă.