Europa este cea care ne-a recunoscut independenţa şi garantat Unirea, Occidentul este cel care ne-a dat Regele independenţei, Carol I şi pe cel al Marii Unii, Ferdinand I. România nu ar fi putut exista fără Europa.

Trebuie să nu uităm, la o sută de ani de la Marea Unire, că după primul război mondial, din care am ieşit însângeraţi, s-a realizat Unirea şi a apărut România modernă, de azi, pentru că puterile democratice din Occident au dorit ca România să existe, în special Franţa.

Prin urmare, orice rabat de la parcursul comunitar, orice iluzoriu gând, populist, că putem trăi în afara Europei economice şi politice, este cel puţin o mare nedreptate pe care o putem face istoriei şi co-fondatorilor ţării noastre.  

Să ne amintim de Centenar şi de faptul că milioane de români au câştigat dreptul de liberă circulaţie în Uniunea Europeană după 2007, că zeci de mii de studenţi au învăţat în universităţile occidentului prin  programul Erasmus, că sute de mii de agricultori români beneficiază de subvenţii din fonduri europene şi că am avut şi avem posibilitatea să atragem bani europeni pentru proiecte de infrastructură.

La răsăritul Europei, România nu a putut sta de una singură cătană dar Europa şi NATO da, prin urmare când unii populişti clamează fals pierderea suveranităţii naţionale, le aduc aminte sovromurile anilor `50, când tovarăşii, braţ la braţ scoteau din ţară, direct, resurse naturale.

Să nu uităm că mulţi dintre marii noştri români au cunoscut faima internaţională în Europa.

“Shakespeare! adesea te gândesc cu jale, Prieten blând al sufletului meu; Izvorul plin al cânturilor tale Îmi sare-n gând şi le repet mereu” scria poetul naţional, despre cel dintâi dramaturg şi poet englez.

Pasionat de Kant şi Hegel, cunoscător al lui Platon, Spinoza sau Fichte, Eminescu a iubit românii şi ţara dar nu fără să cunoască, să înţeleagă şi să respecte Europa.

Să ne amintim, că genialii noştri Brâncuşi, Cioran şi Ionesco au trăit, cugetat, scris sau sculptat româneşte, însă veşnic au adormit în oraşului luminilor, Paris.

Să nu uităm că Dinu Lipatti a fost profesor de pian la Conservatorul din Geneva, pianistul roman consacrându-se după o serie de concerte în Germania şi Italia în perioada interbelică.

Generaţii întregi, de la paşoptişti la postrevoluţionari au privit cu speranţă spre vest, românii luând calea Europei cu hărnica şi inteligenţa lor, pentru ca Europa să recunoască România, stat suveran, cu drepturi egale între popoarele bătrânului continent.

Mâine, va fi o zi extraordinară pentru România, însă haideţi să nu îi uităm pe toţi cei care au făcut posibilă Unirea iar în 2018 să sărbătorim Centenarul.

La mulţi ani România, la mulţi ani români! Mulţumim Europa!