DNA cere ridicarea imunităţii lui Călin Popescu Tăriceanu. Procurorii vor să-l pună sub acuzare pentru luare de mită

DNA cere ridicarea imunităţii lui Tăriceanu

Direcţia Naţională Anticorupţie a cerut ridicarea imunităţii parlamentare pentru preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Procurorii vor să-l pună sub acuzare pentru luare de mită.

DNA a cerut Parlamentului avizarea urmăririi penale pe numele lui preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

Solicitarea ar fi fost inaintată Ministerului Justitiei. Călin Popescu Tăriceanu ar fi suspectat de luare de mită, iar fapta ar fi comis-o pe vremea când era prim-ministru, în perioada 2004-2008.

Potrivit publicaţiei G4Media, el ar fi primit un comision de 10 la sută din valoarea unui contract pentru licenţe software Microsoft. În dosar au fost puşi deja sub învinuire doi intermediari.

Aceasta este cea de a patra cerere de ridicare a imunităţii a unui parlamentar din actula legislatură după Eugen Bejinariu, deputat PSD, Rovna Plumb, deputat PSD şi senatorul Viorel Ilie, PSD. Toţi trei au rămas cu imunitate.

In 20 februarie, presedintele Comisiei de Control al SRI, Claudiu Manda, a precizat ca Tariceanu, in cadrul audierii sale, a pus intrebari cu privire la activitatea SRI in cadrul dosarului privind marturia mincinoasa, dar si in Dosarul Microsoft. Manda a spus ca seful Senatului voia sa stie ce s-a intamplat cu rezultatele obtinute, daca datele au fost valorificate, cati ofiteri si cati bani au fost consumati. El sustine ca liderul ALDE nu are convingerea ca telefonul sau nu este ascultat si in prezent.

În luna martie, Tăriceanu a înaintat judecătorilor de la Curtea Supremă o solicitare prin care contestă mandatul de supravegherea tehnică din dosarul Microsoft. "Am făcut contestaţie cu privire la legalitatea ascultărilor telefonice în cea ce mă priveşte în dosarul Microsoft. Am făcut acest lucru pentru că eu consider că respectul pentru drepturile cetăţenilor este cheia principală, e bolta în care se construieşte o ţară democratică”, declara atunci preşedintele Senatului.

Procedura ridicării imunităţii

Imunitatea parlamentară este prevăzută în Constituţie la art. 72. Aceasta este un mijloc de protecţie împotriva presiunilor şi abuzurilor îndreptate asupra reprezentanţilor poporului în exercitarea mandatului lor şi garantează libertatea de exprimare.

Astfel, parlamentarii nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte – şi iresponsabilitatea – parlamentarii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului.

Aceasta are caracter imperativ, deci parlamentarii nu pot renunţa la ea, însă ea poate fi ridicată. Dacă imunitatea unui parlamentar este ridicată pentru o anumită faptă, se constată o pierdere parţială a imunităţii, aceasta încetând să funcţioneze numai pentru faptele pentru care a fost ridicată. În cazul ivirii altui temei de răspundere a parlamentarului, trebuie formulată altă cerere de ridicare a imunităţii.

Art. 72 din Constitutia revizuita in octombrie 2003 arată că „deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului”.

„Deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea in judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie”, se arată la alineatul 2, al articolului citat.

Potrivit regulamentului Senatului, cererea de autorizare a trimiterii în judecată, penală ori contravenţională, precum şi cererea de reţinere, de arestare sau de percheziţie se adresează preşedintelui Senatului, de ministrul justiţiei. Ulterior, preşedintele Senatului aduce cererea la cunoştinţă senatorilor în şedinţă publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări spre examinare, care va stabili dacă a fost sau nu a fost făcută în scopul de a-l abate pe senator de la exerciţiul funcţiei sale. Hotărârea comisiei se adoptă prin votul secret al majorităţii membrilor acesteia.

„Biroul permanent al Senatului supune, spre dezbatere şi aprobare, plenului, raportul comisiei, temeinic motivat, în termen de 15 zile de la data depunerii lui”, se arată la alineatul 8 al Art. 185.

Potrivit  Art.186, Senatul hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii senatorilor prezenţi.

Achitat în primă instanţă într-un alt dosar

La sfârşitul lunii mai, magistraţii de la Curtea Supremă l-au achitat pe Călin Popescu Tăriceanu pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă. Cum sentinţa nu a fost definitivă, procurorii DNA, care ceruseră o pedeapsă de trei ani de închisoare cu executare pentru preşedintele Senatului, pot ataca în recurs decizia completului de trei judecători care s-a pronunţat în primă instanţă.

Conform DNA, în cadrul actelor de cercetare privind retrocedarea nelegală a unei suprafeţe din Pădurea Snagov şi a Fermei Băneasa, Tăriceanu a făcut, sub jurământ, la data de 15 aprilie 2016, declaraţii necorespunzătoare adevărului cu privire la aspecte esenţiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebat şi nu a spus tot ce ştie în legătură cu împrejurări esenţiale, urmărind prin aceasta împiedicarea/ îngreunarea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor cercetaţi în dosarul trimis în judecată. 

Procurorii susţin că „prin declaraţiile mincinoase date în cauză” ca martor Tăriceanu a urmărit favorizarea celor cercetaţi în dosar (Truică Remus, Tal Silberstein, Andronic Dan Cătălin, Marcovici Marius Andrei), „cu care avea şi are în continuare relaţii personale apropiate, rezultă şi din poziţia sa publică, exprimată atât înaintea audierii sale, cât şi ulterior, preluată de mass media, din care rezultă că avea cunoştinţă despre faptele pentru care aceste persoane sunt cercetate, cunoscute în spaţiul public conform propriei afirmaţii”.