Singurele doamne din Orchestra Prezidenţială: „Demonstrăm că femeile în armată aduc victorie“
0
Sunt gingaşe şi zâmbitoare, dar au o disciplină şi o voinţă de fier. Cunoaşteţi-le pe Alexandra Postolache şi Irina Malic - singurele femei din Orchestra Prezidenţială, din cadrul Ministerului Apărării.
Acum şapte ani, Alexandra Postolache (27 de ani) a spart gheaţa, devenind prima femeie din Orchestra Prezidenţială a Republicii Moldova. Originară din Soroca, tânăra a făcut şcoala muzicală din oraşul natal, apoi a studiat trompeta la Colegiul „Ştefan Neaga“ din Chişinău. A urmat catedra de instrumente aerofone la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice şi masteratul la clasa de trompetă.
„Ştiam de Orchestra Prezidenţială şi-mi doream foarte mult să ajung în rândurile ei. Soliste erau şi până la mine, dar eu am fost prima instrumentistă“, povesteşte plutonierul. A luptat ca să-şi îndeplinească visul şi a ajuns chiar până la Valeriu Pleşca, ministrul Apărării de atunci, care a pus, într-un final, un cuvânt pentru ea.
A vrut să-şi ajute mama
Calea Irinei Malic (23 de ani) spre pupitrul clarinetistului a fost mult mai lungă. Băieţoasă şi hotărâtă din fire, fata a bătut prima dată la uşa dirijorului orchestrei pe când avea doar 17 ani. „Am vrut să mă angajez încă de pe băncile şcolii muzicale ca s-o pot ajuta pe mama, care a lucrat din greu toată viaţa“, mărturiseşte muziciana.
Cântăm adesea în frig, pe ploaie, vânt şi arşiţă, de la -20 şi până la +35 de grade Celsius. Alexandra Postolache, plutonier
Aşa, într-o dimineaţă şi-a îmbrăcat cămaşa albă şi cei mai buni pantaloni la dungă, şi-a luat clarinetul şi a mers la sediul orchestrei. „Nu aveam nici cea mai vagă idee cu cine voi vorbi şi ce voi spune. În biroul dirijorului erau vreo şapte bărbaţi, când am dat buzna. Ei aşteptau să raportez ceva, iar eu le-am spus: «Bună ziua, vreau să cânt în Orchestra Prezidenţială». Şi până nu m-au refuzat, am adăugat repede: «Luaţi-mă la practică, pe urmă veţi vedea dacă merit să rămân»“, îşi aminteşte sergentul inferior.
Alexandra Postolache, în uniformă de paradă, la un eveniment în centrul Capitalei FOTO Dumitru Goncear
Mai marii în grad i-au permis să vină la câteva repetiţii, dar n-au acceptat-o pentru că era încă elevă. N-ar fi îndrăznit să mai încerce o dată, dacă n-ar fi recomandat-o profesorul ei de la academie, Alexandru Danilov. Astfel, deja de un an, Irina face parte din prestigioasa orchestră.
Întâmpinarea preşedinţilor, o rutină
Echipa întâmpină delegaţiile de peste hotare, participă la acreditarea ambasadorilor, la sărbătorile naţionale şi la paradele militare. „Întâlnirile cu preşedinţii sau alţi oficiali de rang înalt nu sunt cele mai mai memorabile momente. De fapt, au devenit o rutină pentru noi. Cel mai mult ne plac festivalurile militare internaţionale. Acolo putem să admirăm colegi din alte ţări, să luăm exemplu de la ei şi să facem schimb de experienţă“, explică tânăra, care a participat la două astfel de evenimente, în România.
Sportul şi muzica sunt la fel: trebuie să ai răbdare şi voinţă pentru un rezultat impecabil. Irina Malic, sergent inferior
Fetele spun că în spatele ceremoniilor şi spectacolelor se ascunde o muncă sistematică, dar şi unele probleme. „Când le cerem autorităţilor câte ceva pentru orchestră, ni se spune mereu că nu sunt bani. Pe lângă asta, cântăm adesea în frig, în ploaie şi în vânt, de la -20 şi până la +35 de grade Celsius, în uniformă fie prea subţire, fie prea groasă“, recunoaşte Alexandra.
„Bărbaţii noştri sunt cei mai buni“
Au şi nişte crezuri pe care le urmează în munca lor. „De când sunt în orchestră,
mi-am setat trei priorităţi. În primul rând, să nu creez niciodată probleme echipei sau dirijorului. Mi-am mai spus că trebuie să mă manifest, să-mi pun în valoare personalitatea. Cea de-a treia regulă e să corespund uniformei militare pentru că, îmbrăcând-o, sunt mândră de mine şi de ceea ce fac“, spune Irina, în trecut luptătoare judo. „De fapt, sportul şi muzica sunt la fel: trebuie să ai multă răbdare şi voinţă pentru un rezultat impecabil“, e convinsă tânăra. „Dacă nu ai tărie de caracter, n-ai ce căuta aici“, o susţine colega.
Irina Malic s-a angajat în orchestră pentru a-şi susţine financiar mama FOTO Dumitru Goncear
Chiar dacă lucrează cot la cot cu bărbaţii, instrumentistele susţin că nu s-au simţit niciodată discriminate. „Nu a fost nevoie să supravieţuim într-o echipă predominant masculină, dar nici nu avem facilităţi. La drept vorbind, muncim în egală măsură cu ei“, afirmă Alexandra. „Bărbaţii din orchestra noastră sunt cei mai buni“, confirmă Irina şi adaugă: „Marinarii spun că o femeie la bordul navei aduce ghinion. Noi infirmăm această superstiţie şi dovedim că femeile în armată aduc victorie“.
Se încarcă comentariile...
