Istoria Basarabiei / Republicii Moldova este foarte tumultoasă şi sângeroasă, fiind îmbinată cu cea a regiunii Europei de Est, caracterizată de războaie multiple şi dese. De ce? Din cauza geografiei care îşi impune punctul de vedere în aranjamentele politice. În perioada celor 500 ani de parte componentă a Moldovei medievale, graniţa naturală era Nistrul, puternic fortificat pe acest aliniament prin cetăţile Hotin, Soroca, Orheiul Vechi, Tighina şi Cetatea Albă. Peste Nistru, urmează pusta ucrainiană, un spaţiu deschis, fără munţi, traversat de Nipru şi ducându-se în sud spre Marea Neagră, Caucaz şi Marea Caspică, fiind un coridor foarte bune de transport terestru dintre Asia Centrală şi Europa în asamblu, dar şi spaţiu de invazie pentru călăreţii turanici şi mongoli; urcând în nord, se ajunge la Marea Baltică şi-n câmpia rusească, pâna la porţile Moscovei. Astfel geografia impune, ca aspect de securitate, prezenţa unei armate puternice pentru a cuceri întreg spaţiul, a-l menţine şi pentru a intra în Europa, iar în cazul nostru, traversând Nistrul şi Prutul, se poate ajunge în Bărăgan, Dunăre şi Balcani.

Tratatul de la Bucureşti şi ocuparea teritoriului dintre Prut şi Nistru a reprezentat un element-cheie din strategia geopolitică a Rusiei, care se menţine şi-n ziua de azi, fiind mai ales probat în WW2 prin Operaţiunea Iasi-Chişinău. Moscova îşi va dori mereu să controleze acest spaţiu, deoarece e zona ideală ca bază de operaţiuni în spaţiul balcanic. Acesta a fost şi motivul creării Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti în 1924 de către Grigori Kotovski. Născut în Basarabia ţaristă, în Hânceşti (în perioada URSS, oraşul a fost denumit Kotovski), a devenit soldat, iar după WW1 devine bandit şi ulterior lider bolşevic. El a fost “fondatorul” RASSM şi a ideii homo moldovanus, având şi-n prezent o statuie în Chişinău. La acel moment, a fost o discuţie aprigă cu comisarul de afaceri externe, Georghi Cicerin, privind înfiinţarea RASSM, deoarece diplomatul sovietic nu dorea să stârnească “imperialismul şi şovinismul românesc” în stânga Nistrului. Kotovski dorea ca RASSM să fie baza de operaţiuni pentru agitaţie comunistă în Basarabia românească post-1918, urmând ca “revoluţia” să se extindă în toată România şi să treacă Dunărea în Balcani. RASSM a fost înfiinţată în cadrul Ucrainei sovietice, capitala oficială a fost proclamat “oraşul vremelnic ocupat Chişinău”, iar de facto a fost oraşul Balta şi ulterior Tiraspolul.

La momentul raptului teritorial din 26 iunie 1940, Ucraina sovietică a condus procesul de ocupaţie a Basarabiei: la conducerea trupelor Armatei Roşii era generalul Gheorghi Jukov, comandantul regiunii militare Kiev, aflat în subordinea lui Nichita Hruşciov, prim-secretarul partidului comunist ucrainian; la Tiraspol, liderul partidului comunist din RASSM era Piotr Borodin, un ucrainian, urmând ca pe 2 august 1940 să fie proclamată Republica Sovietică Socialiastă Moldovenească, care va îngloba o parte din teritoriile vestice ale RASSM şi fostele judeţe româneşti din Basarabia, în timp ce nordul Bucovinei, ţinutul Herţa şi sudul Basarabiei să fie înglobate în RSS Ucrainiană. Acesta a fost planul lui Stalin de “divide et impera”. Ulterior, după Independenţa din 1991, s-a revenit la logica din perioda interbelică: Chişinău versus Tiraspol, deoarece Rusia nu a dorit şi nu-şi doreşte să piardă “capul de pod” de pe Nistru, deoarece privirea strategică a Moscovei rămâne drumul spre Balcani pentru a face joncţiune cu Serbia; prezenta lui Aleksandr Vucic la Moscova explica acest consens strategic, desi cred ca Iosip Broz Tito ar gandi si actiona contrar.

Am realizat această descriere de context istoric şi geopolitic pentru a înţelege acţiunile de azi, mai ales motivul prezenţei lui Igor Dodon la Moscova privind Parada Militară cu ocazia aniversării celor 75 ani de la terminarea WW2 / Marelui Război de Apărare al Patriei. Liderul socialist nu a făcut niciodată un secret, ci chiar şi-a evidenţiat bunele relaţii şi uşile deschise de la Moscova privind diverse favoruri politice sau avantaje economico-financiare. Însă, prezenţa lui la Parada Militară a Rusiei, alături de Vladimir Putin, noul Stalin rusesc, ne face trimitere la vremurile sovietice, aşa cum chiar el o face public prin discursuri şi postări online. Recent, pe 22 iunie, a deplâns începutul Marelui Război de Apărare al Patriei, preluând punct cu punct din propanganda Kremlinului, inclusiv din “argumentele” prezentate de Putin într-un editorial de pe site-ul administraţiei prezidenţiale şi prezentate în Occident pe un ziar de referinţă: URSS a fost o victimă în WW2, puterile occidentale nu au dorit o alianţă anti-Hitler cu Moscova înainte de 1941, Polonia a participat la împărţirea Cehoslovaciei prin Acordul de la Munchen, etc. Din nou, asistăm la decuparea istoriei şi manipularea ei în favoarea Kremlinului, care nu recunoaşte împărţirea Poloniei şi ocuparea statelor baltice şi a teritoriului României prin odiosul pact criminal Ribbentrop-Molotov.

În acest sens, prin prezenţa lui Igor Dodon la Moscova, acesta se poziţionează clar de partea Rusiei în ofensiva anti-Occident şi-şi afirmă o pozitie contrară intereselor politice şi juridice ale Republicii Moldova.


 În cadrul Declaraţiei de Independenţă fată de URSS şi Moscova, se stipulează foarte clar următoarele:
 
  1. “SUBLINIIND că fără consultarea populației din Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța, ocupate prin forță la 28 iunie 1940, precum și a celei din RASS Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al URSS, încălcînd chiar prerogativele sale constituționale; a adoptat la 2 august 1940 „Legea URSS cu privire la formarea RSS Moldovenești unionale”, iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 „Decretul cu privire la stabilirea graniței între RSS Ucraineană și RSS Moldovenească”, acte normative prin care s-a încercat, în absența oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii și apartenența noii republici la URSS”;
  2. Curtea Constituţională a dat două decizii fundamentale şi anume că limba de stat este limba română şi faptul că armata rusă din stânga Nistrului este o armată de ocupaţie; fapte stipulate şi-n cadrul Declaraţiei de Independenţă;
  3. Reorientarea politicii externe şi de securitate a Chişinăului de la Vest la Est sub principiul “politicii externe echilibrate” şi a unei “Europe de la Lisabona la Vladivostok”; la care se adaugă răcirea relaţiilor cu România, bazate pe identitate comună, limbă comună şi istorie comună, astfel încât s-a instaurat de facto o “cortină gri” pe Prut;

Astfel Igor Dodon, a redevenit un prim-secretar din perioada sovietică, asumându-şi descendenţa politică de la Kotovski şi Borodin şi legitimând ocupaţia sovietică care s-a materializat prin: deportări a zeci de mii de familii (deznaţionalizare), colectivizări şi foametea care a dus la canibalism, prin distrugerea patrimoniului etno-spiritual a românilor basarabeni, prin poliţia politică a NKVD/NKGB/MGB/KGB şi prin crimele săvârşite în decursul celor 45 ani de ocupaţie. Concomitent, vizita de la Moscova este una electorală, dorind să-şi amplifice şansele de realegere în funcţie şi să ofere propriului electorat faptul că este apreciat şi foarte apropiat de Vladimir Putin, care la rândul lui trebuie să conducă o campanie electorală privind modificarea Constituţiei pentru a se menţine la putere.