De la „Ich bin ein Berliner”, la „sunt un român”!

Chiar dacă discursul rostit de Barack Obama, pe 19 iunie, în faţa Porţii Brandenburg, din Berlin, era în primul rând un mesaj pentru germani, practic, fiecare european interesat de poziţia Statelor Unite, faţă de Bătrâna Europă, a înţeles ce indică, acum, busola de la Casa Albă.

Şi cred că românii dintre Prut şi Nistru au temeiuri să ridice fruntea din ţărâna deznădejdii, spre care şi-au înclinat capul ca urmare a ofensivei, din această primăvară, a serviciului de informaţii imperial răsăritean, ce a şi reuşit propulsarea, din eşalonul doi – cel obedient -, în prima linie a conducerii executive, a unor ex-cetăţeni sovietici, deveniţi brusc moldoveni, în ultimul sfert de veac, dornici, în discursul public, de un statut european, dar nu... via România.

Afirmaţia de mai sus este întărită chiar de mulţumirile pe care le-a adus Barack Obama, cancelarului Angela Merkel, pentru modul cum îşi conduce ţara, evoluând “de la un copil de la est, la liderul unei Germanii libere şi unite.”

O istorie care se poate repeta şi la est de Nistru.

Dar nu cu defetişti, negativişti, personaje politice care au avut funcţii importante, în Republica Moldova şi nu au făcut altceva decât să se plângă de forţa de influenţare a Moscovei, omiţând, cu bună ştiinţă, propria incapacitate de a fi la înălţimea încrederii acordate de conaţionalii lor.

În discursul său, la Berlin, Obama a afirmat că dacă acum el şi oficialii germani au stat de-a lungul liniei care a despărţit un oraş, asta arată un adevăr etern:

“Niciun perete nu poate sta împotriva dorinţei de justiţie, a aspiraţiilor de libertate, a aspiraţiilor de pace, care arde în inima umană.”

Niciun râu, ca Prutul, domnule preşedinte, al Statelor Unite!

Oaspetele american – motivat de căldura toridă şi de dorinţa de a avea un ton un pic mai informal – şi-a dat haina jos.

Deşi poate ar fi vrut să îndepărteze şi geamul anti-glonţ, care-i asigura securitatea.

Doar se afla în oraşul unde, cu cinci ani în urmă, a sosit ca senator, iar acum a revenit ca preşedinte al superputerii lumii.

Obama le-a vorbit germanilor de istoria la care a fost martoră, două secole, Poarta Brandenburg.

Poate dă Dumnezeu să îl auzim vorbind românilor de istoria trăită de Basarabia, două veacuri, sub cizmă străină.

Preşedintele american a lăudat pe berlinezii ce au sculptat o insulă a democraţiei împotriva voinţei altora.

Aceştia fiind, implicit, sovieticii.

Barack Obama ar putea menţiona şi eforturile compatrioţilor, din Republica Moldova, pentru a edifica un areal democratic, nu unul în stil euroasiatic, cum îi îndeamnă tot mai nervoşii emisari trimişi de Moscova.

Oaspetele de peste Ocean a menţionat şi podul aerian, care a menţinut vie speranţa berlinezilor, indicând, cu mândrie, prezenţa, în mulţime, a colonelului Halvorsen, în vârstă de 92 ani. Unul dintre cei care bombarda Berlinul cu… bomboane.

Românii de peste Prut nu au avut parte decât de... gustul amar al cazaciocului ţarist, sovietic şi mai nou…pacificator.

Germania a beneficiat de un plan Marshall, care a avut efectul unui miracol.

Republica Moldova este presată să intre în Uniunea Euroasiatică, noua denumire a URSS.

Germania a fost şi este protejată de NATO.

România de azi este membră a Alianţei Nord-Atlantice, care a promis protecţie, în situaţie de criză şi Republicii Moldova, la Summitul din Portugalia.

Zidul Berlinului a căzut după discursul lui Ronald Reagan în capitala germană.

Anterior, a afirmat Obama, naţiunile est europene  au înţeles că:

“libertatea a fost posibilă aici, în Berlin - că valurile de represiuni şi asuprire, prin urmare, ar putea fi într-o zi depăşite.”

Acum este timpul ca naţiunile vest europene să priceapă că libertatea este posibilă şi între Prut şi Nistru!

Barack Obama a omagiat puterea şi pasiunea germanilor, care au dărâmat Zidul Berlinului, demonstrând, prin exemplul lor, contra întregii puteri  a unor armate şi  a autorităţii unor guverne,  faptul că numai cetăţenii sunt cei care aleg, dacă viitorul lor poate să fie definit printr-un perete, sau dacă să-l dărâme.

De un perete, sau de un râu…

Dacă americanii cred că "toţi oamenii sunt creaţi egali", cu dreptul la viaţă şi libertate, şi căutarea fericirii... 

dacă germanii au stipulat, în legea lor de bază, că "demnitatea omului este inviolabilă,"

atunci şi românilor de peste Prut trebuie să li se recunoască demnitatea inerentă calităţii lor, de pământeni ai locului.

Da, preşedintele SUA avea dreptate când afirma că acum, cel puţin la Berlin, europenii nu se  confruntă cu niciun perete de beton, sau sârmă ghimpată.  Nu există tancuri gata de luptă peste o graniţă. Nu există vizite la adăposturi antiatomice.

Dar asemenea repere, tipice Războiului Rece, sunt observabile pe teritoriul ex-sovietic, numit azi Transnistria.

Oficial, nu şi practic, în teren, o componentă a Republicii Moldova.

John F. Kennedy a entuziasmat naţiunea germană prin angajamentul său de solidaritate:

"Ich bin ein Berliner".

Este timpul ca Barack Obama să vină la Poarta Euroasiei.

Şi să îi ceară omologului de la Kremlin, în luna septembrie, ce i-a cerut Reagan lui Gorbaciov.

Ziua de pace şi dreptate, invocată repetat, de preşedintele SUA, la Berlin, va fi reală şi în spaţiul extracarpatic, doar când România, aidoma Germaniei, va fi reunită.

Intoleranţa din Transnistria generează o nedreptate, la care Casa Albă nu are dreptul moral, reiterat la Berlin, de preşedintele Obama, ca să închidă ochii.

După "Ich bin ein Berliner" merită să visăm la clipa rostirii cuvintelor  “Sunt un român”. 

Dacă nu noi, cine? Dacă nu acum, atunci când? 

Acestea fiind întrebări pentru tăcuţii diplomaţi americani, acreditaţi la Bucureşti şi Chişinău.