Lăsat fără jumătate de ureche de un „canibal“ cu epoleţi

Lăsat fără jumătate de ureche de un „canibal“ cu epoleţi

Andrei Grier, înainte de a fi mutilat

Andrei Grier, un tânăr din Chişinău, a rămas fără jumătate de ureche, după ce a fost muşcat de un poliţist. Agresorul a fost condamnat la trei ani cu suspendare. Procurorii susţin că i-a fost aplicată o pedeapsă prea blândă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Mai înainte, Andrei Grier era un tânăr simpatic, care niciodată nu ducea lipsă de compania fetelor. Acum însă acestea se sperie când îi văd urechea dreaptă. Un poliţist i-a muşcat jumătate şi, probabil, a înghiţit-o. Cel puţin aşa cred prietenii băiatului, care, deşi au căutat ore în şir bucata ruptă, ca medicii să o coase la loc, nu au mai găsit-o.

Andrei Grier ne-a povestit că a fost mutilat în noaptea de 19 spre 20 martie 2011. „M-am întâlnit cu Marin Moisei pe strada Cantemir din Chişinău, la ora unu noaptea. Îl cunoşteam, lucra la Comisariatul General de Poliţie. Era îmbrăcat în civil. El m-a apucat de cămaşă şi mi-a rupt-o. Mi-a zis să merg cu el, fără să-mi spună unde", povesteşte Andrei. Tânărul a refuzat. Au început să se îmbrâncească.

„Am fugit de el, dar m-a ajuns din urmă cu încă un poliţist. Acesta a scos pistolul şi m-a ameninţat că o să tragă. Moisei nu avea armă. M-am oprit, fiindcă mă temeam de ce ar putea urma. Moisei mă lovea cu pumnii şi cu picioarele. La un moment dat, mi-a muşcat urechea. S-o fi înghiţit, oare? Am fost mutilat pe viaţă", îşi aminteşte cu tristeţe tânărul.

Pe numele lui Marin Moisei a fost deschis un dosar penal. Poliţistul şi-a recunoscut vina. Prima instanţă l-a condamnat la trei ani de privaţiune de libertate, dintre care doi cu suspendare. Curtea de Apel a menţinut decizia Judecătoriei Centru, fără drept de revocare. „Justiţia a fost prea blândă", oftează tânărul, care a mers în proces de unul singur, fără avocat.

DOAR O PERSOANĂ CONDAMNATĂ

Anatol Munteanu, avocat parlamentar, susţine că nu doar în dosarul lui Andrei Grier, ci în majoritatea cazurilor de tortură pedeapsa dată de magistraţi este prea blândă. „Practic, nu avem persoane condamnate la închisoare. Deseori facem paralele între Moldova şi Georgia. Reformele de acolo sunt simţite de toată societatea. Au fost obţinute rezultate bune, îndeosebi în lupta cu corupţia. Au fost pronunţate mai bine de 60 de sentinţe penale împotriva agenţilor statului care au aplicat tortura, care au primit pedepse dure cu închisoarea. La noi, însă, prea puţini sunt taxaţi pentru astfel de infracţiuni", a menţionat Anatol Munteanu.
Şi procurorul Ion Caracuian, şeful Secţiei combaterea torturii, din cadrul Procuraturii Generale, susţine că Republica Moldova are restanţe la acest capitol. „Pe parcursul ultimilor ani, doar o singură persoană a fost condamnată la ispăşirea pedepsei în penitenciar. Au mai fost două condamnări în 2011. Atunci, Judecătoria Făleşti i-a trimis la închisoare pe inculpaţi. Mai apoi însă, aceştia au fost puşi în libertate prin decizia Curţii de Apel Bălţi, care a încetat procesul pe motive de procedură", a precizat procurorul.

ROMII PE POST DE COBAI

Poliţiştii au o „slăbiciune" deosebită pentru romi. „Dacă romii ajung pe mâna reprezentanţilor organului de ordine, de regulă, pe ei sunt testate metode de tortură şi tratamente inumane", spune Nicolae Radiţa, directorului Centrului Naţional al Romilor. „În localităţile unde este cel puţin un cetăţean de etnie romă, atunci când se săvârşeşte un furt sau altă infracţiune, poliţiştii merg înainte de toate la acest om. Îl bat, îl umilesc pentru a o face să recunoască fapta, chiar dacă nu este infractor. În multe cazuri, romilor li se atribuie infracţiuni pe care nu le-au făcut. Şi niciun poliţist nu a răspuns pentru faptele sale", precizează Radiţa.

„Aceasta se întâmplă din cauza atitudinii preconcepute faţă de romi, ei fiind trataţi din start ca infractori. Pe de altă parte, romii, care de multe ori sunt fără carte, nu au acte de identitate, foarte rar ajung să se plângă pe poliţiştii care îi maltratează şi să reclameză aceste cazuri. Din acest motiv, oamenii legii şi admit astfel de abuzuri", a concluzionat Nicolae Radiţa.

CAMERELE VIDEO, „MARTORI" AI ABUZURILOR

Pe an ce trece, tot mai mulţi cetăţenii moldoveni se adresează în instanţe plângându-se că au fost torturaţi. Pe parcursul anului 2010, în organele procuraturii au fost înregistrate 828 de sesizări privind tortura şi relele tratamente. În 2011, au fost 958, iar în primele şase luni ale anului curent - 464 de cazuri, cu 75 mai multe decât în aceeaşi perioadă a anului trecut.
„Aceasta nu înseamnă însă că a crescut numărul cazurilor de tortură. Pur şi simplu, am oferit publicului mai multe informaţii. Oamenii au prins la curaj şi denunţă infracţiunile. Procuratura a intervenit pe lângă Ministerul de Interne şi Ministerul Sănătăţii. Acum, felcerul care acordă îngrijire medicală unei victime şi poliţiştii care înregistrează cazuri de tortură sunt obligaţi să informeze procuratura teritorială, pentru a exclude situaţiile când de caz se ocupă chiar poliţistul care este învinuit de tortură şi de rele tratamente", a explicat Ion Caracuian. Numărul de sesizări s-a mărit şi datorită faptului că la fiecare procuratură a fost instituit un telefon de încredere.

A fost efectuată şi analiza geografică a fenomenului torturii. În 2011, cele mai multe sesizări au fost înregistrate de Procuratura din Bălţi, unde au fost semnalate 81 de cazuri, la Soroca - 67. Urmează în top Capitala, cu 61 de plângeri în sectorul Centru, 57 la Râşcani şi 56 la Buiucani.

PUŢINE DOSARE AJUNG ÎN INSTANŢĂ

Deşi numărul sesizărilor este destul de mare, prea puţine dosare ajung pe masa judecătorilor. În acest an, în instanţă au fost trimise 24 de dosare penale, în 2011- 36 şi în 2010 - 65. Ion Caracuian spune în 2010 a fost iniţiate mai multe cauze penale legate de evenimentele din aprilie 2009, de aceea şi numărul a fost dublu faţă de 2011. Tototadă, procurorul afirmă că de multe ori oamenii legii refuză să pornească urmărirea penală pe cazuri de tortură motivând că „nu sunt întrunite elementele constitutive ale componenţei de infracţiune", „fapta nu este prevăzută de legea penală", „nu există faptul infracţiunii" etc.

Pentru a stârpi cazurile de tortură, până la finele acestui an, în toate comisariatele din republică vor fi instalate camere de luat vederi, proiectul fiind realizat din banii PNUD. Acestea vor fi montate la intrări, pe holuri şi în celule. „Nu cred că avem poliţişti care să nu se ferească de un ochi străin. De câte ori va fi nevoie, vom ridica filmările şi vom vedea în ce stare a intrat persoana în comisariat şi cum a ieşit de acolo", a menţionat Ion Caracuian. Primul comisariat de poliţie echipat cu tehnică video este cel al sectorului Râşcani din Capitală.

DUPĂ DREPTATE LA CEDO

Până în prezent Republica Moldova a pierdut la Curtea de la Strasbourg 73 de cazuri în care a fost stabilită violarea articolului 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului. Opt dintre acestea au fost condamnări pentru tortură şi rele tratamente.

Unde poţi apela după ajutor

Persoanele care au fost supuse torturii şi altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante, se pot adresa la:
Procuraturile teritoriale;
Centrul pentru Drepturile Omului (avocaţii parlamentari) şi membrii Mecanismului Antitortură -
tel. 23 48 00.
Organizaţiile neguvernamentale specializate în apărarea drepturilor omului:
Asociatia Promo-Lex -
tel. 45 00 24;
Institutul pentru Drepturile Omului - tel: 83 84 08.

Această investigaţie a fost realizata în cadrul campaniei media „Jurnaliştii pentru eliminarea torturii şi protecţia victimelor torturii şi relelor tratamente", desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul PNUD Moldova



Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările