Din culisele serviciului diplomatic moldovenesc. Cum s-au dezvoltat relaţiile externe ale Republicii Moldova

Din culisele serviciului diplomatic moldovenesc. Cum s-au dezvoltat relaţiile externe ale Republicii Moldova

Ambasadorii Republicii Moldova, reuniţi la una dintre reuninile anuale convocate de Ministerul de Externe p FOTO: MAEIE

Astăzi, diplomaţii noştri îşi sărbătoresc, pentru prima dată, ziua profesională. Cu această ocazie, am provocat câţiva foşti şi actuali ambasadori pentru a afla cum s-a dezvoltat acest domeniu de-a lungul anilor.

Ştiri pe aceeaşi temă

 În ultimii ani, ne vizitează tot mai mulţi oficiali străini de rang înalt, iar demnitarii noştri colindă capitalele lumii. Ar părea că aşa a fost tot timpul. Acum 23 de ani diplomaţia moldovenească a pornit, însă, de la zero.
„Aşa cum ne lipsea experienţa în formarea statului, aşa ne lipsea şi cea în privinţa relaţiilor internaţionale. Corpul diplomatic l-am creat selectând tineri entuziaşti, curajoşi, cunoscători de limbi străine“, îşi aminteşte Mircea Snegur, primul preşedinte al Republicii Moldova.

Fostul şef al statului spune că primii diplomaţi moldoveni erau şcoliţi la Bucureşti şi la Moscova. Un rol important în dezvoltarea acestui serviciu l-au jucat România şi SUA. „Republica Moldova nu avea reprezentanţe în ţările cu care abia stabilea legături şi, când efectuam vizite, România ne susţinea moral şi logistic. Am primit ajutor şi din partea SUA, a Franţei, Germaniei, Marii Britanii“, adaugă Mircea Snegur. Îi laudă şi pe primii doi miniştri de Externe: Nicolae Ţâu şi Mihai Popov. Numit în funcţie în iunie 1990, când Moldova încă făcea parte din URSS, Nicolae Ţâu a descris, ulterior, cu lux de amănunte acea perioadă de început în cartea sa „Diplomaţie în culise“.

Imperiul sovietic era în convulsii. „Lumea aştepta să se întâmple ceva şi cât mai repede, dacă nu chiar peste noapte. Europa era, de asemenea, în aşteptare. Dar, până a ţinti integrarea europeană, urma să curgă încă destulă apă pe Prut. Şi, totuşi, concepţia politicii externe şi strategia ministerului trebuiau elaborate şi cu orientare spre Europa, fără a provoca susceptibilitatea Moscovei“, scrie fostul ministru, care a fost apoi ambasador în SUA, Canada şi Mexic. 

„GLUMEAM CĂ SUNT MINISTRU FĂRĂ ŢARĂ“

Astăzi, cu o experienţă vastă în spate, el pregăteşte viitori diplomaţi. Îl găsim la catedra Universităţii Libere Internaţionale din Moldova. La întrebarea cum era în fotoliul de ministru de Externe în anii ’90, răspunde cu o glumă. „Pe atunci, Moldova era una dintre cele 15 republici sovietice socialiste. Ca să ridicăm nivelul ministerului, am propus să fie creat un Consiliul al Miniştrilor de Externe ai Uniunii Sovietice. Mihail Gorbaciov a susţinut această iniţiativă şi ne simţeam şi noi mai importanţi. Glumeam că sunt ministru fără ţară“, povesteşte profesorul.

La început, Ministerul de Externe avea doar şapte angajaţi, iar România a fost primul stat cu care am stabilit relaţii bilaterale. „Mulţi se adresau la mine că ar vrea să plece la studii în România, iar noi nu aveam niciun contact cu ţara vecină. Prima deplasare a fost la Bucureşti. Ministrul de Externe al României, Adrian Năstase, nu era în ţară, plecase la Strasbourg, şi m-a întâmpinat de adjunctul său, Romulus Neagu. Am examinat posibilităţile de colaborare în domeniul culturii şi al educaţiei“, precizează Nicolae Ţâu. Aşa a trecut Prutul primul val de tineri basarabeni, peste 1.000 de studenţi repartizaţi în 39 de judeţe, şi a fost deschis un consulat la Iaşi. A urmat un şir de vizite la Londra, Roma, New York. „În SUA, m-am întâlnit cu Thomas R. Pickering, ambasadorul american la ONU, care mi-a dat un sfat: «Cred că în jumătate de an veţi deveni ţară independentă şi, ca să nu pierdeţi timpul, trebuie să stabiliţi de pe acum relaţii cu alte state»“, dezvăluie fostul diplomat.

S-a convins, ulterior, cât de greu trage la cântar cuvântul americanilor. „După ce a fost adoptată Declaraţia de Independenţă, în august 1991, am fost recunoscuţi doar de România şi Georgia. În schimb, când ne-au recunoscut SUA, a doua zi, reprezentanţi din toate statele au început să ne sune: Când stabilim relaţii diplomatice?“, rememorează Nicolae Ţâu.

Nicolae Ţâu, fost ministru de Externe (1990-1993) şi ambasador în SUA, Canada şi Mexic (1993-1998) este acum profesor universitar  Foto: tudor iovu

AMBASADA, MAI MULT DECÂT O INSTITUŢIE

În prezent, Ministerul Afacerilor Externe şi al Integrării Europene numără 223 de diplomaţi, dintre care 31 sunt ambasadori. Avem 38 de misiuni diplomatice, consulare şi reprezentanţe permanente, 19 dintre acestea fiind acreditate prin cumul în alte 33 de state.

Ce aduce astăzi funcţia de ambasador? „Bucurie, nelinişte, speranţă, cam de toate câte puţin“, spune Valeriu Turea, ambasadorul Republicii Moldova în Portugalia din anul 2010. Mărturiseşte că a fost primit călduros la Lisabona, dar este încă nevoit să lupte cu clişeele de percepţie a ţării noastre în Portugalia.Ţine mereu legătura cu moldovenii de acolo şi-i place să creadă că pentru ei ambasada înseamnă mai mult decât o instituţie unde îşi pot rezolva problemele consulare.

„Îmi amintesc cum într-o zi a sunat un cetăţean care avea o problemă cu permisul de conducere. Am stat de vorbă mai mult, chestiuni de viaţă, şi a doua zi sună din nou. «Am putea să mai vorbim olecuţă? Că aici mergi pe drum şi ţi-i a grăi singur cu tine…» Acesta e genul de relaţie pe care ne dorim să-l avem cu cetăţenii noştri“, exemplifică Valeriu Turea.

Repet peste tot unde am ocazia: moldovenii din Portugalia sunt de nota zece.
Valeriu Turea, ambasador în Portugalia

DIPLOMAŢIE MODERNĂ

Aproape de oameni este şi ambasadorul Republicii Moldova în Estonia, Victor Guzun, absolvent al şcolii diplomatice de la Tallinn, numit tot în 2010. Toată activitatea sa poate fi urmărită pe canalele de socializare.
„Folosesc Facebook, Twitter, Skype, am un blog personal. Cred că, prin intermediul lor, reuşim să informăm mai bine cetăţenii despre evenimentele şi priorităţile noastre, să fim, la rândul nostru, mai bine informaţi, să comunicăm cu parteneri din Estonia şi Moldova“, explică Victor Guzun.

La final de mandat, meritele fiecărui ambasador se măsoară în relaţiile pe care le-a dezvoltat în diferite domenii: politic, economic, educaţional, cultural etc. „Sentimentul utilităţii şi a participării directe la schimbarea spre bine a statului pe care îl reprezentăm sunt «aplauzele» diplomaţilor“, conchide ambasadorul.

Mă macină dorul, ca pe orice om, dar sunt împreună cu soţia şi avem prieteni aici.
Victor Guzun, ambasador în Estonia

223 de angajaţi numără, în prezent, serviciul diplomatic al Republicii Moldova, potrivit datelor Ministerului de Externe.

„Nu există pădure fără uscături“

Directorul executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă, Victor Chirilă, fost consilier politic la Ambasada din SUA, spune că în cei 22 de ani de independenţă diplomaţia moldovenesacă a trecut prin diferite perioade. „Succesele ei au depins întotdeauna de evoluţiile politice interne şi, în speţă, de calitatea clasei politice moldoveneşti. Totuşi, în ciuda tuturor vicisitudinilor interne, a rămas constant principalul promotor al integrării europene“, spune expertul în relaţii internaţionale. 

Victor Chirilă, expert şi fost diplomat Foto: arhiva personală

„AVEM UNA DINTRE CELE MAI BUNE ECHIPE DE AMBASADORI“

De-a lungul anilor, nu toţi ambasadorii au făcut cinste ţării. „Nu există pădure fără uscături. Şi în diplomaţia noastră există oameni întâmplatori, diplomaţi de umplutură, paraşutaţi pe creşterii politice, de rudenie, de loialitate sau de recompensă pentru favoruri trecute“, explică Victor Chirilă. Despre actualii trimişi ai Moldovei are, însă, numai cuvinte de laudă. „Avem în prezent una dintre cele mai bune echipe de ambasadori şi o generaţie de diplomaţi tineri, bine instruiţi, cu experienţă şi un viitor promiţător“, apreciază analistul.

Potrivit specialistului, în ultimii patru ani, relaţiile Moldovei cu principalii săi parteneri a avut, în general, o dinamică pozitivă, inclusiv cu Rusia, în ciuda diverselor provocări. „Însă, pe măsura apropierii de Uniunea Europeană, parteneriatele noastre cu SUA, România, Federaţia Rusă şi Ucraina trebuie reevaluate. Pentru a reuşi acest lucru, diplomaţia şi clasa politică au nevoie de gândire strategică şi realistă pe termen lung, perspicacitate şi caracter, curaj şi răbdare“, precizează Victor Chirilă.

În acelaşi timp, notează expertul, întregul sistem are urgent nevoie o modernizare după modelul diplomaţiilor europene. Vine şi cu câteva sugestii: „Ar trebui să-şi îmbunătăţească comunicarea publică, să-şi debirocratizeze modul de gândire şi acţiune, să se doteze cu instrumente moderne de analiză strategică, să-şi eficientizeze coordonarea internă, să evite crearea unor caste în interiorul ministerului, să consolideze autoritatea ambasadorilor desconsiderată în ultimii ani etc.“.

Primesc indemnizaţii pentru întreţinere, haine şi deplasări

Pe perioada aflării peste hotare, diplomaţii şi personalul misiunilor primesc, pe lângă salariu, o indemnizaţie pentru întreţinere stabilită de Guvern, pentru fiecare ţară în parte, în funcţie de post, de coşul minim de consum şi de condiţiile climaterice din statul respectiv. Spre exemplu, în 2013, ambasadorii noştri din Ucraina, Turcia, Ungaria, Italia şi Portugalia au primit câte 2.000 de euro lunar, iar cei din SUA şi Canada – câte 2.500 de euro. În plus, statul le alocă anumite sume pentru întreţinerea membrilor famiilor, pentru deplasări şi pentru procurarea vestimentaţiei de protocol, sunt asiguraţi cu maşini de serviciu. „E suficient pentru un trai decent, dar ne-am dori un buget mai mare pentru activităţile de promovare a imaginii Republicii Moldova“, spune Valeriu Turea, ambasadorul din Portugalia.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: