Criza din Azerbaidjan şi mizele energetice regionale

Criza
din Azerbaidjan şi mizele energetice regionale

Preşedintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, nu recunoaşte că ţara se confruntă cu dificultăţi economice FOTO: Adevărul

Azerbaidjanul încearcă să facă faţă la două crize separate, dar care sunt interdependente: căderea preţului petrolului la nivel global şi confruntarea dintre Occident şi Rusia în problema ucraineană. Acestea revizuiesc strategia cu privire la industria energetică şi poziţia strategică mai amplă a ţării.

Baku-ul încearcă să beneficieze de avantajele creşterii atractivităţii sale ca sursă alternativă de energie pentru europeni fiind pus într-o poziţie mai bună decât majoritatea producătorilor regionali. Cu toate acestea, Azerbaidjanul se va confrunta în continuare cu constrângeri de ordin politic şi financiar în procesul de luare a deciziilor în privinta proiectelor energetice pe care le desfăşoară, se arată într-o analiză Stratfor.

Economia Azerbaidjanul este dependentă în mare măsură de industria energetică a ţării, sectorul hidrocarburilor constituind aproximativ 40 la sută din PIB şi peste 90 la sută din exporturi. Scăderea dramatică a preţurilor petrolului la nivel mondial precum şi o scădere uşoară a producţiei interne de petrol datorită lucrărilor de întreţinere ale câmpului petrolier Azeri-Chirag-Guneshli a contribuit la încetinirea semnificativă a creşterii economice a ţării. PIB-ul Azerbaidjanului a crescut în 2014 cu doar 2,8 la sută faţă de 5,8 la sută în 2013.

Alternativa altor industrii

Cu toate aceastea, impactul scăderii preţului ţiţeiului a fost atenuat într-o anumită măsură de o performanţă mai puternică în industriile conexe non-energetice. Astfel, produsul intern brut al sectoarelor construcţiilor, agriculturii, transporturilor şi comunicaţiilor a crescut cu 7 la sută în 2014, în timp ce PIB-ul industriilor din zona petrolieră s-a contractat cu 2,9 la sută. Azerbaidjanul a putut deasemenea să se bazeze pe rezerva valutară de stat numită Fondul Petrolier de Stat al Republicii Azerbaidjan. Fondul dispune de active de peste 37 de miliarde de dolari, iar Baku a utilizat aproximativ 13 miliarde de dolari pentru a sprijini economia în 2014.

Totuşi, Azerbaidjanul a resimţit şi efecte economice negative. Banca Centrală a ţării a abandonat manatul (n.r. - moneda naţională) în favoarea dolarului şi a trecut, pe 16 februarie, la un coş valutar dual: euro şi dolari. Valoarea manatului raportat la dolar a fost de doar 0, 78 manat/dolar de la mijlocul anului 2011 până recent. Cu toate acestea, Banca Centrală a cheltuit peste două miliarde de dolari pentru apărarea monedei naţionale din decembrie încoace. Astfel începând cu 19 februarie, manatul s-a depreciat cu 0,16% faţă de dolar.

Dar datorită diversificării relative şi resurselor ample ale fondului său petrolier, Azerbaidjanul va rezista cel mai probabil scăderii preţurilor petrolului. Pentru anul 2015 Azerbaidjanul are preconizată o creştere economică de 1,9 la sută bazată pe preţul fix de 55 de dolari pe barilul de petrol. Deşi rata de creştere marchează o scădere semnificativă faţă de anul 2014, al cărui buget a fost bazat pe preţul de 100 de dolari pe baril, aceasta este una mai bună faţă de economiile energetic dependente din regiune cum ar fi Rusia a cărei economii se estimează să se contracteze cu 3-5 procente. În luna ianuarie, sectorul nepetrolier din Azerbaidjan a crescut cu încă 5,5 procente în pofida faptului că finanţarea guvernului în proiecte de investiţii a fost tăiată cu peste 50 la sută.

Ucraina şi resursele de energie

Între timp criza din Ucraina a demonstrat încă odată riscul dependenteţei Europei de Rusia ca furnizor de energie, creând oportunităţi pentru Azerbaidjan. În 2014 Rusia a tăiat timp de câteva luni gazul pentru Ucraina. Această întrerupere, a treia în mai puţin de 10 ani, a crescut semnificativ atractivitatea Azerbaidjanului ca sursă alternativă de energie pentru Europa.

Azerbaidjanul se află în poziţia potrivită pentru a profita de avantajele dorinţei pentru diversificare a Europei. Ţara foloseşte deja traseul Coridorului Sudic de tranziţie a gazelor proiectat să ocolească Rusia şi să tranziteze resursele de energie din regiunea Caspică prin Georgie şi Turcia către Europa, să transporte petrol şi gaze naturale prin intermediul conductelor Baku-Tbilisi-Ceyhan şi Baku-Tbilisi-Erzurum. Baku s-a dovedit a fi un partener de încredere în cadrul acestor proiecte în ultimii 10 ani. Azerbaidjanul lucrează de asemenea la construcţia câmpului petrolier Shan Deniz II care este preconizat să fie deschis în anul 2018 şi să contribuie cu alte 16 miliarde de metri cubi de gaze naturale la producţia internă a Azerbaidjanului. Mai multe consorţii s-au bătut pentru a avea acces la câmpul petrolier Shah Deniz II prin conducta Trans-Adriatică care va transporta gazele Azerbaidjanului din Turcia către Italia prin Grecia şi Albania învingând astfel mult mai ambiţiosul, dar costisitorul proiect Nabucco Vest.

Europa depus deasemenea eforturi pentru a extinde participarea Azerbaidjanului la conducta Trans-Caspică care ar lega Turkmenistanul de Azerbaidja prin Marea Caspică. Pentru că toate viitoarele livrări de gaze ale Azerbaidjanului sunt deja luate în calcul pentru conducta Trans-Adriatică, Uniunea Europeană se uită către Turkmenistan care produce aproximativ 80 de miliarde de metri cubi de gaz natura pe an, dintre care 30 de miliarde de metri cubi sunt destinaţi pentru export. Cu toate aceste conducta Trans-Caspică a fost mult timp afectată de probleme juridice de demarcare maritimă în Marea Caspică şi de opoziţia Rusiei şi Iranului. Turkmenistanul a fost precaut în a nu provoca Rusia deşi criza din Ucraina şi scăderea capacităţii Rusiei de a importa gaze naturale din Turkmenistan a determinat Aşhabatul să-i revizuiască poziţia. 

Riscuri politice

Confruntarea dintre Rusia şi Occident reprezintă reprezintă oportunităţi importante pentru Azerbaidjan în ceea ce priveşte resursele energetice, dar nu exclude riscurile politice. Viitoarea conductă Trans-Caspică va necesita suficientă voinţă din partea Europei şi Turkmenistanului pentru a confrunta Rusia, lucru care nu a fost făcut de aceştia până acum în pofida a mai multor ani de discuţii. Chiar şi conducta Trans-Adriatică a cărei construcţie este programată să înceapă în acest an a avut parte de dificultăţi şi complicaţii. Guvernul Greciei condus de Syriza a încercat să schimbe prevederile contracului pentru a primi preţuri mai mici la gaze şi taxe mai mare de tranzit. Până acum, însă, compania de stat din domeniul petrolier a Azerbaidjanului a respins aceste cereri din preocupare pentru propriul interes financiar.

Azerbaidjanul şi-a menţinut de asemenea relaţiile economice şi energetice cu Rusia pentru a nu-şi îndepărta vecinul. Baku va trebui să manevreze cu atenţie în toate aceste proiecte atât din punct de vedere al laturii politice sensibile ale acestora, cât şi a viabilităţii comerciale, iar amânări sau schimbări ale acestor proiecte nu pot fi excluse în contextul unor preţuri mici la energie. Mai mult decât atât, Azerbaidjanul va fi atent să nu provoace Rusia în mod deschis prin lupta cu aliatul acesteia, Armenia, în conflictul asupra regiunii Nagorno-Karabah. Azerbaidjanul a devenit mai ferm în acest conflict, lucru care s-a dovedit un instrument util pentru preşedintele Ilham Aliev pentru a-şi spori suportul politic. Deşi Rusia este concentrată pe criza din Ucraina, Baku va continua să evide un conflict direct cu aceasta.

Pericole interne

În sfârşit, în multe ţări din fosta Uniune Sovietică a fost văzută o creştere a numărului de demonstraţii şi activităţii opoziţiei după căderea fostului preşedinte ucrainean Victor Ianukovici, iar Azerbaidjanul a reprezentat o excepţie în acest sens. În Baku au fost organizate un şir de proteste de către grupurile din opoziţie care au cerut eliberarea prizonierilor politici. Cu toate acestea, guvernul nu întâmpină nici o provocare serioasă la adresa dominaţiei sale, iar Azerbaidjanul îşi culege şi roadele politicii sale externe relativ echilibrată între Rusia şi Occident. Ţara va continua să facă faţă mai multor crize, însă fără lipsa riscurilor atât financiare, cât şi politice.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: