Gustarea perfectă la iarbă verde: cum să faci cea mai bună slănină friptă
0
Nelipsită de la ieşirile la iarbă verde, cu precădere în zona Ardealului, slănina friptă este unul dintre preparatele specifice satului românesc.
Un străvechi preparat culinar, slănina prăjită pe ţepuşă continuă să încânte papilele gustative ale celor care iubesc ieşirile în natură. Originile acestei adevărate delicatese, cunoscută prin părţile Ardealului drept "clisă friptă-n botă" se găseşte în slănina pe care ţăranul român şi-o punea cu el la câmp, pentru a prinde putere şi a da randament.
"Se ştie că în mod tradiţional, în gospodăriile româneşti se tăia un porc în Aunul Crăciunului, iar slănina se afuma şi se păstra. Ea trebuia să ajungă până la sfârşitul verii, pentru că era o mâncare foarte uşor de transportat la câmp. Pe de altă parte, ştim că ţăranul român mucea din greu o muncă fizică isovitoare, care avea nevoie de un aport proteic semnificativ, ca să furnizeze energie. În multe cazuri, slănina (clisa) făcea acest lucru. Ţăranul român a observat că dacă va combina această slănină cu pâine şi ceapă, va obţine metabolizarea corectă şi foarte eficientă a acestui produs alimentar. De aceea, cosuma cantităţi mari de slănină prăjită sau doar afumată, cu pâine şi ceapă, nu doar pentru că era o mâncare repede de pregătit, ci şi pentru că îi furniza energia necesară muncii fizice", explică etnologul Camelia Burghele, cercetător ştiinţific la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.
FOTO Facebook.com/Mircea Groza
Ulterior, produsul alimentar a fost prăjită în dogoarea jarului, servit alături de ceapă verde, pâinea picurată cu untura topită şi brânză de oaie.
Secretele celei mai bune clise fripte-n botă ni se spune bucătarul sălăjean Mircea Groza, cel care este preocupat de promovarea gastronomiei ţărăneşti. Înainte de orice, spune acesta, pregătiţi câteva felii groase de pâine de casă, pe care sfărâmaţi un pumn de brânză de oaie şi presăraţi ceapă tăiată.
Pregătiţi o frigare cu o lungime de aproximativ un metru, dintr-o crenguţă de prun ori de alun, ascuţind unul dintre capete. Se introduce în frigare o bucată de slănină, de dimensiunea unei palme, cât să împungă de două ori şoriciul, pentru a nu risca să cadă clisa în foc. Mai apoi, crestaţi slănina pe lung şi pe lat, apoi frigeţi-o în dogoarea jarului şi nicidecum în flacără directe, pentru a nu se afuma. Când untura începe să se topească, lăsaţi unsoarea să curgă peste pâinea cu brânză şi ceapă. Repetaţi procedura până când slănina este bine friptă.
Poftă bună!
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
