Tradiţii şi ritualuri bizare la români: magie neagră cu sare albă. Cum le evaluează specialiştii credibilitatea
0
Cunoscutele farmece şi descântece populare româneşti nu sunt simple cimilituri, ci în trecut erau considerate arme redutabile ale ţăranului român în lupta lui cu duşmani mai mult sau mai puţin închipuiţi.
Potrivit unor supersiţii arhaice aduse în atenţia publicului de mai mulţi etnografi români, în poporul nostru există credinţa că sarea poate fi însă folosită într-o serie de ritualuri ce amintesc de magia neagră, pentru a provoca rău „duşmanilor şi pizmuitorilor”.
În esenţă este vorba despre cunoscutele farmece şi descântece populare, care pot merge de la pedepsirea animalelor duşmanilor („luarea manei la vite”, care constă în aşezarea unui drob de sare în calea vitelor, să treacă peste el, pierzându-şi astfel „mana”), până la provocarea morţii unei persoane.
Primul dintre ritualurile menţionate pare o sublimă inutilitate, după cum ne confirmă şi medicul veterinar Paul Apostu. „Nu există nici cea mai mică legătură de cauzalitate între sarea pusă în calea animalelor şi o patologie anume. Este o simplă superstiţie, o bazaconie inventată de oamenii cu minţi înguste”, explică veterinarul.
Al doilea ritual amintit, consemnat de numeroase surse etnografice, este realmente macabru. Se zice că acela care vrea să-şi ucidă duşmanul trebuie să pună un pic de sare sub limba unei persoane moarte, iar apoi să presare pe furiş sarea respectivă în mâncarea celui a cărui moarte este dorită. Aici lucrurile nu mai sunt aşa de absurde ca în primul exemplu, medicii fiind de părere că există o doză mare de credibilitate.
„Pe undeva pare credibilă metoda. Să nu uităm că în Evul Mediu, când acest obicei era în mare vogă, bolile contagioase mortale făceau ravagii. Dacă puneai în mâncarea cuiva un material contaminat cu un microb sau o bacterie mortală, este evident că poţi să o îmbolnăveşti pe acea persoană”, este de părere medicul Iulian Popa.
Răzbună şi leacuri băbeşti
Se pare că răzbunarea era practicată asiduu în gospodăriile ţărăneşti de acum un secol. Etnologul Gh.F. Ciauşanu, în lucrarea „Superstiţiile poporului român” (Editura „Saeculum” – 2014) consemnează un obicei oltenesc ca atunci când sar scântei din sobă să se presare sare în foc, „căci e semn că te vorbeşte cineva de rău şi astfel dai în ochii celui care te vorbeşte”.
Ca ofrandă, sarea este folosită de vrăjitoare, într-un ritual complex. Vrăjitoarea depune sarea împreună cu pâinea în locul de unde a smuls mătrăguna sau bozul, pentru a îndupleca spiritul plantei s-o ajute şi pentru a putea s-o ia acasă. Ofranda de sare este dată apei pentru a obţine puterea lecuitoare, consemnează etnografii care au aprofundat ritualul.
În ciclul vieţii, sarea este folosită bunăoară la naşterea unui copil, în albia în care era spălat întâia dată, sau pentru îmbunarea ursitoarelor. De asemenea, pe prag, pe fereastră sau pe o masă la capul lăuzei se pun sare, pâine şi o serie de obiecte simbolice, pentru a i se prezice o viaţă cât mai prosperă noului născut.
„Există şi obiceiul să se pună pe limba noului-născut câteva fire de sare, pentru a goni demonii care au în stăpânire până la botez”, scrie etnologul Gh.F.Ciauşanu.
Se încarcă comentariile...
