Ruperea colacului miresei simbolizează actul sexual din noaptea nunţii. Ce păţea mireasa care nu era virgină
0
OBICEIURI Şi mireasa de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX se împodobea cu mărgele, iar pe cap purta coroniţă de flori. După ce îşi părăsea casa părintească naşa îi rupea turta deasupra capului, şi la sfârşitul petrecerii era legată cu un batic, semn că intra în tagma nevestelor. La sfârşitul nunţii, mesenii ajutau noua familie cu daruri, de regulă animale.
Multe din obiceiurile pe care românii le au la nunţi sunt străvechi şi fiecare are o explicaţie. Alexandru Chiselev, (30 de ani), muzeograf la Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Tulcea, ne-a arătat cum se derula o nuntă de acum un secol la români, din regiunea Dobrogei.
Colacul miresei
În anii 1900, nunta avea loc sâmbăta, în ziua în care ţăranul nu mergea la câmp. Însă, pregătirile începeau cu mult timp înainte. Joi se coceau colacii miresei, de regulă, spune muzeograful, de femei „pure“: mai multe bătrâne din sat şi de mama miresei. Era, de fapt, o pâine. Între timp, ea s-a înlocuit cu un cozonac, pentru a fi pe gustul invitaţilor. Se făceau două colace: unul al miresei, care era rupt de naşă când mireasa ieşea din casa părintească şi unul care se împărţea la masă. Ruperea colacului de către naş prefaţa actul sexual ce urma să aibă loc între mire şi mireasă în noaptea nunţii, colacul rupt reprezentând deflorarea.
Jucatul mărgelelor, petrecerea burlacilor de astăzi
Apoi, o mare importanţă se dădea gătitului miresei. Tinerei fete i se puneau mărgele la gât, ce însemna o ultimă petrecere a fetelor, iar băiatul era bărbierit de ceilalţi flăcăi din sat. Înaintea nunţii se jucau „Mărgelele“. Acest moment era, de fapt, o petrecere care se făcea la casa mirelui.
Erau invitaţi puţini, iar dintre cei vârstnici participau doar naşii. În fapt era doar despărţirea mirelui şi a miresei de tineri. În această seară, mireasa purta o coroniţă, numai pentru momentul mărgelelor. Secvenţa corespunde obiceiului „Fedeleşul“ din alte zone etnografice. Tot sâmbătă seara, fetele pregăteau batistele de nuntă şi buchetele pentru flăcăi şi ceilalţi nuntaşi. Aceste obiceiuri s-au transformat astăzi în petrecerea burlacilor.
Împodobitul bradului, simbol al fertilităţii
Iniţial, în ziua nunţii, mireasa purta pe cap o coroniţă de flori albe, simbol al purităţii fetei. Apoi, ea a fost accesorizată cu pietre lucitoare. În ziua nunţii mai avea loc un obicei, care în unele sate din Constanţa şi Tulcea s-a păstrat până în ziua de astăzi: împodobitul bradului. De regulă, pe crenguţa de brad se pun fructe şi se împodobeşte cu hârtie colorată. Mărul sau gutuia cu care era împodobit bradul sunt simboluri ale rodirii.
„Pe unii brazi se leagă inclusiv colacul miresei. Dar fructele de pe brad simbolizează fertilitatea. La fel ca şi boabele de grâu care se aruncă în faţa alaiului sau ca florile. Tradiţia spune că se aruncă cu flori şi apă pentru ca să se spele toate relele din drumul vieţii celor doi tineri. Ele au rol de purificare“, explică Alexandru Chiselev.
Obiceiul din ziua nunţii pleacă de la cel din ziua botezului unui prunc, când apa de la scăldătoare se arunca la rădăcina unui brad, pentru ca micuţul să crească falnic şi sănătos ca bradul. „Bradul în special şi pomul în general însoţeşte toată viaţa omului. Se zice că un om trebuie să sădească un pom, să facă o casă şi să dea naştere unui copil. Bradul apare la naştere, la nuntă şi la moarte. În unele locuri, bradul este pus la capătul mormântului“, spune muzeograful.
Mirii trebuiau să mănânce din aceeaşi farfurie
La masa nunţii, care iniţial se aranja la casa mirelui, lua loc în capul mesei naşul mare şi în jurul lui mirii. „Mirele şi mireasa trebuiau să mănânce din aceeaşi farfurie şi cu aceeaşi lingură, pentru a lega familia, pentru a trăi înţelegere. De asemenea, pe masă primeau un singur ou tăiat în jumătate, urmând ca fiecare să mănânce partea lui, pentru a trăi legaţi unul de altul. Obiceiul s-a păstrat până în zilele noastre doar atunci când se taie tortul şi cei doi tineri proaspăt căsătoriţi trebuie să guste din el cu aceeaşi linguriţă sau să-şi dea unul altuia să mănânce desertul dulce.
În timpul nunţii, apărea vânătorul cel urât care aducea găina, tot un simbol al fertilităţii, fiind vorba de o pasăre care face multe ouă Acum, ea este jucată de femei îmbrăcate în haine ţigăneşti. Mirele rupea găina în două şi o dădea naşului.
La sfârşitul mesei, nuntaşii erau datori să îi ajute pe tineri. Darul din ziua de astăzi însemna în secolul trecut un ajutor dat pentru gospodăria celor doi tineri. De regulă, se dădeau animale sau promisiuni. „Vă dau un juncan când o să fete vaca“.
Şi mirii purtau verighete, semn al uniunii, care, de regulă, erau din argint.
Mirele o trăgea de păr pe mireasă şi apoi o plătea
La finalul nunţii, avea loc legătoarea, obicei care se practică şi în prezent, când mireasa dă jos de pe cap coroniţa de flori şi se leagă cu un batic. „Era semnalul că tânăra fată trece la statutul de nevastă. Naşa îi lega o maramă de culoare albă pe cap. Pe măsură ce femeia îmbătrânea, îşi schimba şi culoarea maramei sau a basmalei, care devenea galbenă, apoi maro şi, spre sfârşitul vieţii, neagră.
În timpul legătorii, mireasa trebuia să dea de trei ori marama jos de pe cap, semn că trecerea la statutul de nevastă se făcea treptat. În final, mirele trebuia să o tragă de păr, în semn de supunere, şi să o plătească cu o sumă de bani pentru ca tânăra nevastă să accepte noul statut“, povesteşte muzeograful. Mireasa nu scăpa numai cu atâta. Înainte de a intra în casa soacrei sale, unde tânăra femeie avea să locuiască, ea era lovită simbolic de soacră cu capul de cuptor. „Ea nu avea statutul de primă doamnă în acea casă şi astfel trebuia să fie supusă“, este explicaţia acestui gest.
Ce păţea mireasa care nu era virgină
Nunta ţinea trei zile şi trei nopţi, ca în poveşti. După consumarea actului sexual, cearşaful se juca în faţa naşei. Aici, obiceiurile diferă. La bulgari, mireasa era repudiată public şi trimisă la casa părinţilor într-un butoi urcat într-un car. În Anatolia Centrală, dacă mireasa nu a fost fată mare, era trimisă înapoi la casa părintească în zorii zilei de după noaptea nunţii, însoţită de două tobe.
Dacă familia miresei trimitea un mediator, se putea ajunge la un aranjament. La turcii dobrogeni, mireasa dovedită nevirgină era trimisă la părinţii ei. Tânăra era umilită, aşezându-i-se pe cap o găleată găurită şi deasupra o cârpă.
Se încarcă comentariile...
