FOTO Istoria fabricii de panglici din Timişoara, la centenar. Care a fost şansa societăţii după Revoluţie

În Timişoara au mai rămas funcţionale trei fabrici înfiinţate în urmă cu mai mult de o sută de ani. Cea mai veche este fabrica de bere, din 1718, urmată de fabrica de vopseluri Azur din 1844 şi, nu în cele din urmă, fabrica de panglici, actualmente Pasmatext, care în acest an serbează centenarul.

GALERIE FOTO

A pornit ca un start-up după destrămarea Imperiului Austro-Ungar, înaintea unirii Banatului cu România, a continuat ca o afecere prosperă în perioada interbelică, a supravieţuit celui de-al Doilea Război Mondial, a fost naţionalizată, a traversat epoca comunistă, a trecut peste privatizarea de după Revoluţie. Aceasta este, pe scurt, povestea de un secol a fabricii de panglici Pasmatex din Timişoara.

Dar să o luăm cu începutul. La 1 iunie 1919, timişoreanul Karoly Nagy pune pe picioare o firmă individuală sub denumirea de Industria de Tricotaje. Activitatea de început s-a desfăşurat pe strada Alexandru Odobescu, cu un utilaj de trei maşini manuale de tricotat ciorapi.

Fabrică într-o regiune cu un viitor neclar

În anul 1920, maşinile au fost mecanizate, pentru ca în 1921, prin achiziţionarea a cinci războaie de ţesut panglici, fabrica să înceapă să producă şi acest nou sortiment cu un număr de 23 de angajaţi. În 1925, atelierul se mută într-o altă clădire, tot pe strada Odobescu, în fostul atelier de tâmplărie “Fischer şi Braun”, având deja 14 războaie de ţesut panglici şi zece maşini de tricotat şi 53 de angajaţi.

“Karoly Nagy a avut iniţiativa de a face această fabrică într-o perioadă extreme de neclară, în 1 iunie 1919, după destrămarea unui imperiu puternic, dar încă Timişoara nici nu beneficiaseră de unirea cu România, care s-a întâmplat în august 1919. În această perioadă, în care Timişoara avea un viitor neclar, Nagy a pornit o fabrică de textile. A început cu textile, dar în scurt timp activitatea principală a firmei avea să devină ţesăturile înguste”, povesteşte Cosmin Grapini, actualul director al fabricii Pasmatex.

Nagy a strâns o avere din fabrică

În perioada interbelică, fabrica de panglici a tot crescut. Îşi măreşte încontinuu capitalul social, iar principalii beneficiari ai produselor sunt fabricile de pălării din ţară şi din Iugoslavia.

Karol Nagy reuşeşte să strângă într-o perioadă destul de scurtă o avere apreciabilă: a achiziţionat 300 de hectare de pământ arabil la Salonta, cu acareturile necesare, mai multe case mari la Lovrin şi Timişoara (care au fost date în chirie) şi o fabrică silimară la Zrenjanin (în Iugoslavia). A avut şi un cont bogat la Banca Ardelenească.

Între anii 1929-1930, ca urmare a condiţiilor de muncă grele, angajaţii au organizat două greve care au dus la sistarea lucrului pentru aproxomativ două săptămâni.

Naţionalizarea şi deposedarea patronului de bunurile sale

După al Doilea Război Mondial, la 11 iunie 1948, vine însă naţionalizarea şi necazurile pentru patron care este deposedat de tot ce avea. A fost evacuate şi din casa în care a locuit, unde s-au amenajat birouri şi magazii, o creşă şi un cămin şi o cantină.

“Patronul Nagy a fost înlăturat atât de la conducerea firmei pe care a creat-o şi a pierdut orice drept de proprietate prin naţionalizare. Asta este partea mai puţin frumoasă. A existat şi o umbră de noroc în toată această nenorocire. Au fost comasaţi micii producători sub o singură umbrelă mai mare. Şansa acestei firme era că a fost aleasă ca umbrelă principală. În jurul fabricii naţionalizate s-au cristalizat mai multe foste unităţi de producţie micuţe, care nu aveau şanse să supravieţuiască”, a mai povestit Cosmin Grapini.

După naţionalizare, fabrica primeşte numele de 13 Decembrie, iar cu acest nume urmează să funcţioneze până după revoluţia din 1989. Partidul a numit-o director pe Ileana Varga, iar Anton Dormuth a fost numit secretarul organizaţiei de bază.

Fuziunea cu o firmă creată în 1865

Una dintre firmele care au fost alipite se numea Firul roşu. Era un atelier de pălării înfiinţat în 1865 de către Carol Thomas, a fost condusă apoi de fiul acestuia, Emil Thomas, iar din 1919 de către Petru Wilhelm. Această fabrică avea să îşi desfăşoare activitatea pe actuala stradă Jiul, unde se află şi azi Pasmatexul.

“În a doua jumătate a anilor '60 a început un proces puternic de investiţie şi modernizare. Atunci a început construcţia primelor hale modern. Procesul a fost definitivat în 1980, iar din punct de vedere al volumetriei fabrica a luat forma actuală. Activitatea de pe strada Odobescu a devenit secundară”, a mai declarat Cosmin Grapini.

Revoluţia a prins fabrica cu 1.100 angajaţi

În 1989 fabrica avea 1.100 de angajaţi şi producea în principal ţesături înguste, benzi rigide şi elastic cu utilizări industriale. Imediat după Revoluţie, director general a devenit Maria Grapini, actualmente europarlamentar.

Citește și: Decizia judecătorilor în cazul unei amenzi de peste 10.000 de euro, primită de la Poliţie de o firmă de taximetrie

În 1995, s-a finalizat procesul de privatizare prin metoda MEBO, în care angajaţii aveau posibilitatea să devină acţionari.

“Fabrica 13 decembrie era o Cenuşăreasă. Era cea mai mică şi cea mai neînsemnată fabrică de textile din Timişoara. Nu făcea nici ţesături late, nici produse finite cu utilitate direct pentru cetăţean. Era ceva destul de abstract, se lucra doar pentru alte industrii. Nu avea o şansă mare. Dar s-a demarat o privatizare prin metoda MEBO şi s-a făcut retehnologizarea”, a explicat actualul director.

Tânărul Cosmin Grapini intră în pâine

Pe lângă producţia de articole de pasmanterie, fabrica a început să producă lenjerie intimă prin lohn, pentru renumita firmă austriacă Triumph. Este momentul în care apare în firmă şi tânărul Cosmin Grapini, proaspăt absolvent al facultăţii de Drept, care începe să lucreze din 1999 ca tehnician marketing.

“Am considerat că înainte de a accepta provocarea de a prelua conducerea firmei care lucra pentru Triumph, unde erau 400 de oameni, era bine să mă pun la punct. Am condiţionat preluarea activităţii de o şcolarizare intensă în Austria. Ceea ce s-a întâmplat. Jumătate de an am făcut toate jocurile la firma din Austria, de la recepţie marfă, la cusut”, a mai povestit Cosmin Grapini. După 15 ani, Triumph avea să îşi închidă fabrica din Timişoara, iar Cosmin Grapini a preluat conducerea Pasmatex.

Produse pentru industria conexă

Pasmatex realizează astăzi, cu 160 de angajaţi, textile pentru industria de modă, militară, aeronautică sau automotive. Sunt producători tradiţionali pentru tot ce înseamnă paraşutele militare, pentru care se fac benzi şi chingi speciale, fac benzi pentru industria de armament, folosite ca centuri de transport pentru arme. De asemenea, fabrica realizează etichetele de pe airbagurile maşinilor, dar şi produse pentru firmele care lucrează pentru Tommy Hilfiger, Calvin Klein, Gap sau Gucci, există inclusiv un atelier pentru pantofii Polini.