Aleea filosofilor din grădina lui Ioan: Petre Ţuţea şi Nicolae Steinhardt, lângă serele cu morcovi şi pătrunjel

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ioan Chiş a amenajat în curtea sa o alee a personalităţilor FOTO Ş.Both
Ioan Chiş a amenajat în curtea sa o alee a personalităţilor FOTO Ş.Both

Revoluţionarul timişorean Ioan Chiş, unul dintre primii oameni care au urcat în 20 decembrie 1989 în balconul Operei, a dorit să aibă în propria curte statui ale unor personalităţi ale culturii româneşti. Deocamdată, Petre Ţuţea şi Nicolae Steinhardt, dar urmează Mihai Eminescu

Cum se împacă cultura cu grădinăritul? O ştie bine revoluţionarul Ioan Chiş, care şi-a amenajat în grădina sa de la marginea Timişoarei o veritabilă alee filosofică. Are deja două statui ale unor personalităţi marcante ale culturii româneşti: Petre Ţuţea şi Nicolae Steinhardt. 

GALERIE FOTO
 

Ioan Chiş este unul dintre primii oameni care au urcat în balconul Operei din Timişoara, în 20 decembrie 1989. A fost unul dintre artizanii Frontului Democrat Român, care s-a născut în ilegalitate în foaierul Teatrului Naţional. A renunţat repede la politică, imediat după Revoluţie, şi s-a apucat de grădinărit. Dar şi de filosofat. Cei care-l cunosc ştiu că obişnuieşte să spună citate şi vorbe de duh. 

Locuinţa lui Ioan Chiş se află la marginea Timişoarei, dar întâmplarea face ca grădina lui să se afle tocmai pe strada Petre Ţuţea, din comuna Dumbrăviţa. Pe filosof nu l-a îndrăgit din prima, dar vorbele lui l-au convins, până la urmă, să-i facă chiar o statuie lângă serele sale de morcovi, pătrunjel şi leuştean.

„L-am văzut prima dată pe Petre Ţuţea când a dat un interviu, în 1991. La un moment dat, spune el: <Numai un tâmpit ca mine a putut face 13 ani de puşcărie pentru un popor de idioţi>. Am fost revoltat şi supărat. M-am întrebat, cum îşi permite moşneagul ăsta să vobească aşa despre poporul român, cum îşi permite să ne facă idioţi. Şi trece vremea, trec anii şi ajung să-mi dau seama din ce în ce mai clar că a avut dreptate! Suntem idioţi! Atunci am zis că îi fac statuie pentru cele spune, poate că aşa mă trezesc şi eu. Şi, pot spune că, încet-încet, m-am dezmeticit”, a declarat Ioan Chiş. 

Bustul lui Nicolae Steinhard din grădina lui Ioan FOTO Ş.Both

Steinhardt – un român bun  

La o distanţă de zece ani, bustul lui Nicolae Steinhardt i se alatură acum lui Petre Ţuţea. Chiş a urcat bustul pe soclu în 29 martie, dată la care a decedat Nicolae Steinhardt, în anul 1989. 
 

„Petre Ţuţea, născut român, a fost un român adevărat. Nicolae Steinhardt, care a trecut la români şi la credinţa ortodoxă, e român bun. Un om de talia lui nu a vrut să-l denunţe pe Constantin Noica şi a primit 12 ani de muncă silnică. Pe cine nu poate să cucerească un asemenea om? A preferat să facă puşcărie, iar după ce iese de acolo scrie <Jurnalul fericirii>. Ţi se opreşte inima în loc când auzi aşa ceva. Mie, cel puţin”, a declarat Ioan Chiş.

Bustul lui Nicolae Steinhard din grădina lui Ioan FOTO Ş.Both

Nici Petre Ţuţea, nici Nicolae Steinhardt nu au o statuie realizată de un for public în Timişoara. „Din lipsă de cultură, oamenii nu i-au acceptat pe Ţuţea şi pe Steinhardt. De asta nu au statuie. Românii nu mai sunt sensibili la lucuri mărunte. Sunt preocupaţi de caşcaval”, a adăugat Ioan Chiş.

Bustul lui Nicolae Steinhard din grădina lui Ioan FOTO Ş.Both


 

Urmează statuia lui Eminescu  

Ioan Chiş nu se opreşte aici. Are un plan si pentru al treilea bust din grădină. După “românul adevărat” şi “românul bun” îi va face statuie şi “românului absolut”. „Acum, în grădina lui Ioan e Petrică… Petre Ţuţea. Are şi bulevard, acolo, la mine în câmp. Acum, l-am instalat pe Steinhardt. Iar următorul va fi <românul absolut>: Mihai Eminescu! Toată genialitatea lui poate fi încadrată într-o singură strofă. <O nebunie. Şi tristă, şi goală. Urechea te minte şi ochiul te înşeală. Un secol ne zice, celălalt ne dezice. Decât un vis searbăd, mai bine nimic>. Aşa, noi tot timpul ne îmbătăm cu apă de ploaie. Toţi trei, Ţuţea, Steinhardt şi Eminescu, sunt de o înţelepciune ieşită din comun”, a mai spus Ioan Chiş.   
 

Bustul lui Nicolae Steinhard din grădina lui Ioan FOTO Ş.Both

Condiţiile din pandemie nu i-au permis lui Ioan Chiş să dezvelească bustul lui Nicolae Steinhardt cu public, dar promite că o face imediat ce va fi posibil. Statuile din bronz au fost realizate cu ajutorulul unor studenţi de la Facultatea de Arte din Timişoara, însă Chiş spune că mare parte din reprezentare îi aparţine.

„M-am urcat pe tanchetă şi am înfipt un steag în ţeava de tun”  

Ioan Chiş a făcut parte din grupul de revoluţionari care i-au condus pe muncitorii de întreprinderea Electrotimiş, atunci când fabricile din Timişoara au intrat în grevă generală. Ioan Chiş a urcat pe unul din tancurile aflate în faţa cinematografului Capitol.

„M-am urcat pe tanchetă şi am înfipt un steag în ţeava de tun”, a declarat Chiş. Şi-a propus să urce în balconul Operei cu gândul să ţină un discurs.

Bustul lui Nicolae Steinhard din grădina lui Ioan FOTO Ş.Both

„Clădirea era înconjurată de soldaţi, astfel că am intrat pe uşa din lateral. Când am ajuns sus a început să îmi fie frică. Ştiam că am cucerit poziţia inamicului. Am ieşit pe balcon cu mâinile sus. În primele cuvinte am spus că sunt maistru la Electrotimiş. După care am exclamat: <În sfârşit a explodat mămăliga!>”, a povestit Ioan Chiş.

Cine a fost Niolae Steinhardt  

Scriitor, eseist, jurist şi critic literar, Nicolae Steinhardt s-a născut la 29 iulie 1912 în comuna Pantelimon de lângă Bucureşti, într-o familie evreiască. În 1958 a fost arestat Constantin Noica şi grupul său de prieteni din care făceau parte şi Nicu Steinhardt.

La 31 decembrie 1959 este convocat la Securitate, cerându-i-se să fie martor al acuzării, punându-i-se în vedere că dacă refuză să fie martor al acuzării, va fi arestat. Anchetat pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Noica, este condamnat la 12 ani de muncă silnică şi confiscarea totală a averii personale, sub acuzaţia de „infracţiune de uneltire contra ordinii sociale”.
 

Bustul lui Nicolae Steinhard din grădina lui Ioan FOTO Ş.Both

În 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, este botezat în religia ortodoxă. Episodul dă naştere cărţii “Jurnalul fericirii”, care reprezintă, după propria-i mărturie, testamentul lui literar. A fost eliberat în 1964. În 1975 se retrage la o mănăstirea Rohia. 

Vă recomandăm să mai citiţi:


PORTRET: Ioan Chiş, primul revoluţionar din balconul Operei

Poveste de meteorolog. A vrut să se facă aviator, dar a căzut testele medicale şi a ajuns să privească norii doar de la sol

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite