Şcoala de un milion de euro de la ţară: clase ca în Occident şi after-school gratuit (GALERIE FOTO)

Şcoala Generală din comuna Dumbrăviţa este exemplul care arată cum se pot rezolva probleme considerate de neremediat în aproape toate localităţile. Cu dotări de vârf, spaţii verzi şi activităţi inedite, şcoala situată la câţiva kilometri de Timişoara este un vis devenit realitate pentru 420 de elevi.

Şcolile de vis nu sunt doar şcoli private. Generala cu clasele I-VIII din localitatea Dumbrăviţa este genul de şcoală pe care copiii o desenează atunci când îşi imaginează unde ar vrea să înveţe. Programele educaţionale şi activităţile în care sunt implicaţi constant elevii de aici sunt un alt motiv pentru care această şcoală a devenit un fenomen.

Citeste o analiză completă a problemelor din şcoli:

Şcoală primară transformată în birt sătesc

Elevii din regiunea de Vest încep şcoala în praf, în frig şi în clase vechi

„Încercăm să le exploatăm potenţialul în toate domeniile. Nu mergem pe ideea că toţi elevii trebuie să fie buni doar la materiile de genul matematică şi limba română”, a spus Benko Hajnal, directoarea instituţiei.

(click pe imagine pentru galerie foto)

Începe anul şcolar şi fără autorizaţii de funcţionare

Colaborare-cheie

Secretul şcolii româneşti de stat perfecte din punct de vedere al dotărilor stă în relaţia cu instituţiile locale. „Totul a fost posibil în primul rând datorită unei legături foarte bune cu autorităţile, dar şi datorită rezultatelor pe care copiii le-au obţinut”, a mai spus Benko Hajnal. Astfel, cheltuielile şcolii au fost preluate de Primăria Dumbrăviţa, pentru ca dascălii şi elevii să se poată concentra pe ceea ce este important: „să aibă copiii rezultate şi să facă cinste şcolii”, a precizat directoarea.

(click pe imagine pentru galerie foto)

Chiar şi programul after school diversificat de care au parte elevii este susţinut financiar din bugetul local. „Viitorul este în şcoală. Ştiu că sunt vorbe mari, dar aşa este şi de asta noi am investit bani acolo”, a spus Geza Szilagyi, primarul comunei Dumbrăviţa.

(click pe imagine pentru galerie foto)

Confortul şi condiţiile de care se bucură copiii care fac naveta pentru a învăţa la Dumbrăviţa au venit însă cu un preţ. Aproape 900.000 de euro au fost investiţi în construcţia clădirii noi. „Am investit 400.000 de euro pentru şcoala nouă, iar 500.000 de euro au venit prin programe de la Minister. Şcoala veche a fost renovată în timp”, a completat primarul.

Început de şcoală pe gustul celor mici

Model de urmat

În Timişoara, cea mai mare parte dintre şcoli păstrează aerul educaţiei de acum zeci de ani, iar urmele de modernizare se datorează de multe ori ajutorului acordat de părinţi. „Şcoala din Dumbrăviţa este un model de parteneriat între şcoală şi comunitatea locală. Acolo este vorba de o bună gestionare a resurselor disponibile, de faptul că educaţia este o prioritate pentru edili, dar şi de faptul că resursele le permit acest lucru”, a spus Marin Popescu, inspector general în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Timiş.

(click pe imagine pentru galerie foto)

Majoritatea şcolilor din oraşul de pe Bega aşteaptă bani pentru reparaţii întârziate de prea mult timp.  „Atâta timp cât resursele sunt disipate şi nu se concentrează pe nevoi adevărate, nu o să se poată construi nimic. Este nevoie de o relaţie pertinentă, corectă, reală, între reprezentanţii şcolilor şi reprezentanţii locali, nu una făcută formal sau pe tot felul de relaţii, pentru a putea construi mai multe astfel de şcoli”, a spus inspectorul.

Dotări de vis la şcoală

Curtea şcolii este verde, iar regula de aur „nu călcaţi iarba” poate fi încălcată acolo. Terenul de sport îi face pe cei mici să nu mai fugă de orele de educaţie fizică pentru că este dotat cu nocturne şi copiii au acces la el chiar şi după ore. Trei laboratoare de informatică dotate cu computere performante, o bibliotecă nouă, smart board-uri şi plasme în mai toate clasele, dulăpioare pentru fiecare elev sunt doar câteva dintre dotările pentru care peste 400 de familii din întreg judeţul, chiar şi din Timişoara,  aleg să-şi trimită copiii să înveţe „la sat”.