Pustnica de la schitul Cioclovina de Sus a urcat la cer. Maica Vartolomeea trăia de peste 20 de ani în inima muntelui VIDEO

Pustnica de la schitul Cioclovina de Sus a urcat la cer. Maica Vartolomeea trăia de peste 20 de ani în inima muntelui VIDEO

Maica Vartolomeea s-a stins din viaţă la vârsta de 80 de ani

Maica Vartolomeea Popovici, pustnica de la Cioclovina, cum mai era cunoscută, a decedat sâmbătă, 10 aprilie, la vârsta de 80 de ani.

Ea trăia de singură în munţi de peste două decenii. Povestea acesteia este impresionantă. Ea visa de mică să o ia pe drumul credinţei şi a iubirii lui Dumnezeu. 

George Crăsnean, teolog, profesor de religie, jurnalist şi fotograf, a prezentat povestea maicii Vartolomeea Popovici: „Îşi aminteşte cerul din nopţile copilăriei, când dormea afară, în curte, şi-şi spunea – «Dacă rezist acum, atunci înseamnă că trebuie să merg la pustie». Şi a rezistat. Şi nu doar o noapte. Apoi, peste dorul acesta nebun şi sfânt, în naivitatea lui, s-a aşternut viaţa, cu grijile şi necazurile ei. Au trecut anii, a făcut şcoală, a venit în Bucureşti şi s-a angajat. Dar ceva, undeva, în adâncul inimii, îi spunea că nu merge pe calea rân­duită ei de Dumnezeu. Că trebuie să schimbe direcţia vieţii. Să renunţe la tot şi să plece.

S-a întâmplat într-o zi obişnuită, la fel ca toate celelalte. Se rugase la biserica Sfânta Ecaterina, lăcaşul studenţilor teologi din Bucureşti, punându-şi în ruga aceea toată zbaterea, toate îndoielile, toate căile pe care viaţa i le aşternea, faţă în faţă cu dorul ei după mânăstire. Iar Domnul i-a răspuns. În adâncul inimii, a auzit atunci – «Nu vrei să-Mi urmezi Mie? Dacă rămâi în lume, vei ajunge paiul societăţii; dacă vei merge după Mine, te voi ajuta şi te voi salva din viaţa asta!».

Întrebarea a năucit-o. Aşa că a întrebat, la rândul ei: «Dar cine eşti, să te cred sau să te urmez?» «Am fost, sunt şi voi fi!». Atât. Apoi s-a aşternut tăcerea. Din acea clipă, scurtă cât o răsuflare, a fost alta. «Să ştiţi că nu e poveste, eu chiar am trăit-o. Dialogul acela mi-a dat multă putere. M-am simţit deo­dată stăpână pe mine şi am avut curajul ca imediat, chiar a doua zi, să le spun la serviciu că eu nu mai stau. Voiau să mă facă membru de partid, aşa că s-a dat un fel de alarmă, dar până la urmă am birui»“.

A ales să meargă la Mănăstirea Tismana, ctitorie a Sfântului Nicodim

De două decenii la schitul Cioclovina de Sus

Maica Vartolomeea Popovici a decis să meargă în sihăstrie la schitul Cioclovina de Sus. Lăcaşul a fost ridicat în anul 1714. Atunci, aici erau aduşi bolnavii de ciumă, care erau izolaţi, pentru a nu răspândi boala.

„Când a primit binecuvântare să se sihăstrească, în anul 1998, aici nu mai era decât străvechea bisericuţă în curs de restaurare. În rest, nimic. Doar muntele, cerul şi pădurea cu jivinele ei. Dar ea a vrut să rămână aici pentru totdeauna. Împlinise anii de încercări în ascultări, iar dorul după rugăciunea în singurătate o mistuia. Avea 60 de ani, dar inima îi era tânără şi curajoasă“, a relatat George Crăsnean.

«Cioclovina, ăsta-i visul meu de-o viaţă şi viaţa mea de vis!»

Condiţiile au vitrege în inima muntelui. I-a degerat obrazul apoi piciorul, dar nu a renunţat. 

„Când a ajuns la Cioclovina a trebuit să-şi dureze un adăpost. Avea la îndemână lemn şi cuie rămase de la restaurarea bisericuţei. A aşezat câteva scânduri pe pământ, închipuind o podea. Apoi, din crengi, a construit un soi de colibă, pe care a acoperit-o cu o folie de nailon şi a legat-o cu sârmă. Acum avea un adăpost de ploaie, dar înăuntru nu putea să facă foc, pentru că şi-ar fi topit bruma de acoperiş. Aşa că toată iarna s-a «încălzit» cu o candelă improvizată dintr-o cutie de pateu, în care punea puţin ulei. A rezistat în chilia aceea un an de zile. «Dar eram fericită! Într-o zi am ieşit afară şi am simţit aşa o bucurie, încât am zis – «Cioclovina, ăsta-i visul meu de-o viaţă şi viaţa mea de vis!» Nu adia niciun vânt, dar când am ieşit, a venit aşa, deodată, o boare şi a scuturat crăcile de zăpadă pe faţa mea. Pentru mine a fost ca şi cum locul mi-ar fi răspuns printr-un sărut. Cu fericirea aia nu ştiu dacă o să mă mai întâlnesc vreodată…»“.

 

Maica Vartolomeea Popovici a relatat la postul Trinitas despre viaţa de început de la Schitul Cioclovina de Sus:  „Mi-am făcut o colibă din nailon. Am, luatr icoana Maicii Domnului şi am pus-o într-un cui într-un copac şi am spus numai să îmi spună şi o să fac. Aveam o candelă din cutii de conservă. Au venit maicile acolo să  mă viziteze. Credeau că am murit. Eu am zis că ori trăiesc, ori mor, mă duc la Cioclovina“.    

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările