Misterul picturii vechi de cinci secole de la Mănăstirea Tismana. Aurul a fost folosit la decorarea veşmintelor sfinţilor

O parte din pictura din interiorul bisericii este veche de cinci secole

O parte din pictura mănăstirii Tismana, care se păstrează şi acum, este realizată între 1563-1564 de către Dobromir cel Tânăr şi conţine o serie de elemente unice, la decorarea veşmintelor fiind folosit aurul.

Decorul interior al bisericii este simbolul iconografic ce răspunde atât simbolismului arhitectonic, cât şi semnificaţiei şi desfăşurării liturgice. În concepţia medievală, edificiul de cult este un microcosmos care conţine şi reprezintă imaginea universului. 

Pictura realizată monocrom 

Prima pictură a bisericii de la Tismana a fost monocromă. Lăcaşul de cult a fost sfinţit în acest fel, fiind consemnat acest eveniment pe o notă ce se află pe un pergament, în limba timpului: „S-a sfinţit biserica în anul 6886“, adică 1377 sau 1378, după numerotarea anilor erei noastre. Astfel, ctitoria Sfântului Nicodim a rămas zugrăvită numai monocrom până în anii 1563-1564, când s-a aplicat o tencuială nouă peste cea cu decoruri monocrome, în întreaga biserică şi s-a executat pictura propriu-zisă de către „Dobromir cel Tânăr”. 

Pictura a fost refăcută de vornicul Nedelcu 

Cel care a subvenţionat zugrăvirea policromă a bisericii a fost Nedelcu, mare vornic al lui Petru cel Tânăr, care era cel mai mare demnitar, după domnitor, aşa cum apare din documentele timpului. Acesta fusese cel mai credincios sfetnic al crudului Mircea Ciobanul şi al fiului acestuia Petru cel Tânăr, dar şi unul dintre cei mai bogaţi dregători ai curţii domneşti. Într-o pisanie în penel, scrisă în limba română cu caractere chirilice în naos, pe peretele de apus, este semnat:

„… eu robul lui Dumnezeu, jupân Nedelcu, vel vornic fiind la bunul credicios Petru voievod, sfetnicul măriei sale, văzând acest Sfânt locaş nezugrăvit… am râvnit cu toată inima de am zugrăvit şi înfrumuseţat cu toată podoaba Dumnezeului de sus, dând rugăciune la măria sa bun-crediciosul Io Petru voievod, feciorul marelui Mircea voievod, … şi  mi-au dat voie şi carte domnească de am săvârşit în zilele egumenului Kir Ioan la leat 7073 (1564)… şi au zugrăvit Dobromir ot (n.r.- din ) Târgovişte”.

Pictura lui Dobromir cel Tânăr 

Dobromir cel Tânăr a realizat un ansamblu coerent şi foarte complex, conţinând o seamă de elemente specifice. „Iconografia pronaosului cuprinde deasupra obişnuitelor draperii zugrăvite, un registru de mari dimensiuni, reprezentând Sfinţii Părinţi, sfinte şi pustnici, precum şi o mare scenă de glorificare a Maicii Domnului, din păcate aproape total distrusă. Foarte răspândită în iconografia secolului al XVI-lea, această imagine asociată cu Imnul Acatist conţine o sporită încărcătură, într-o epoca în care mişcările protestante puneau la îndoială cultul Maicii Domnului. În luneta deasupra uşii principale se observă o liniştitoare scenă din viaţa copilului Iisus. În linii compoziţionale cursive, este redată odihna pruncului Iisus, vegheat cu gingăşie de mama sa. Însoţită de inscripţia liturgică «am adormit ca un leu şi m-am trezit ca un pui de leu», semnifică în concepţia teologică Învierea lui Hristos. 

Decorul pronaosului Tismanei oglindeşte funcţia liturgică pe care o are, ca loc de oficiere a slujbelor funerare şi de pomenire; însă nu decorul cu caracter funerar – aşa cum ar fi fost de aşteptat – se impune, ci doar un decor structurat pe miezul doctrinei: Întruparea, care este ilustrată atât prin icoana Maicii Domnului Platytera din calotă, cât şi prin Imnul Acatist şi, prin icoana Sfintei Fecioare tronând între îngeri.

În jurul uşii de pe latura de nord sunt grupate mai multe scene subordonate unui scop moralizator. În timpan a fost reprezentată Maica Domnului ca „izvor al vieţii”, între doi sfinţi pictaţi în glafuri, iar mai jos de aceste imagini, tot pe glafurile uşii, atrag atenţia două personaje al căror înţeles se completează reciproc; Dobromir tălmăceşte în culori pilda «paiului şi a bîrnei».

În partea inferioară a glafului uşii, în locul obişnuitelor draperii, meşterul a zugrăvit încă două scene pilduitoare: în stânga, „Pilda Inorogului” iar în partea opusă „Moartea dreptului”. Urmărind pictura lui Dobromir pe verticală, urmează Acatistul Maicii Domnului, cu cele 24 de scene din care se păstrează doar 20“, se arată în istoria Mănăstirii Tismana, postată pe site-ul lăcaşului de cult. 

Semnele zodiacale, pe pereţii bisericii

Frecvenţa Imnului Acatist ilustrat în pronaos este o trăsătură specifică nartexurilor mănăstireşti din Muntenia şi Oltenia. Biserica fiind dedicată Sfintei Fecioare, Imnul Acatist reprezintă şi o ilustrare a hramului. „Deasupra „Acatistului” urmează „Sinaxarul” în nouă registre, ce reprezintă pentru fiecare zi a anului martirizarea sfinţilor respectivi sau o altă scenă. Aceşti martiri formează o categorie specială în ierarhia sfinţilor, având cromatica şi gesturile lor tipice, căci toţi au în comun mărturisirea prin jertfa propriei vieţi. Fiecare lună începe cu simbolul zodiei respective, fiind vorba de cele 12 constelaţii. Această zonă este cea mai reprezentativă pentru excepţionala inventivitate compoziţională şi de limbaj pictural a zugravului Dobromir. Prin natura însăşi a temeiurilor tratate – decapitări şi lapidări de martiri, figuri de sfinţi în picioare – ilustrările Sinaxarului sunt de obicei asemănătoare între ele, fiind marcate de stereotipie şi chiar monotonie. Nici una dintre aceste servituri nu se întâlneşte la Tismana. Dobromir a reuşit să confere fiecărei scene o individualitate de neconfundat“, se mai precizează în istoria Mănăstirii Tismana. 

Scene violente

Scenele din Sinaxar sunt realizate la dimensiuni reduse, iar imaginile ajung să devină chiar violente, în momentul în care prezintă supliciul la care au fost supuşi sfinţi: „De o excepţională inventivitate, unică în pictura noastră veche, micile imagini din „Calendar” surprind prin vioiciunea mişcărilor, prin expresia gesturilor şi prin irepetabilitatea lor, puzderia de scene adunându-se într-o compoziţie cu respiraţie amplă, pe măsura monumentalităţii edificiului. În reprezentarea „Sinaxarului”, remarcabil este şi faptul că, deşi scenele sunt de mici dimensiuni, sensul compoziţiilor rămâne clar. În loc să capete un caracter de miniaturistică, ele îşi păstrează întreg sensul monumental. Zugravul alternează abil scenele statice cu un singur personaj, cu cele de martiriu colectiv, de un dinamism împins până la violenţă“, se mai arată în istoria Mănăstirii Tismana.

Proorocii de dimensiuni monumentale

În partea superioară apar figurile proorocilor. „Proorocii de pe turlă revin iar la dimensiunile monumentale ale primului registru. Atitudinile lor aeriene, uşor dansante, accentuate de draperiile antrenate de mişcare, de jocul filacterelor desfăşurate şi de acordul semitonurilor uşoare, transparente, sunt în armonie cu spaţiul arhitectonic care le-a fost rezervat.

Calmul, măsura şi echilibrul sunt trăsături specifice. Nimic exagerat, nimic strident sau deosebit de expresiv. Calitatea artistică a picturii lui Dobromir zugravul din Targovişte, aşază ansamblul de la Tismana, din punct de vedere stilistic, în aria tradiţională a picturii din Ţara Romanească“, se mai arată istoria mănăstirii.

Pictura este refăcută în anul 1732

În anul 1732, pictura lui Dobromir, care se deteriorase, este refăcută de arhimandritul Ioan al Tismanei şi jupåneasa Stanca Glogoveanu. Echipa de zugravi a lui Ranite Grigore s-a ocupat de refacerea picturii. În 1766 s-au continuat lucrările în pronaos şi exonarthex, de către Dimitrie diaconul. În momentul repictării din 1766, pictura de secol XVI din calota turlei era probabil parte degradată sau căzuta, motiv pentru care a fost complet înlăturată. Pictorii au reprezentat aici pe Maica Domnului cu Pruncul, într-un inel de serafimi şi tronuri.