În comunism, profitabile, în capitalism au ajuns falimentare . Zeci de mii de gorjeni au rămas pe drumuri după ce marile unităţi economice s-au închis

În comunism, profitabile, în capitalism au ajuns falimentare . Zeci de mii de gorjeni au rămas pe drumuri după ce marile unităţi economice s-au închis

Şomajul a crescut foarte mult în Gorj în ultimii ani

Numeroase unităţi economice din municipiul Târgu Jiu au fost puse pe butuci, după ce, evident, anumite persoane s-au ales cu conturile pline. Altele s-au închis din cauza managemenetului defectuos. Cert este zeci de mii de angajaţi au rămas pe drumuri.

Ştiri pe aceeaşi temă

 
Combinatul de Prelucrare a Lemnului (CPL) ROSTRAMO producea mai mult pentru export. Fabrica se confrunta cu unele probleme financiare, după Revoluţie, dar reuşea să se menţină la limita de plutire. Reuşea să aducă în ţară sume considerabile de valută, în urma contractelor cu parteneri externi. Înainte de decembrie 1989, în jurul de 3.000 de lucrau la fabrica de mobilă, iar unitatea avea un patrimoniu de peste 10 milioane de euro. Acţiunile au ajuns pe mâna controversatului om de afaceri Cătălin Chelu. Societatea era privatizată prin metoda MEBO, dar afaceristul s-a folosit de un interpus pentru a acapara 52% din acţiuni. La scurt timp de la preluarea fabricii, aceasta a ajuns în faliment şi şi-a încetat activitatea. 
 
Patronii SUINPROD
 
Complexului de crestere a porcinelor Suinprod Târgu Jiu a ajuns o ruină. Fermele s-au dărâmat, iar totul este cuprins de tăcere. În anul 2011 a început vânzarea la fier vechi a Complexului. Unitatea a ajuns pe mâna unor infractori, aşa că a avut finalul aşteptat. Marilena Cîmpeanu, fost administrator al Suinprod, a fost condamnată la doi ani şi jumătate de închisoare cu executare de către Curtea de Apel Craiova. De asemenea, fostul preşedinte al Consiliului de Administraţie al unităţii, Nicolae Sandu, a fost condamnat şi el. Cei doi au fost găsiţi vinovaţi de înşelăciune, după ce au emis file CEC fără acoperire. 
 
Supermaket, în locul fabricii de cărămidă Unirea 
 
Fabrica de cărămidă Unirea din cartierul CAM nu mai există. A fost demolată, iar în loc s-a construit un supermaket. Fabrica a fost deschisă în anul 1832 şi s-a înschis după 174 de ani de activitate. Principalul produs realizat era cărămida refactară. La această unitate lucrau în vremurile bune în jur de 1000 de angajaţi, iar atunci când s-a închis, adică, prin anul 2006, aici mai lucrau doar 180 de salariaţi. Ultimul director al fabricii a fost Traian Pătrăşcoiu, consilier local PSD. 
 
Fabrica de sticlă, pusă pe butuci de salariile uriaşe ale conducerii 
 
Fabrica a luat fiinţă în anul 1975 şi avea 1400 de angajaţi. Aproape toată producţia mergea la export. La Star Glass au lucrat şi s-au format artiştii sticlari de acum, Valer Neag şi Mihai Ţopescu. În anul 1995, societatea s-a privatizat prin metoda MEBO şi salariaţii deţineau 37,9% din pachetul de acţiuni, iar restul acţiunilor erau deţinute de alte persoane în urma privatizării în masă. Cum s-a ajuns la faliment? Simplu! Dorin de îmbogăâire rapidă a directorilor şi managementul defectuos. „Fabrica a mers foarte bine până în anul 2005. În decembrie 2004, membrii Consiliului de Administraţie au convocat Adunarea Generală Ordinară. Directorii societăţii şi-au stabilit, cu încălcarea legii, nişte salarii foarte mari, care reprezentau 6% din cifra de afaceri", a spus fostul lider de sindicat, Grigore Cazacu
În septembrie 2003, în societatea lucrau 986 angajaţi şi nu erau înregistrate datorii la bugetul de stat, iar în 2004, fabrica înregistra o cifră record la export, 4,8 milioane de dolari. Cu toate acestea, în anul 2007, fabrica avea să intre în insolvenţă şi o nouă unitate profitabilă a ajuns pe butuci. 
 
citeste totul despre: