Mituri amuzante despre masturbare. Cum a devenit autosatisfacerea cauza pierderii vederii sau a părului în palmă
0
Din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre, masturbarea a fost considerată suma tuturor viciilor. Deşi statisticile arată că atât femeile, cât şi bărbaţii o aleg ca alternativă destul de des, această practică este considerată un tabu, dând naştere la numeroase mituri.
În plan psihologic şi sexual, masturbarea reprezintă o metodă prin care organismul se poate elibera de tensiunile sexuale apărute într-o anumită perioadă de timp. Ea este întâlnită cu precădere în cazul persoanelor care nu au un partener sexual sau ai căror parteneri nu sunt disponibili pentru a întreţine acte sexuale.
Mai mult, specialiştii în psihoterapie şi sexologie consideră faptul că masturbarea este eficientă pentru cuplurile care vor să-şi condimenteze viaţa sexuală cu experienţe inedite şi, în cazul bărbaţilor, ar putea avea efecte benefice reducând riscurile apariţiei cancerului de prostată.
„Maturbarea ne ajută în a fi în contact cu corpul nostru generând în felul acesta plăcere. Este, de asemenea, o posibilitate plăcută pentru individul aflat în momente de solitudine sau pentru cuplul dornic să-şi condimenteze viaţa sexuală. Prezintă beneficii, ( atunci când nu se abuzează de această practică) , cum ar fi întreţinerea funcţională a organelor reproducătoare sau micşorarea riscului de cancer prostatic, printre altele”, este opinia lui Cătălin Giuliano Dandes, specialist în psihoterapie scurtă strategică şi sexologie.
Cele mai solide teorii legate de masturbare şi efectele sale au apărut în anii 1950, în America. Celebrul şi controversatul psiholog Alfred Kinsey aducea noi informaţii legate de viaţa sexuală a americanilor prin publicarea studiilor sale legate de comportamentele sexuale ale bărbaţilor şi femeilor. Deşi contestate, cercetările lui Kinsey au scos la iveală faptul că 92 % dintre bărbaţii americani se masturbau, iar în cazul femeilor procentul depăşea 60 %.
Revenind în prezent, specialiştii consideră că statisticile făcute de Alfred Kinsey sunt valabile şi astăzi, masturbarea fiind încă o practică la care atât femeile, cât şi bărbaţii apelează în initimitate.
Păcatul biblic al „malahiei”
În ciuda aparentei normalităţi legate de persoanele care se masturbează, în jurul acestei metode prin care se obţine plăcerea s-au ţesut nenumărate mituri şi poveşti, unele dintre ele de-a dreptul amuzante.
Unul dintre aceste mituri spune că persoanele care se masturbează au păr în palmă. În realitate, niciun tratat de medicină nu a confirmat acest lucru. De asemenea, tot despre masturbare s-a crezut că produce orbirea. Niciodată medicina nu a putut să facă legătura între masturbare şi problemele de vedere.
Tot masturbarea ar fi fost responsabilă şi pentru problemele de creştere sau de apariţia problemelor erectile. În alte culturi, precum cea scoţiană, se crede că masturbarea este un obicei practicat de tineri însă, în realitate, peste 50 % din bărbaţii scoţieni de peste 60 de ani au recunoscut faptul că preferă să se masturbeze.
Specialiştii în sexologie vorbesc despre faptul că sursa acestor mituri care consideră masturbarea un păcat, are o importantă încărcătură biblică şi teologică. „Este cert că masturbarea este o practică veche de când lumea. Din câte ştiu eu, aceasta a fost asociată cu păcatul prin secolul XVIII, ca urmare a scrierilor de natură teologică, Biblia menţinonându-l pe Onan, care şi-a vărsat sămânţa pe pământ în loc să o insemineze pe văduva fratelui lui, pentru a asigura neamului continuitate” adaugă Cătălin Giuliano Dandes, specialist în psihoterapie scurtă strategică şi sexologie.
În realitate, Cartea Sfântă se contrazice, pentru că Onan, de fapt, nu se masturba, ci practica o metodă contraceptivă rudimentară: coitus interruptus.
Ideea însă s-a perpetuat, fiind promovată şi în alte lucrări cu tematică religioasă. În Epistola întâi, către Corinteni, versetele 6,10, a Sfântului Apostol Pavel, oamenii căzuţi în patima „malahiei” (n.red – masturbare ) sunt consideraţi a fi păcătoşi, urmând să devină desconsideraţi de Dumnezeu. „Nu vă amăgiţi: nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii (...) nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu”. A fost nevoie de o scânteie pentru ca masturbarea să fie considerată o perversiune sau o boală psihică. iremediabilă.
Abuzul poate fi dăunător
Oricât de normală ar considera specialiştii că este masturbarea, aceştia consideră că totuşi nu trebuie să abuzăm de această practică. Persoanele care se masturbează prea mult şi prea des ascund, de fapt, o serie de probleme generate de acest abuz. „Aceste probleme pot fi de natură psihică sau fiziologică. Aici putem menţiona masturbarea compulsivă, ca un ataşament faţă de plăcerea oferită de actul în sine, o fugă de ceea ce este mai puţin plăcut în viaţă, dar necesar sau ca o modalitate de control a fricii de implicare cu un partener. Concret, este vorba despre teama că ar putea deveni vulnerabil afectiv unul faţă de altul sau că ar putea contacta o boală de natură venerică” mai spune Cătălin Giuliano Dandes, specialist în psihoterapie scurtă strategică şi sexologie.
Se încarcă comentariile...
