REPORTAJ EXCLUSIV Lumea copiilor care fac copii. „Ne mărităm şi-apoi ne-nvăţăm unul cu altul. Aşa e la noi“

REPORTAJ EXCLUSIV Lumea copiilor care fac copii. „Ne mărităm şi-apoi ne-nvăţăm unul cu altul. Aşa e la noi“

Copiii cu copii se bucură de activităţile organizate în această vară în cadrul unui proiect de combatere a excluziunii sociale FOTO. Alina Mitran

Copiii căsătoriţi de părinţi sau bunici continuă să fie adevărul pe care autorităţile îl recunosc, dar nu-l pot stăvili. Suntem pe locul 2 în Europa la numărul de mame minore, iar copiii care fac copii intră la grămadă în statisticile privind abandonul şcolar.

Ştiri pe aceeaşi temă

Fetele care la 11 – 12 ani dau naştere propriilor copii nu sunt statistici. Sunt copiii cu copii cărora le strălucesc ochii după o păpuşă şi o cer sub pretextul că „vrea şi asta mică“. Mamele ar colora, ar scrie, ar cânta „Un elefant se legăna…“, alături de ceilalţi copii pe uliţă, nicidecum nu şi-ar legăna copiii dacă familiile lor nu le-ar fi logodit la 7 ani şi măritat la 12-13 ani sau mai devreme.

O astfel de comunitate în care minorii încă sunt căsătoriţi după un vechi obicei este la Stoeneşti, în judeţul Olt. Cândva era o comunitate foarte săracă, astăzi însă nu sunt semne, mergând pe străzile Fierarilor, Nicovalei sau Cazanelor, că oamenii n-ar avea ce pune pe masă. Garduri noi, la fiecare câteva case vezi un imobil în construcţie, maşini, chiar case cu etaj. „Merg în afară, muncesc - aşa spun toţi, şi cred că asta fac, pentru că nu ne-a venit pentru nimeni până acum vreo sesizare că ar fi furat sau cerşit ori că ar fi comis vreo infracţiune – şi vin acasă şi-şi fac alte case, nu mai stau nu ştiu câte generaţii într-o casă“, spune asistentul social din cadrul Primăriei Stoeneşti, Dorina Iaciu.

N-au renunţat însă toţi la căsătoriile între minori, ba parcă îşi mărită fetele chiar mai devreme decât o făceau generaţiile trecute. Copilele care merg la şcoală până în clasa a IV-a se pot considera norocoase. Aproape că asta e limita pentru fete, indiferent că le-au găsit sau nu un mire potrivit.

„Aşa e la noi, băieţii are (sic!) şi şapte clase, unii şi certificat de opt clase, dar fetele nu. Nu vor, nu că nu le-am lăsa noi, da’ nu mai vor ele, merge după fier vechi“, ne lămureşte un adolescent de 15 - 16 ani. E vârsta la care şi ei, băieţii, au soţie, iar cei mai mulţi au şi copii. Nu şi-au ales-o ei, s-au înţeles părinţii, dar trebuie să le placă.

Tânără bunică, încântată să coloreze FOTO: Alina Mitran

„Ne mărităm şi-apoi ne-nvăţăm unu’ cu altu’, aşa e la noi. La noi este mult până se obişnuieşte. Nu ne cunoaştem, dar dup-aia ne iubim. Eee, cum să te îndrăgosteşti de altu’?! Asta e la români, la noi nu“, ne lămureşte o fetişcană care are peste 14 ani. A scăpat de măritat, părinţii ei sunt altfel, ne explică. „Nu vezi că n-am batic? Ăştia e măritate, are batic, are cordeluţă...“, ne învaţă şi cum să le recunoaştem pe tinerele soţii.

„Eu m-am căsătorit la 13 ani. Am vrut eu?! Părinţii…”

O tânără micuţă de statură a venit şi ea cu copilul în braţe, pe uliţă, unde o dată pe săptămână, de când a început vacanţa, un consilier şcolar, asistentul medical comunitar şi un mediator şcolar vin şi adună copiii să coloreze, să scrie, să spună poezii... Are 21 ani acum, fetiţa cea mică are aproape trei ani. Îşi aminteşte, văzând copiii adunaţi deasupra fişelor de colorat, că a fost şi ea la şcoală. A făcut cinci clase chiar. „Eu m-am căsătorit la 13 ani. Am vrut eu?! Au vrut părinţii. Am făcut cinci clase. Noi, când ne duceam la şcoală, nu ne duceam să învăţăm, mergeam mai mult pentru lapte şi biscuiţi, dar acum nu mai sunt aşa. Soţul meu are 22 ani, avea 14 atunci“, spune tânăra, uşor suspicioasă.

Fetele se uită în stânga, se uită-n dreapta când vorbesc, să nu spună ceva nepotrivit, pentru că alături de ele sunt şi soacre. Şi acestea, la rândul lor, au poveşti asemănătoare. „N-am fost la şcoală niciodată. Mi-aş fi dorit. Acuma nu mai pot să merg. Îmi plăcea şi mie. Am 47 de ani. Am şase nepoţi. La 14 ani m-am căsătorit. Părinţii m-au căsătorit. El avea 15 ani. Copilu’ l-am făcut la 18 ani. Copiii mei ştie carte, şi pe nepoţi îi duc“, spune o bunică. A rămas cu regretul ăsta, că nu ştie să scrie şi să citească, dar dacă ar putea să înveţe în sat spune că s-ar duce.

Cum află autorităţile că fetele au fost măritate de părinţi

Membrii comunităţii de romi din Stoeneşti încep, încet-încet, să vadă lucrurile altfel. Merg la muncă în străinătate şi văd, încă din aeroport, cât de necesar e să ştie să scrie şi să citească. Mai mult, cei care stau mai mult plecaţi au renunţat să-şi mai căsătorească de la vârste mici copiii. Sunt însă în continuare destui care o fac. Comunitatea e deosebit de închisă când vine vorba de astfel de practici. Autorităţile află de-abia când fetele ajung la spital să nască sau când vin să facă dosarul pentru alocaţia de stat. „Ea are 14 ani, are copil, vine să ia alocaţia pentru el, dar treaba e că alocaţia ei e pe numele lu’ maică-sa. Dacă ea e de la Osica şi vine la noi, trebuie să o aducem pe mamă, să facă mama o declaraţie, să trecem la AJPIS alocaţia pe numele fetei, de-abia după să poate să-şi ia alocaţia pentru copil“, explică asistentul social Dorina Iaciu.

Asistentul medical comunitar, omul care ajunge cel mai des în comunitatea de romi din Stoeneşti, alături de copii FOTO: Alian Mitran

Sunt şi cazuri de fete „furate“, cu documentele de identitate, dacă au, încă la părinţi. Alţi părinţi dau fata, nu şi alocaţia fetei, pe care o încasează tot ei până când copila împlineşte 18 ani. Asta pentru că alocaţia de stat nu e condiţionată de frecventarea şcolii, deşi o astfel de măsură ar avea şi ea impact, cred cei implicaţi.

Autorităţile se simt legate de mâini şi de picioare în cele mai multe cazuri. Spun că au fost situaţii în care au făcut demersuri până la întocmirea dosarului penal în cazurile de căsătorie între minori aranjate, pentru ca la final procurorul să închidă cazul. „Eu merg şi le spun că e ilegal, iar ei îmi spun că, uite, Procuratura zice altceva“, relatează Iaciu.

Anchetele se blochează atunci când se constată că „copiii au vrut, se iubesc“, chiar dacă ei nici n-au intrat în adolescenţă. „Am avut caz, ne-am zbătut, am făcut toate actele, a ajuns la procuror şi a dat infirmare, că amândoi erau minori şi nu era decât o diferenţă de vârstă de un an între ei. Cred că la părinţi ar trebui umblat, să li se facă lor dosare, de ce le permit. Altfel, nu mai au încredere nici în noi, care nu putem schimba lucrurile“, spune asistentul social.

„Interesul nu e să condamnăm oameni, ci să schimbăm conduite, mentalităţi“

Şefa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Olt crede că problema acestor căsătorii are rezolvare, însă presupune, e drept, un efort mare la nivel local. Dacă se ajunge ca Protecţia Copilului să intervină, deja e foarte târziu. „Noi acolo unde suntem sesizaţi anunţăm Poliţia şi luăm măsuri. Ajungem până la acordare de servicii, deşi serviciile de protecţie în instituţiile rezidenţiale nu sunt pentru astfel de situaţii. Dacă deja a dat naştere unui copil...(...) Conform legislaţiei de asistenţă socială, asistentul comunitar, asistentul social, chiar şi medicul de familie, care fac parte dint-un comitet comunitar de asistenţă, trebuie să evalueze permanent riscurile şi să ştie toate familiile astfel încât tu să nu afli când e gravidă, tu să monitorizezi cumva. Cam de la ce vârstă încep? Cam de la 9 - 10 ani ai fetiţelor să urmăreşti dacă fetiţa mai este acolo, că ai pârghie, e comunitatea restrânsă. Ţii permanent legătura cu familia şi vezi dacă mai e fetiţa acasă sau nu mai e, sau dacă au venit fetiţe din altă parte“, spune directorul DGASPC Olt, Rădiţa Piroşca.

La finalul fiecărei zile de activitate alături de consilierul şcolar şi asistentul medical comunitar copiii primesc dulciuri FOTO: Alina Mitran

Apoi, părinţii ar trebui să fie informaţi constant că aceste aranjamente sunt ilegale, că astfel copiii sunt lipsiţi de dreptul la educaţie, dar şi de dreptul la a face propriile alegeri, şi că în cele din urmă ei, părinţii, riscă nu doar dosar penal, ci şi să-şi piardă copiii. „Interesul nu e să condamnăm oameni, ci să schimbăm conduite, mentalităţi, astfel încât dreptul copiilor şi al acestor fetiţe să fie egal cu dreptul tuturor copiilor şi să nu fie nici manipulaţi, nici forţaţi, nici...“, a mai spus Piroşca.

La şcoala de vară improvizată pe uliţă se adună trei generaţii FOTO: Alina Mitran

Deşi e clar că ceea ce se întâmplă cu aceşti copii e de domeniul penalului, soluţia, cred cei care vor să combată fenomenul, ar putea fi doar educaţia. Vor să-i facă pe copii să îndrăgească şcoala, iar pe părinţii lor să-i readucă, de asemenea, în bănci, în cadrul programului „A doua şansă“. Pentru asta în curând va demara o acţiune de catagrafiere a populaţiei şcolare din această comunitate.

 Avertismentul Inspecţiei Judiciare

În ultimul său raport, Inspecţia Judiciară i-a criticat pe procurori că nu încep urmărirea penală faţă de părinţii care aprobă căsătoria de la vârste fragede între copii şi le permit acestora să întreţină relaţii sexuale. Forul amintit a indicat lipsa educaţiei juridice şi sexuale drept vulnerabilităţi constatate în activitatea magistraţilor. Toate acestea în contextul în care România deţine recordul pentru cea mai tânără bunică, Rifca Stănescu (23 ani), iar în Europa suntem depăşiţi doar de Bulgaria la rata sarcinilor în rândul mamelor minore.

Vă recomandăm şi:

Semnalul de alarmă tras de „Salvaţi Copiii”. Anual, în România, se nasc sute de bebeluşi din mame minore

Raport: Peste 2.700 de infracţiuni sexuale cu minori, soluţionate în şase ani. Victimele, audiate de faţă cu agresorii

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările