PORTRET Viitor farmacist, Roxana Loredana Grasu face terapie cu “pastile” teatrale

Studentă la Farmacie, tânăra a studiat artele plastice, relaţiile internaţionale, a încercat cariera de profesor, iar acum este un membru important al Trupei de teatru „Pro Art” Slatina.

La 24 de ani, Roxana Grasu poate spune că a debutat cu succes în cariera de actor. A devenit în urmă cu aproape un an de zile membră a Trupei de teatru  „Pro Art” Slatina, iar anul acesta a cucerit publicul slătinean cu un rol comic. „Intrarea mea în trupă s-a petrecut rapid. Nu aveam de gând să încerc să fiu actriţă, însă destinul, probabil, mi-a trasat această direcţie. M-am întâlnit pe la sfârşitul anului trecut cu profesorul Nicu Popa la un eveniment cultural. Abia înfiinţase trupa locală de teatru, în cadrul căreia se ocupă de regie şi scenografie. Avea nevoie de o tânără care să dea viaţă unui personaj şi a considerat că eu mă potrivesc perfect. Am acceptat propunerea, m-am pregătit intens şi am reuşit să urc pe scenă”, povesteşte Roxana.
Primul contact cu publicul l-a avut anul acesta în martie, odată cu premiera piesei „Logodnicele aterizează la... Paris”, unde a interpretat rolul Janet, o stewardesă americancă. A jucat până acum în două reprezentaţii pentru publicul larg şi un matineu pentru liceenii slătineni, toate pe scena Centrului Cultural „Eugen Ionescu” Slatina. Se pregăteşte să dea viaţă unui alt personaj într-o piesă a cărei premieră este estimată pentru luna viitoare. „Elen este o fostă profesoară de gramatică, naufragiată alături de alte trei doamne pe o insulă pustie. Cred că rolul din „Insula femeilor” mi se potriveşte mai bine. Piesa are o tentă erotică, însă în limita bunului simţ”, ne dezvăluie actriţa.
Actorul său preferat este Florin Piersic şi spune că şi-ar dori să joace cândva într-o piesă alături de profesorul Nicu Popa.

De la pictură la farmacie
Întodeauna în căutare de lucruri noi, Roxana a trecut de la o pasiune la alta. A studiat artele plastice, iar lucrările sale au făcut obiectul unor expoziiţii de grup în liceu. „Nu am continuat, pentru că nu este o meserie cu care să poţi să faci bani. Acum nu mai am nici timp, nici răbdare să mai pictez, însă oricând m-aş putea reapuca”, povesteşte ea. Spune că face parte din categoria oamenilor care doresc să încerce mai multe în viaţă. A urmat cursurile Facultăţii de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene din Bucureşti, însă nu s-a oprit la o carieră în domeniu. A predat un an artele plastice elevilor din clasele V-X, dar a fost dezamăgită că „ucenicii” nu au dorit să înveţe mai mult, nu au acordat importanţa cuvenită acestei arte. Aşa că s-a orientat către domeniul sanitar. Este studentă în anul II la Şcoala Postliceală Sanitară Slatina- specializarea Farmacie şi spune că va îmbina această meserie cu cea de actor. Visul ei este să treacă de la scenă la peliculă şi să fie distribuită într-un film.

Profil
NĂSCUTĂ. 27 martie 1987, Slatina
STUDII. Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, Bucureşti
IDEAL. Să joace în filme

•• ce-i place
„Îmi place sinceritatea şi devotamentul unei persoane pentru un anumit lucru. Apreciez prietenia sinceră şi dezinteresată. Îmi plac teatrul şi pictura”

•• ce nu-i place
„Nu-mi plac minciuna şi bârfa, în general. Nu mi-ar plăcea să nu ajung să duc la bun sfârşit un lucru sau să clachez.”

Întrebări şi răspunsuri:
• Cum a fost prima întâlnire cu publicul? Vei continua să joci teatru?
- A fost grea. Mi-a fost foarte teamă să nu-mi dezamăgesc colegii, însă am reuşit să-mi înfrâng emoţiile şi să intru în pielea personajului. M-am simţit foarte bine pe scenă, iar emoţiile s-au diminuat semnificativ la următoarele reprezentaţii. Nu am de gând să renunţ la teatru, însă voi juca la Slatina, nu voi căuta să fac parte dintr-o trupă mai mare. După ce mai capăt experienţă, mă gândesc să particip la un casting pentru un rol într-un film.

• Credeţi că slătinenii sunt suficient de deschişi către arta teatrală sau ar mai trebui educaţi în acest sens?
- Cu siguranţă, slătinenii mai au nevoie de educaţie culturală. După redeschiderea treatrului şi până atunci, nu erau mulţi doritori să urmărească o piesă. În ultimul timp, teatrul a început să stârnească interesul publicului larg. Consider că proiectul derulat de Claudiu Bleonţ a reuşit asta, dovadă şi premiera piesei „Măgura” cu o sală arhiplină, iar intrarea s-a făcut cu bilet, nu pe bază de invitaţii.