Intervenţia de la Colectiv, prin ochii unui specialist: „Un medic trebuia să-şi asume trierea victimelor. Improvizări gen paleţi se fac doar în război“

Un medic specialist în medicina de urgenţă, fost director de Ambulanţă, spune ce ar fi trebuit, de fapt, să vedem în filmul intervenţiei de la Colectiv, unde s-a acţionat haotic.

Medicul Adrian Popa, fost director al Serviciului Judeţean de Ambulanţă Olt şi selectat în vremea guvernării Tăriceanu pentru postul de subsecretar de stat în Ministerul Sănătăţii (pe care l-a ocupat în cele din urmă Raed Arafat), a comentat imaginile date publicităţii la patru ani de la tragedia din Colectiv. Cele peste 20 de minute de înregistrare făcute publice, săptămâna trecută, de Libertatea, surprind o intervenţie dezastruoasă, apreciază medicul, care explică ce anume nu s-a făcut şi cum ar fi trebuit să se deruleze lucrurile.

Totul ar fi trebuit să înceapă cu declanşarea Planului Roşu şi aplicarea lui ca în manual, spune medicul. „Planul Roşu are o componentă tehnică, însemnând participarea pompierilor ca sprijin logistic şi în situaţiile periculoase, dar mai ales componentă medicală, prin participarea medicilor de la SAJ, sau, dacă există, cei de la SMURD. Atenţie, puţine judeţe au medici în cadrul serviciilor SMURD, majoritatea judeţelor completează sau desfăşoară activitatea medicală cu medici de la Serviciul Judeţean de Ambulanţă“, a explicat medicul.

Nu era cazul Bucureştiului, unde există medici în echipajele SMURD. Un astfel de medic ajuns primul la locul dezastrului ar fi trebuit să-şi asume responsabilitatea trierii pacienţilor. Trierea în sine ar fi trebuit făcută într-un cort de campanie, aflat în dotarea fiecărui inspectorat pentru situaţii de urgenţă şi care se instalează în cel mult 10 minute, spune medicul.

„La Bucureşti existau medici la multe puncte de UPU la spitalele din municipiu, care puteau fi aduşi cu prima ambulanţă SMURD. (…) Unul din aceşti medici trebuia transportat cu prima maşină SMURD sau cu efectivele de descarcerare, la locul declanşării acestui Cod Roşu, care la Colectiv nu s-a declanşat. Eu ştiu că nu s-a declanşat, la vremea aceea. Se anunţă pe reţeaua Ministerului Sănătăţii toţi şefii, inclusiv cei din minister. Vin milităreşte cei de la pompieri. Ai SAJ-ului nu au venit şi nu au fost anunţaţi decât dacă au participat ca echipaj C2 (ambulanţă cu medic SAJ). Pe film, în primul moment nu se vede parte medicală, decât asistentele de la spitalul vecin, care au venit şi cu materiale sanitare şi foarte puţine defibrilatoare pentru identificarea decesului, confirmare sau resuscitare. Acolo trebuia să fie un medic de triaj într-un cort pe care ISU îl are în dotare de foarte mulţi ani. E un cort cu două încăperi. În prima încăpere este un loc de adunare, în care se adună victimele, triajul îl face un medic adus rapid la faţa locului, asta însemnând - „trăieşte“ - un cartonaş verde, şi se mută în cealaltă încăpere a cortului, de unde se preia de către ambulanţele de transport. Poate exista şi deces şi atunci se pune o hârtiuţă neagră. Ar trebui să fie în dotarea cortului, plus multe alte materiale sanitare. Evident, sunt şi alte coduri: cartonaş galben - „are leziuni“ etc. După care preluarea trebuia să fie făcută cu foarte mulţi medici pe ambulanţe“, a explicat medicul.

Ce s-a întâmplat, cel puţin în primele zeci de minute ale intervenţiei, a fost, în fapt, un sistem de „autoservire“ a echipajelor medicale care au preluat şi transportat pacienţii la spital.

„Trebuiau investigaţi medical în mod civilizat, să se evalueze şansele“

Imaginea pompierilor care aleargă între locul incendiului şi curtea unde au fost depuse victimele este, de asemenea, greu de privit. „În incintă trebuia să se intre cu butelii de oxigen, o grupă de pompieri, două, trei, patru, bine organizaţi, cu un şef al punctului, după aceea, la ieşirea din cort, maşinile cu echipaje, parcate în ordine, preluau şi plecau, preluau şi plecau. Comentând transportul din locul de calamitate, din încăpere, transportul s-a făcut cu paleţi, lipsind tărgile de primă intervenţie. Într-adevăr, se pot folosi improvizări gen paleţi sau gen două ramuri de copac din care se improvizează o targă cu haine introduse pe mâneci, după care pui o pătură, dar aceste modele de improvizări sunt admise doar în situaţii de război. Într-o metropolă ca Bucureşti ISU trebuia să participe cu tărgi de campanie suplimentate ca să transporte aceşti mari arşi, pentru că trebuiau investigaţi în mod civilizat medical, să se evalueze şansele de a fi mai departe trataţi. Depozitarea decedaţilor pe paleţi nu se preta la centrul Bucureştiului“, a mai comentat medicul Popa, continuând cu derularea filmului.

„Trebuia să apară un medic. A apărut un medic de SMURD, cel în roşu, o doamnă, care dirija pompierii. Dirijarea pompierilor trebuia făcută de un cadru de la pompieri, doamna aceea în roşu, cu staţie, trebuia să fie numai la tărgile cu arşi, cu pacienţi. (…) Dacă acţionau fără cort, asigurau nişte condiţii de izolare a marilor arşi, care trebuiau să fie cât de cât sterile, într-o incintă fără acces al prea multor persoane. De acolo s-a pornit infectarea, ce să mai vorbim, de la locul de adunare, hai să nu zicem de la locul de incendiu, că acela este obligatoriu. Foarte multe decese au fost prin infecţii. Într-o imagine apare un bărbat cu spatele, destul de solid, cu spatele ars. Era o arsură de gradul I, nu ştim, dar e posibil,  şi este psibil să se fi infectat sau să fi decedat, există risc de infecţie“, a mai spus medicul, menţionând că se puteau folosi foliile izoterme cu care sunt dotate autospecialele de ambulanţă pentru a nu se depune victimele direct pe caldarâm.

O altă deficienţă constatată la simpla vizionare a filmului, dar şi analizând informaţiile apărute în toţi aceşti ani, este faptul că acelor persoane care au reuşit să părăsească pe picioare clubul sau să fie scoase nu li s-a administrat oxigen, ceea ce le-a redus enorm şansele de supravieţuire şi recuperare.
„Pe maşini există şi montat, dar şi tuburi ambalate care se pot deplasa, se pot transporta la locul de triaj. Nu am văzut aşa ceva, nu am văzut nici electrozii de monitorizare, fără să mai vorbim de electrozii de defibrilare, pentru că sunt două tipuri. (…) De acord că nu s-a mai confruntat România cu aşa ceva, dar Planul Roşu era aprobat, era distribuit şi personalul şi din SMURD şi din SAJ avea cunoştinţă de aplicarea acestui program organizat de intervenţie într-o situaţie de calamitate. Se cunoştea, nu s-a aplicat“, a mai spus medicul.

Acesta a conchis că „deficienţa majoră a fost în aplicarea Planului Roşu într-un cuvânt.

„Lipsa efectivelor medicale de prim ajutor în locul de adunare, lipsa triajului, de unde se începe primul ajutor. Pompierii au în permanenţă, atât pe maşină, la calamităţi - la calamităţi pleacă cu camera -, dar şi în dispecerat, au un om care face anunţarea, descrierea, pentru a ajusta numărul de forţe de prim ajutor. Din trei smurdişti  pe o maşină, unul face raportarea imediată. La ei, unul de la înălţimea maşinii deja comunică – sunt atâtea victime, mai trimiteţi -, plus cel din dispecerat, care raportează la DSU, pentru că sunt în legătură cu DSU. Permanent un pion raportează în dispecerat şi un pion din dispecerat, angajat strict cu această sarcină, raportează la DSU. Deci în cât timp era necesar să se înţeleagă că acolo trebuiesc trimise forţe suplimentare şi să se aplice Planul Roşu? 10 minute maxim“.