Copiii care au intrat în mai puţin de un an în clubul select al programatorilor-ninja au nevoie de ajutor: „Costurile totale le-am estimat la 5.000 euro, ne-ar mai trebui 1.000“

Copiii care au intrat în mai puţin de un an în clubul select al programatorilor-ninja au nevoie de ajutor: „Costurile totale le-am estimat la 5.000 euro, ne-ar mai trebui 1.000“

Elevii unui club de robotică din Slatina au ajuns, în mai puţin de un an, în clubul tinerilor care caută soluţii geniale din reţeaua Coder Dojo. La prima participare s-au calificat în finala unui concurs de top, care se organizează la Dublin, însă au nevoie de sprijin material pentru a reprezenta şcoala la cel mai ridicat nivel.

Ştiri pe aceeaşi temă

Povestea copiilor de la Şcoala Gimnazială „Ştefan Protpopescu“ din Slatina descrie un succes remarcabil obţinut într-un singur an şcolar. După o participare „de încercare“, anul trecut, la un concurs de informatică din Timişoara, directorul şcolii slătinene, prof. Mihaela Pirnă, a înfiinţat în toamna trecută un club de robotică în şcoală. Acum elevii aleg fără să clipească ore opţionale de informatică, iar cei dispuşi să lucreze foarte mult merg şi la centrul de excelenţă, unde fac tot robotică. Munca lor a dat roade, iar la începutul acestei luni, invitaţi fiind într-o competiţie a cluburilor Coder Dojo din ţară, şi aceasta desfăşurată tot la Timişoara, slătinenii, cea mai numeroasă delegaţie, au primit trofeul.

Bucuroşi să se întoarcă la Slatina cu trofeul, care este transmisibil FTO: Facebook/Mihaela Pirnă

„Noi ne-am dus la Timişoara să vedem cum este, la invitaţia une doamne profesoare de la Universitatea de Vest din Timişoara, nici nu ne-am fi gândit că putem să câştigăm trofeul, nici nu puteam să urc pe scenă, de emoţii“, spune profesoara. Lucrurile s-au succedat rapid, au aflat că sunt, astfel, calificaţi pentru finala de la Dublin, însă pentru asta au fost nevoiţi să înfiinţeze la Slatina un club Coder Dojo pentru care nu duc lipsă de „ninja“, aşa cum sunt numiţi copiii între 7 şi 18 ani, membri ai cluburilor de acest gen.

„Costurile totale le-am estimat la 5.000 euro, ne-ar mai trebui aproximativ 1.000 euro“

Dacă la Timişoara au pus umărul pentru câştigarea trofeului 23 de elevi, pentru Dublin au fost selectaţi 10, şi acoperirea costurilor fiind o problemă. „Costurile totale le-am estimat la 5.000 euro, ne-ar mai trebui aproximativ 1.000 euro“, a spus profesoara, cea mai mare parte din sumă fiind deja acoperită din sponsorizări. Şi-au cumpărat biletele de avion, vor pleca pe 4 mai, iar concursul durează până pe 6 mai, însă mai au nevoie de bani pentru a-şi pregăti standul – o sarcină de care elevii nu s-au mai lovit până acum – şi prezentarea fiecărui proiect. Munca în echipă, li s-a spus în toate concursurile de până acum, este esenţială. Vor intra în concurs cu trei proiecte, unul individual, susţinut de elevul Dragoş Mihai, un altul al echipei de patru – David Luţă, Amalia Iagăru, Darius Diţu şi Vlad Gheorghişor (Ana Pătraşcu, un alt membru de bază al echipei, care a contribuit foarte mult la proiect, nu poate face deplasarea din motive personale), iar cel de-al treilea, prezentat de o echipă de cinci competitori – Mihai Măldăreanu, Robert Stanca, Cosmin Fierbîntu, Ştefan Răuţă şi Nichita Ştefîrţă. Au fost selectaţi după mai multe criterii, cunoaşterea limbii engleze la un nivel bun fiind unul dintre criterii.

Şansa Coder Dojo

Reţeaua de cluburi de informatică Coder Dojo cuprinde peste 2.000 de cluburi în 92 de ţări din toată lumea. „Oamenii care activează în aceste cluburi, mentorii programatori, fac totul voluntar“, a explicat prof. Pirnă, care a descoperit, la concursul de la Timişoara, o lume fantastică alături de elevi. „Am avut ocazia să vizităm firme de software, iar copiii au fost  «wow!», eu, la fel, pentru că nu văzusem aşa ceva decât în filme. Au avut şansa să stea de vorbă cu programatori, să-i întrebe, să vadă reţeaua de calculatare.... Dacă vă spun că stau pe cursuri, în engleză, şi studiază, şi şi-au făcut grupuri între ei, vorbesc - cum facem acolo, cum facem acolo…Vin puternic fetele din urmă. Mai mult băieţii erau atraşi de chestia asta, dar lucrurile se schimbă. Ne-au transmis din energia lor, din forţa lor, că nu-mi mai simt  nici vârsta“, a mai spus Pirnă, care în tot acest demers a fost susţinută şi de profesoara de fizică din şcoală, Mihaela Mincă, de asemenea voluntar la clubul de robotică, dar care nu-i va putea însoţi pe elevi la Dublin, fiind la Olimpiada Naţională de Fizică.

Profesoara Mihaela Pirnă, trăind bucuria alături de elevii săi FOTO: Coder Dojo Romania

Filizofia concursurilor organizate în reţeaua Coder Djo este simplp, dar le testează elevilor aptitudini multiple. „Ce problemă ai descoperit, cu ce soluţie vii şi cum rezolvă proiectul tău problema respective, asta se cere explicat. De-asta insist să-i duc pe copii acolo, să vadă unde au lipsuri. La Timişoara ei s-au remarcat prin punctaje maxime la cod, ei n-au avut nicio greşeală, au făcut totul perfect, dar n-au ştiut să-şi vândă produsul“, a menţionat prof. Pirnă unde crede că mai au elevii săi de lucrat. Între timp, şi la Slatina s-a organizat un concurs, la care evaluatori au fost programatori din tată ţara, care le-au dat, după jurizare, sfaturi foarte bune elevilor, discutând despre fiecare proiect în parte.


 

CITIŢI ŞI: Profesoara de franceză care a învăţat programare la 42 de ani, iar acum antrenează viitori informaticieni

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: