Ode conducătorului iubit – Nicolae Ceauşescu ”eroul naţiunii române şi eroul păcii planetare”

Ode conducătorului iubit – Nicolae Ceauşescu ”eroul naţiunii române şi eroul păcii planetare”

Într-un volum colectiv intitulat ”Un ctitrt de istorie, o epocă de aur – Omagiu conducătorului iubit” apărut la Editura Scrisul Românesc dein Craiovaa în 1988, mai mulţi „scriitori, membri ai asociaţiei craiovene, împreună cu cele mai reprezentative condeie din cenaclurile judeţelor de pe străvechile meleaguri olteneşti”, după cum se arată în prefaţă, scriu cuvinte de mare laudă la adresa conducătorului iubit.

Ştiri pe aceeaşi temă

 

 
Iată câteva extrase din textele publicate de scriitorii olteni în volumul amintit: 
 
Ion Bodunescu – ”Nicolae Ceauşescu – eroul naţiunii române şi eroul păcii planetare”
 
”Se poate spune pe drept cuvânt că noi, românii, suntem, la ceasul de faţă, autorii unei originale şi prestigioase doctrine asupra relaţiilor politice şi diplomatice internaţionale, doctrina Nicolae Ceauşescu. 
 
Numai un conducător ca al nostru, care s-a dedicat din fragedă tinereţe luptei neobosite împotriva fascismului, a războiului, a înfeudării ţărilor şi popoarelor unor interese străine lor, făcându-şi din această eroică luptă, ajunsă azi la apogeul marilor împliniri, un mod permanent de viaţă, poate determina un nou curs al istoriei mondiale, simbolizându-l cu numele său. 
 
Într-adevăr toate datele ilustrei personalităţi a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, eroul naţiunii române şi eroul păcii planetare converg, urmărite prin ani, la luminarea unui destin care, între destinele oamenilor de marcă ai spiritualităţii noastre, se detaşează cu o unică forţă. El îi cuprinde, prin adâncimea şi prin amploarea operei sale, pe toţi cei care l-au precedat sau, inversând privirea, toţi cei care l-au precedat par că se trag din el. 
 
Într-o epocă mai scurtă decât cele ale lui Mircea, Ştefan sau Brâncoveaanu, într-o epocă pe care o numim, cum o va numi şi istoria, cu numele său – Epoca Nicolaae Ceauşescu – s-a înfăptuit în plinătatea lui, urcând azi spre culmea desăvârşirii, acel vis de mărire şi slavă a României încercat cu spada de voievozi, profeţit de învăţaţi, hrănit cu sânge de generaţii de luptători pentru dreptate şi libertate, râvnit de suflaarea românilor din toate zările şi din toate timpurile”. 
 
Ilie Purcaru – ”Tovarăşul Nicolae Ceauşescu – marele arhitect al României de azi”  
 
”Mulţi oameni politici, în istoria noastră, au cochetat cu poporul, l-au flatat, i-au ridicat în slavă darurile şi harurile, dar în sinea lor l-au dispreţuit, dar nu l-au urât. Pentru prima oară acum un om politic, cel mai mare pe care l-a dat România, îşi cheamă poporul la cârmă, la elaborarea politicii, a destinului naţional, a tuturor actelor cruciale ale existenţei şi muncii sale, dovedind o profundă încredere în virtuţile creatoare ale maselor largi. Iar el, întruchipând cu geniu aceste virtuţi, ridicându-le la suprema lor forţă, le dăruieşte, la rându-i, neamului de la care le-a luat. 
 
De-a lungul unei prodigioase activităţi revoluţionare, de peste 55 de ani, acum, în plin efort creator, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, marele arhitect al României de azi, este, în continuare, cel mai neobosit muncitor al ei. Este omul care, lasând ideea ce schimbă faţa unei civilizaţii, e prezent, în acelaşi timp, pe şantierul ideii, veghindu-i şi desăvârşindu-i înfăptuirea. 
 
Fervenţi ai gândirii sale cutezătoare şi novatoare, sorbind mereu proaspete energii din pilda marilor sale fapte, noi, toţi fiii acestui pământ, ne unim strâns în juru-i, conştienţi că trăim un moment de vârf, de apoteoză istorică dar şi de mari, de complexe cerinţe ale istoriei, de covârşitoare răspunderi faţă de soarta ţării, a locului ei în lume, a vieţii noastre şi a copiilor noştri”. 
 
George Ţărnea, în poezia ”Ctitorul” – ”El, Omul-Ceauşescu veghează libertatea/ Şi definindu-i viaţa ne definim pe noi”
 
”Cu visuri îndrăzneţe şi-a scris copilăria
În cartea înţeleaptă a comunistei căi
Şi din fântâna ţării şi-a tras mereu tăria
Ca să-i răsfrângă dorul şi soarta-n ochii săi. 
 
Şi dacă, prin obârşii, el vine de departe – 
Din prima rădăcină de sânge voinicesc – 
Era sortit cu firea mereu să ţină parte
Celor ce sunt ai ţării şi-n ţară veşnicesc
 
Călătorindu-şi vârsta prin sevele iubirii
El s-a călit în lupte şi-a devenit bărbat
Şi-un neam întreg de inimi cu harul nemuririi
În pieptul său de ctitor s-au contopit şi bat. 
 
Născut să-ntruchipeze lumina libertăţii
Pe temelii străbune, aici lângă Carpaţi
S-a logodit prin fapte, spre binele cetăţii
Cu soarta legendară a bravilor bărbaţi. 
 
La cârma vieţii noastre aflat cu neodihnă
Dintr-un destin romanic de comunist şi om, 
El ştie să cuprindă şi-ntreaga ţării tihnă
Şi rostul viu, de floare, al fiecărui pom. 
 
El singur ni-i oglinda curată pentru visuri
Şi-aşa cum peste lume roteşte un apel
Să nu se prăbuşească pământul în abisuri, 
Înalţă-n demnitate un românesc drapel. 
 
Măsura noastră-n toate şi dragoste supremă
Şi arhitect al păcii deschizător de zări, 
El lumii-intregi vorbeşte prin româneasca stemă, 
Şi-o face preţuită, ca ţară între ţări. 
 
Reaşezând în drepturi şi cinstea şi dreptatea
La mândra ctitorie a României noi, 
El, Omul-Ceauşescu, veghează libertatea
Şi definindu-i viaţa ne definim pe noi”. 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările