Mama rănitelor, pensionara care le ascunde pe soţiile maltratate: „Unele femei vin bătute, doar cu ce au pe ele şi cu copilul în braţe“

O pensionară de 69 de ani din Sibiu este coordonatoarea unei asociaţii care ajută femeile bătute de soţi. Asociaţia are şi „o casă sigură“, o locuinţă secretă unde, în anumite condiţii, unele victime pot fi găzduite o vreme.

La 69 de ani, profesoara de limbi străine Cristina Mateş din Sibiu este mai activă ca oricând: scrie e-mailuri către parteneri din străinătate, organizează strângeri de fonduri, întocmeşte dosare de decont. Face asta fără a fi remunerată, doar pentru a susţine singurul adăpost din Sibiu pentru femeile bătute de soţi. În adăpostul Cristinei au găsit linişte femei din toate categoriile sociale, de la preotese la soţii de politicieni sau economiste, până la persoane fără niciun venit, provenind din familii sărace.

Cazurile care ajung în adăpostul secret sunt din cele mai variate, toate având însă un element comun: obsesia violentă a unor parteneri. „Soţia era obligată să ţină telefonul deschis în permanenţă cât timp ieşea din casă, purtând căşti. El stătea acasă, bine-mersi, dar trebuia să ştie ce se întâmplă cu soţia lui, cât timp aceasta era la serviciu sau în altă parte. Sesiza când soţia se muta dintr-o încăpere în alta urmărind zgomotul de fond şi cerea explicaţii. A fost un caz dificil, bărbatul era foarte gelos. După şase-şapte luni, femeia nu a mai rezistat. A venit la noi cu cei doi copii, a cerut ordin de protecţie, a fost destul de tulbure cazul. Dar l-am rezolvat în cele din urmă“. Aceasta este doar una din poveştile de viaţă ale femeilor care cer adăpost de la „Asociaţia femeilor din Sibiu“, al cărei preşedinte este Cristina Mateş.

Fonduri din Norvegia

Istoria singurului adăpost din Sibiu pentru femeile bătute în familie este legată de înfiinţarea, acum 21 de ani, a „Asociaţiei femeilor“, de către profesoarele Şcolii nr. 15 din oraş. „Iniţial, prin asociaţie strângeam bani şi bunuri pentru persoanele defavorizate, dar şi meditam gratuit copiii interesaţi. Proiecte mici. După care a intervenit acest proiect mare“, aminteşte Cristina Mateş, acum pensionară. Ideea unui adăpost pentru victimele violenţei în familie a venit în urma contactelor pe care le-a stabilit cu Asociaţia Focus din Norvegia.

„În 2005 nici nu se prea vorbea în Sibiu despre protecţia victimelor. Am urmat cursuri, am învăţat despre acest fenomen, iar în 2006, la final, am câştigat o finanţare din banii colectaţi din Norvegia. Timp de cinci ani am primit toţi banii de care am avut nevoie: pentru achiziţionarea casei în care funcţionează adăpostul, pentru personal de specialitate, am dotat centrul cu tot ceea ce este nevoie“, continuă Cristina Mateş. Adăpostul a devenit funcţional din octombrie 2007.

„Vin bătute, cu copilul în braţe“

În prezent, în adăpostul a cărui adresă este secretă sunt două femei şi trei copii. Dar pe cele şapte locuri disponibile au existat şi câte nouă-zece asistaţi. „Doar nu le putem lăsa în stradă. Unele vin bătute, doar cu ce au pe ele şi copilul în braţe“, arată Cristina Mateş. Despre adăpost femeile victime află fie de pe site-ul asociaţiei, fie de la instituţiile publice cu activitate în zona socială.

„Faptul că păstrăm secretă adresa acestui adăpost ne oferă securitate nouă, ca şi personal, dar şi lor, ca victime“, explică Adrian Nistor, coordonatorul centrului. Ajunse aici, femeile primesc nu doar cele necesare traiului, ci şi consiliere psihologică şi juridică, mai ales pentru obţinerea unui ordin de protecţie: „Noi nu le spunem ce să facă. Noi le ajutăm explicându-le care le sunt drepturile şi le însoţim dacă este cazul“.

Majoritatea femeilor care ajung să se adăpostească de soţii violenţi divorţează în cele din urmă. În medie, de serviciile adăpostului din Sibiu beneficiază câte 20 de femei pe an. Cristina le ajută pe acelea dintre victime care au nevoie de un loc de muncă. În cazul în care copiii sunt urmăriţi de taţii violenţi la şcoală, Cristina şi colegii săi fac demersurile mutării copiilor la alte şcoli. Prima întâlnire între victime şi bărbaţii violenţi are loc – dacă se ajunge la comun acord – în puncte publice din cadrul Primăriei Sibiu, instituţia cu care asociaţia colaborează cel mai bine.

Adăpost pentru doi ani

Alături de coordonatorul Adrian Nistor, la adăpost mai lucrează un consilier psihologic, o asistentă socială şi doi paznici de noapte. Adăpostul funcţionează după reguli clare, începând de la acordul de confidenţialitate semnat de fiecare beneficiară şi până la regulile de bună-convieţuire. „Fiecare caz este evaluat. Dacă este foarte grav şi există riscul să fie bătută din nou în următoarele zile, stabilim un plan de siguranţă în care îi explicăm ce poate să facă astfel încât să părăsească domiciliul. Noi găzduim femeile şi copiii pe o perioadă cuprinsă între şapte şi 60 de zile, perioadă care se poate prelungi. Şi care de cele mai multe ori se prelungeşte, deoarece un caz de violenţă se rezolvă, de obicei, într-o perioadă cuprinsă între şase luni şi un an“, spune Adrian Nistor, care lucrează alături de Cristina Mateş de la deschiderea adăpostului.

Cea mai lungă perioadă petrecută de o femeie în adăpost a fost de doi ani. „Pur şi simplu nu avea altundeva unde să meargă“, explică bărbatul

De unde vin banii

Finanţarea acordată din fonduri norvegiene s-a încheiat în 2010. De atunci, Cristina Mateş şi colegii săi duc lună de lună o muncă imensă de a colecta fondurile necesare funcţionarii adăpostului. De la formularele cu 2%, la proiecte cu finanţare nerambursabilă, de la campanii, la vânzarea în bazare a diferitelor cusături lucrate manual, Cristina încearcă orice pentru a strânge cei aproximativ 35.000 de euro de care, anual, adăpostul are nevoie pentru a funcţiona.

„Din bugetul oraşului Sibiu primim o subvenţie de 250 de lei pe lună pentru fiecare asistat şi pentru maximum şapte persoane. Dar pentru ca această subvenţie să fie încasată, persoanele asistate de noi trebuie să aibă domiciliul în oraşul Sibiu. Dar multe femei vin din satele din împrejurimi sau alte judeţe, pentru care nu ni se mai acordă subvenţia, mică şi aşa“, spune Cristina Mateş. Femeia povesteşte că au fost momente în care finanţarea a ajuns în zone critice: „Am mers pe la multe instituţii, ai căror reprezentanţi ne laudă activitatea. Când am fost la limită cu banii ni s-a răspuns sec din partea tuturor: «Dacă nu mai aveţi bani, închideţi». Altfel stau lucrurile cu autorităţile din alte ţări. Spre exemplu, luna viitoare este aşteptată la adăpost o delegaţie a Parlamentului Norvegiei“.

Femei din toate categoriile

„Toate instituţiile publice de la noi vorbesc la plural despre această problemă, fără să facă nimic, iar femeile iau bătaie în continuare. Şi femei cu statut social. Am fost sunaţi pentru ajutor de femei care sunt soţii de politicieni din alte judeţe. De femei aflate în funcţii de conducere ale unor instituţii publice. De preotese. Sunt agresori şi victime în Poliţie, în armată, în aparatul administrativ“, arată coordonatorul adăpostului.

Potrivit lor, în ultimii ani amploarea violenţei a crescut, iar costurile serviciilor medicale necesare tratării victimelor au ajuns la acelaşi nivel cu cel al demersurilor juridice necesare în fiecare caz. „Femeile ajung să aibă nevoie nu doar de spitalizare, ci de tratamente medicamentoase pe perioade lungi. Sunt rău bătute“, încheie preşedintele „Asociaţiei femeilor din Sibiu“.

Cum poate fi ajutată asociaţia

Cei care doresc financiar să sprijine activitatea „Asociaţiei Femeilor din Sibiu“ pot utiliza următoarele conturi:

BANCA TRANSILVANIA:

RON: RO24BTRL03301205485079XX

Euro: RO70BTRL03304205485079XX

GBP (Lire): RO19BTRL03307205485079XX

NOK (Coroane norvegiene): RO60BTRL03316205485079XX

SWIFT CODE: BTRLRO22SBA.