Cum a ajuns una dintre cele mai pitoreşti zone din ţară să nu-şi cunoască originile. De unde vine denumirea „Ţara Oaşului“?
0
Încă din lecţiile de istorie de la şcoala generală, sau din povestirile bunicilor ştim că acolo unde "se agaţă harta în cui", trăiau dacii liberi, însă când vine vorba de a cunoaşte mai multe despre cum a devenit Ţara Oaşului să poarte această denumire, sunt prea puţine documente şi date.
În România avem mai multe “ţări” precum cea a Bârsei, a Moţilor, a Vrancei, a Maramureşului, a Făgăraşului, a Crişurilor, a Bucovinei, a Haţegului, a Someşului, acestea toate fiind noduri de structură naţională ce au supravieţuit tuturor vicisitudinilor istoriei, conservând şi relevând în secole celula românească, dându-i dimeniune în spaţiu şi timp, în materie şi spirit. La “ţările” menţionate mai sus se adaugă şi Ţara Oaşului, cea mai mică “ţară” din Ardeal, situată în judeţul Satu Mare.
"Ţara Oaşului este una dintre cele mai originale şi mai pitoreşti zone etno-folclorice din România. De-a lungul timpului, locuitorii acestor meleaguri, numiţi şi oşeni, au reuşit să îşi protejeze identitatea prin conştiinţa de neam românesc. Ţara Oaşului a fost şi rămâne asemeni unei stânci de neclintit", descrie prof.dr Natalia Lazăr, director al Casei de Cultură din oraşul Negreşti Oaş.
Pe la 1800, Szirmay Antal, cel care a scris prima monografie a ţinutului, nota că „dacă Roma e aşezată numai pe şapte coline, Negreştii – cea mai mare localitate a ţinutului - e pe şaptezeci şi şapte, deşi are numai 300 de case”.
Cu toate acestea, în literatura de specialitate despre actuala denumire a regiunii şi nu se găsesc foarte multe informaţii. Datele asupra trecutului ei sunt foarte sărace. Date despre întâia numire oficială a Ţării Oaşului se găsesc într-o diplomă de donaţie a lui Leopold I, din 1668, prin care acesta dăruieşte contelui Ştefan Csaky “Districtus Avassagh”, care pe atunci aparţinea cetăţii Sătmar. Aceste lucruri au fost specificate de către Anton Szirmany, vechiul istoric al ţinututilor sătmărene.
Originea numelui sub semnul întrebării
Asupra originii numelui Ţării Oaşului au existat divergenţe între diferiţi cercetători, istorici sau lingvişti. Astfel, neamţul Weigand, autorul uneia dintre primele monografii ale judeţului Szatmar (Leipzig, 1899) a susţinut ideea că numele ar veni de la un voievod local, pe nume Oaş - sau Basil Hoşan.
Nicolae Iorga credea că „Havasalföld” , adică „Ţinutul de munte” s-a transformat de mult în româneasca "Ţară a Oaşului". Ion Muşlea a considerat că numele românesc al ţinutului derivă dintr-un cuvânt unguresc, „avas”, care înseamnă: pădure cu arbori mari şi bătrâni; pădure cu ghindă; silva prohibita.” „Oşenii bătrâni ştiu cu toţii că nu mai departe decât acum 30-40 de ani ţinutul lor era acoperit de păduri seculare”, scrie Ion Muslea.
"După părerea mea, acest nume de oşan provine prin înrudire de la voievodul Ţării Oaşului, aşa cum susţine în cartea sa, călugărul egumen Gavriş Clement. Numele se pierde în negura vremii, dar el a fost cel care a dat actul de naştere nu numai zonei, cât şi locuitorilor ei. Din păcate azi, o dată cu părăsirea portului popular, se pierde şi numele de oşan, nume care va dăinui doar în temperamentul acestora, nu şi în port, obiceiuri şi folclor oral", susţine scriitorul sătmărean, Gheorghe Haiduc.
Referitor la întinderea ţinutului, părerile oşenilor sunt împărţite. Cei mai mulţi ştiu că ţinutul lor se opreşte la Călineşti. Cu privire la acest aspect, în unele scrieri este specificat faptul că numirea de “oşan” aparţine doar locuitorilor din cele 16 sate care formează azi plasa Oaş. O altă părere a cetăţenilor din zonă este că tot “oşeni” sunt şi oamenii care îşi duc viaţa de zi cu zi în satele din plasa Ugocea şi anume: Gherţa Mică, Gherţa Mare, Turţ, Batarci, Comlăuşa, Valea Seacă şi Tarna Mare.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
