VIDEO FOTO Mărturiile tulburătoare ale unui imigrant african din Italia făcute unor liceeni români: „Riscam să fiu omorât, singura scăpare era pe mare“
0
O clasă de elevi de liceu din Râmnicu Vâlcea a avut oportunitatea de a conversa în direct cu un imigrant senegalez care este acum student în Italia şi care le povesteşte copiilor drama prin care a trecut.
Elevii unei clase de a IX-a, specializarea Ştiinţele Naturii bilingv - engleză, de la Colegiul Naţional Mircea „cel Bătrân”, din Râmnicu Vâlcea, au beneficiat de o oră „altfel”, în premieră la o şcoală din România. În cadrul unei lecţii de transdisciplinaritate, au avut ocazia unică de a discuta în direct, prin intermediul internetului, cu un imigrant din Senegal, Abdoulaye Balde, care studiază şi trăieşte de mai mulţi ani în Italia, unde a ajuns riscându-şi viaţa pe mare alături de alte sute de africani.
Alături de acesta, în cadrul videoconferinţei organizate de profesoara de limba şi literatura română, Geanina Oprea, diriginta lor, s-a aflat şi Maria Scalese - iniţiatoarea unui proiect „ERASMUS +”: „MEWE” - „FaceMaps” - Maria Scalese, creative director and CEO în cadrul „Asociaţiei Culturale ZAGREUS” din Cosenza, Italia. Proiectul a urmărit să facă cunoscute experienţele de viaţă ale unor imigranţi din Italia, printre care şi senegalezul care a stat de vorbă cu liceenii vâlceni; dar şi să constituie o punte de legătură între culturi şi mentalităţi diverse, prin depăşirea unor bariere.
Profitând de această oportunitate, de a afla direct de la sursă amănunte dureroase despre imigranţi şi actualul fenomen al migraţiei, liceenii i-au adresat lui Abdoulaye Balde o serie de întrebări, în engleză şi italiană, prin care au dorit să afle cum şi când a ajuns în Italia, amănuntele dureroase care l-au determinat să-şi părăsească familia şi ţara, cum a reuşit să se descurce la o vârstă destul de fragedă într-o ţară străină, singur, departe de cei dragi, ce planuri de viitor are, dar şi amănunte picante despre familia sa ieşită din comun.
Premieră: lecţia de viaţă oferită de un imigrant african din Italia unor elevi români, în direct, în cadrul unui ore la şcoală:
„Suntem 29 de fraţi, iar mama era a treia dintre soţiile tatălui meu”
Elevii vâlceni s-au arătat extrem de uimiţi să afle că Abdoulaye Balde, de 25 de ani, din Senegal, provine dintr-o familie cu extrem de mulţi copii, dintr-o cultură care permite poligamia: „Vin dintr-un sat din sudul Senegalului. Tatăl meu este cel care a înfiinţat satul, fiind un fel de „şef de trib” cum s-ar spune, cu mai multe soţii şi 29 de copii. Eu sunt al treilea din cei opt copii ai mamei mele, mama fiind cea de-a treia soţie. Când eram în ţară, tatăl meu a murit brusc, iar în familia mea au început să se dea lupte între fraţii mai mari pentru supremaţie”, a povestitt senegalezul.
„Am început să pun încontinuu întrebări. Nu mai puteam sta în sat, unde îmi riscam viaţa”
Adolescenţii s-au arătat interesaţi şi de copilăria din Africa şi ce anume l-a determinat pe Abdloulaye să-şi părăsească ţara şi familia: „Când aveam patru ani, am fost încredinţat unei alte familii. Părinţii mei locuiau într-un sat unde nu existau şcoli, aşa că tatăl meu a decis să mă dea unui prieten de suflet, care locuia în oraş. Dorea ca în acest fel să-mi ofere posibilitatea de a primi o educaţie adecvată. După câţiva ani, însă, când m-am întors în sat, nu mai vorbeam acelaşi dialect“.
Spune că atunci când s-a întors acasă, s-a simţit ca un străin fiindcă înţelesese diferenţa dintre realitatea satului şi cea a oraşului. „Am început să pun încontinuu întrebări, dar, de cele mai multe ori, s-au dovedit a fi incomode şi nedorite. Din păcate, din acest motiv, am fost ameninţat de mai multe ori în sat. Şi aşa mi-am dat seama că nu mai puteam sta acolo, unde îmi riscam viaţa”, a expus imigrantul motivul care l-a determinat să-şi caute destinul departe de cei dragi.
A trecut prin zona de război ascuns într-o maşină: „Am văzut multe cadavre”
„Cum şi când ai ajuns în Italia?”, l-au mai întrebat elevii vâlceni. Povesteşte că la 14 ani, în 2010, a fost nevoit să-şi părăsească familia şi ţara şi să-şi ia viaţa în propriile mâini, fiind cea mai dificilă decizie din viaţa sa, dar şi singura lui şansă. A decis să plece în Libia, dar pentru asta trebuia să traverseze Mali şi Nigeria, unde era război şi se trăgea. A călătorit în condiţii extrem de periculoasem cu 20 de oameni într-o maşină 4x4, unde abia respira, iar pe drum a văzut multe cadavre.
„Treceam prin zonele de luptă, iar teama de a fi atacaţi era permanentă. În Algeria, situaţia era şi mai rea: străinii erau arestaţi sau trimişi înapoi în ţara de origine. Forţat de împrejurări, m-am întors prin Mali, Burkina Faso şi Niger. O lună mai târziu, mi-am luat inima în dinţi şi m-am hotărât să încerc din nou să ajung în Libia. Am reuşit să rămân aproape un an. Aş fi vrut să stau acolo, lucram, mă integram. Dar a început războiul”, a explicat Abdoulaye.
Povesteşte că după ce a început războiul în Libia a realizat că trebuie să plece şi că singura cale de scăpare era marea, fiindcă graniţele erau închise.
„Barca gonflabilă, cu peste 400 de oameni, a început să ia apă”
Copiii au fost extrem de şocaţi când au realizat că imaginile pe care le văd zilnic la televizor legate de masivul fenomen al migraţiei africanilor în Europa sunt o realitate a zilelor noastre, prin care a trecut şi Abdoulaye: „Am încercat de două ori să plec pe mare, spre Italia. Prima dată am fost la un pas să mor, după câteva ore barca gonflabilă în care eram peste 400 de oameni a început să ia apă. Norocul nostru a fost că ne-a venit în ajutor fratele contrabandistului, altfel am fi fost toţi morţi. Există o lege nescrisă, că atunci când porneşti pe mare nu există cale de întoarcere. Cum nu-şi putea salva doar fratele, ne-am întors cu toţii în siguranţă pe ţărmurile libiene”.
„Cel mai plăcut sentiment: să dorm fără teama exploziei bombelor”
Doar că teama de bombardamente s-a dovedit mai mare decât cea de a pieri pe mare, aşa că la scurt timp a urcat în altă barcă, cu cei 400 de imigranţi. „Am avut noroc de această dată şi după două zile pe mare am ajuns în Italia, în 2011, la vârsta de 16 ani. În Lampedusa, am fost total dezorientat. Dar îmi amintesc şi acum afişul de „Bun venit”. Nu ştiam pe atunci ce înseamnă, dar am simţit că în sfârşit eram în siguranţă”.
Întrebat ce a simţit când a ajuns în Italia, Abdoulaye Balde a mărturisit că cel mai plăcut sentiment „a fost acela de a putea dormi fără teama de a fi trezit de explozia bombelor sau de împuşcături”.
„Veneam dintr-un iad într-un loc care îmi oferea în sfârşit libertatea”
„Cum ai reuşit să te descurci, erai doar un copil!”, l-au întrebat liceeni cu totală uimire. „Copil fiind, locuiam într-o comunitate care de cele mai multe ori decidea în numele meu, aşa că nu era nevoie să-mi manageriez singur viaţa. În plus, aici am găsit adevăraţi îngeri, oameni care ne-au fost de extrem ajutor. Veneam dintr-un iad într-un loc care îmi oferea în sfârşit libertatea şi unde îmi erau drepturile recunoscute. Am mers la şcoală şi am învăţat bine italiana”
Spune că acum ştie şapte limbi şi dialecte, fiind mediator cultural: „Întotdeauna am fost obligat să mă mut dintr-un loc în altul, dar aici pot spune că mă simt ca acasă”.
Întrebat dacă ar schimba ceva din viaţa sa, senegalezul a spus că în niciun caz, motivând că dintr-o situaţie negativă a reuşit să obţină ceva pozitiv. „M-am confruntat cu multe probleme şi uneori m-am temut că nu pot face faţă, dar sunt mândru de unde am venit şi de ce am construit”, a mai spus Abdoulaye, adăugând că nu şi-a văzut familia de opt ani. „În Africa, toţi tinerii din ţara mea au plecat, pentru o viaţă mai bună, în general în Europa. În următorii 2 – 3 ani preconizez că nu vor mai fi tineri în Africa, din cauza acestui fenomen masiv al migraţiei. Dar sunt fericit în noua mea viaţă. Singurul lucru care-mi lipseşte este familia“, a mai spus Abdoulaye Balde, care este şi student la Universitatea din Calabria.
Se încarcă comentariile...
