Vechile reţete de băuturi ale românilor. Ce proprietăţi miraculoase erau atribuite vinului cu pătrunjel, cu mentă sau pelin
0
„Nebunia tinereţilor şi toiagul bătrâneţilor“, vinul a ocupat un loc central în viaţa şi în tradiţiile ţăranului român. În vechime, oamenii îşi preparau în gospodărie anumite băuturi pe bază de vin, folosite pentru boli cardiovasculare, de plămâni sau pentru anemii
Vinul, care însoţeşte ritualic poporul român la toate momentele de trecere, de la botez şi până la moarte, a ocupat un loc foarte important în viaţa şi în tradiţiile poporului român. În jurul viţei de vie şi a vinului s-au dezvoltat un adevărat calendar - „când sunt strugurii copţi în vie“, „când dă vinul în fiert“ -, dar şi o simbolistică puternică, vinul fiind echivalentul sângelui Mântuitorului, Sfânta Împărtăşanie, dar şi o parte a trinităţii alimentare untdelemn-vin-pâine.
O expresie populară spune că „Vinul… bată-l vina, e toiagul bătrâneţilor şi nebunia tinereţilor” pentru că, pe lângă simbolistică şi folosirea ca aliment, vinul era şi un medicament la îndemână în gospodăriile oamenilor.
„Proprietăţile antiseptice ale vinului s-au descoperit încă din Antichitate. De exemplu, vinul era folosit pentru purificarea apei potabile, deoarece conţine alcool, iar Hipocrate îl considera vital pentru o viaţă îndelungată. Cercetările moderne au arătat că vinul roşu este o sursă naturală de resveratrol, o substanţă puternic antioxidantă, care protejează inima şi creierul, prelungind viaţa. Ţăranii nu ştiau proprietăţile ştiinţifice ale vinului, dar i-au observat efectele. De aici şi expresiile potrivit cărora vinul este «laptele bătrânilor» sau «toiagul bătrâneţilor», licoarea având efecte benefice în special către vârsta senectuţii“, explică Emilia Savelovici, muzeograf la Muzeul Crama 1777 din Valea Călugarească.
Prin observaţii empirice asupra naturii, ţăranii au pus la punct reţete de medicamente pe bază de vin. Una dintre ele era vinul cu pătrunjel. Un litru de vin se punea la fiert cu 300 de militri de miere din 10 fire de pătrunjel. Amestecul era apoi lăsat la macerat 10 zile şi se consuma dimineaţa, pe stomacul gol. „Mărturiile consemnate de surse istorice arată că acest vin cu pătrunjel era folosit nu doar pentru prevenirea bolilor de inimă, ci şi pentru tratarea lor, atât vinul, cât şi pătrunjelul fiind cunoscute pentru astfel de efecte. Recent, au existat discuţii potrivit cărora fierberea mierii produce un amestec toxic, însă din discuţiile pe care le-am avut cu apicultori cu tradiţie, a reieşit că fierberea cel mult diminuează efectele mierii“, spune muzeograful care a cercetat vechile reţete de vin ale românilor din numeroase surse.
O altă reţetă era cea de vin cu mentă, produsă similar, cu adaos de 10 fire de mentă. Era folosită pentru astm, bronşită acută şi pneumonii, după ce oamenii au observat că planta medicinală avea un rol important în uşurarea respiraţiei. Astfel de reţete, pe bază de vin şi diverse ierburi, inclusiv menta, au rămas şi de la Hipocrate, cel mai vestit medic al Greciei antice.
În zona Valea Călugărească, localitate din podgoria Dealu Mare, renumită pentru vinurile sale roşii, muzeograful Emilia Savelovici a descoperit şi o reţetă de vin cu leuştean. Acesta se face din „vin curat“, adică natural, şi 7 fire de leuştean, planta aromatică fiind mult mai puternică ca aromă decât pătrunjelul, de unde şi cantitatea mai mică din macerat. Amestecul este folosit, şi astăzi, pentru afecţiuni ale fierii. „Munca din mediul rural, puternic solicitantă fizic, dar şi mâncarea grea fac ca multe femei să sufere de afecţiuni ale fierii, pe care le tratează cu vin cu pătrunjel“, spune muzeograful.
O altă reţetă care se fabrică şi în zilele noastre, inclusiv de producătorii din Valea Călugărească este vinul pelin. Cu o aromă inconfundabilă, extrasă din planta medicinală, vinul pelin este foarte bun pentru bolile de sânge, anemii, debilităţi fizice şi, în general, carenţe de vitamine ale organismului.
Pe lângă resveratrol, molecula ce prelungeşte durata de viaţă a organismelor, în vin sunt şi 24 de elemente, inclusiv mangan, zinc, rubidiu, fluor, vanadiu, iod, titan, cobalt etc. Consumul trebuie să fie moderat şi recomandat în special după 40 de ani, cel mult două pahare pe zi bărbaţii şi un pahar femeile.
Ce erau afeniacul, mursa şi mustăreaţa
Printre vechile băuturi ale românilor se număra şi afeniacul, „strămoşul“ afinatei. Acesta se producea din alcool şi afine sau coacăze ori, în general, fructe de pădure.
Copiii beau mursă de miere, o băutură care se obţinea din apă sau lapte şi ceea ce rezulta după spălatul fagurilor. Dacă era lăsată la fermentat, rezulta o băutură uşor alcoolizată.
Mursa de miere era o băutură pe care o preferau şi copii, realizată din lichidul obţinut din spălarea fagurilor şi apă sau lapte FOTO Dana Mihai / Muzeul Crama 1777 Valea Călugărească
Tot din natură se obţinea, cu mare greutate, mustăreaţa. Oamenii mergeau în pădurile de mesteacăn, până să dea frunza, şi făceau o incizie la rădăcina copacilor de unde, cu un pai de urzică sau de orz, extrăgeau seva albicioasă. Băutura se bea pe loc pentru că oxida şi era cunoscută pentru puternicele sale efecte tonice. Chiar dacă românii nu o mai folosesc, mustăreaţa este foarte populară şi în zilele noastre în Rusia sau nordul Europei, Chinei şi Americii, fiind considerată o băutură medicinală cu efecte excepţionale.
Vă mai recomandăm
Călătorie pe Drumul Vinului din Prahova. Cum se desfăşoară excursia unică în România
Se încarcă comentariile...
