Povestea fascinantă a românului care a ajuns manager la Google. Cum i-a impresionat Mihai Stroe pe miliardarii lumii: „Microsoft s-a mişcat prea încet”

Povestea fascinantă a românului care a ajuns manager la Google. Cum i-a impresionat Mihai Stroe pe miliardarii lumii: „Microsoft s-a mişcat prea încet”

Mihai Stroe, un român de excepţie într-o funcţie cheie la Google FOTO: arhiva personală

Născut în Bucureşti şi cu origini în comuna argeşeană Morăreşti, fost medaliat cu aur la olimpiada internaţională de informatică, Mihai Stroe (36 de ani) este un tânăr de excepţie care lucrează de 12 ani pentru gigantul american Google în poziţii-cheie.

Din noiembrie 2014, Mihai este manager în cadrul echipei de cumpărări de la Google Zurich, cel mai mare birou al companiei din afara SUA, unde lucrează 2.000 de oameni. Înainte, timp de 5 ani şi jumătate, a fost manager în echipa Google Maps şi unde in 2014 a avut în subordine aproape 60 de oameni. O minte strălucită, Mihai Stroe a luat bronzul la olimpiada internaţională de informatică din 1997 şi aurul - cu punctaj maxim - la olimpiada internaţională de informatică din 1998. În interviul acordat în exclusivitate pentru Adevărul, Mihai a vorbit printre altele despre evoluţia sa profesională, precum şi despre provocările şi reuşitele de la Google.

”În clasa a IX-a m-am hotărât că voi ajunge la Olimpiada Internaţională de Informatică înainte de terminarea liceului”

Când şi cum a apărut pasiunea pentru informatică?

În clasa a VI-a, profesoara mea de matematică mi-a recomandat să merg la cursurile de informatică de la Palatul Copiilor din Bucureşti. Am avut un profesor foarte pasionat care m-a ajutat să fac primii paşi în programare şi mi-a arătat cât de interesant e domeniul. Am început să particip la concursuri în clasa a IX-a, şi tot atunci m-am hotărât că voi ajunge la Olimpiada Internaţională înainte de terminarea liceului.

Ai avut un excelent model de urmat în familie. Tatăl său, prof. dr. ing. Ion Stroe, predă la Universitatea Politehnica Bucureşti, este membru al Academiei Internaţionale de Astronautică şi are un CV la fel de impresionant ca şi tine. Cât de mult te-a motivat cariera tatălui în cariera ta ulterioară?

Tatăl meu e un om deosebit. Exemplul lui m-a motivat, dar cel mai mult m-a ajutat faptul că m-a susţinut şi m-a încurajat în pregătirea mea pentru olimpiade, inclusiv în perioadele mai dificile. Fără susţinerea lui n-aş fi crezut suficient în mine, şi n-aş fi luat medalia de aur în 1998.

Am o amintire foarte frumoasă din clasa a IX-a, când mă hotărâsem să particip şi la olimpiada de fizică. Nu eram foarte bine pregătit, şi i-am spus tatălui meu că voi merge la olimpiadă cu câteva zile înainte de prima etapă. În doua zile mi-a explicat materia foarte bine, pregătindu-mă câteva ore pe zi. Am reuşit să mă calific la faza pe municipiu, şi apoi la olimpiada naţională. Nu am participat pentru că se suprapunea cu olimpiada de informatică, dar experienţa mi-a dat multă încredere în mine.

Ai luat bronzul şi aurul la olimpiada internaţională de informatică în 1997 şi 1998. Cum te-a recompensat statul român pentru performanţele tale excepţionale?

Foarte bine. Am participat la câteva excursii în străinătate cu olimpicii, am primit recompense în bani (nu-mi mai amintesc exact valoarea lor), şi am fost admis la Universitatea Politehnică din Bucureşti fără a da examen de admitere. Am fost foarte mulţumit, nu mi-aş fi dorit mai mult. Şi mai important e faptul că olimpiadele naţionale şi taberele de pregătire pentru concursurile internaţionale au fost bine organizate, şi profesorii implicati ne-au pregătit foarte bine.

”O parte dintre elevii pe care i-am pregătit au ajuns tot la Google”

În România, ai fost şi un făuritor de olimpici; în perioada 1999-2003 i-ai pregătit pentru perfomanţă pe elevii Liceului Internaţional de Informatică Bucureşti şi ai avut şase olimpici internaţionali. Cum a fost experienţa de a pregăti olimpici pentru tine ca fost olimpic de top?

A fost excelent. Am lucrat cu un grup de elevi performanţi care erau foarte motivaţi. I-am învăţat ce ştiam, iar în ultima perioadă am ajuns să ne pregătim cu probleme pe care nici eu nu ştiam să le rezolv din prima încercare. O mare parte dintre elevii pe care i-am pregătit au ajuns să lucreze la companii de vârf, şi cel putin şase dintre ei sunt la Google.

Cum a „înmugurit” gândul de a pleca să lucrezi peste hotare?

Mulţi foşti olimpici din generaţiile anterioare au plecat în străinătate, o mare parte dintre ei din timpul facultăţii. Am păstrat legătura si am fost plăcut impresionat de oportunităţile de acolo. Unul dintre ei mi-a recomandat să încerc să vin la Google, şi în a doua jumătate a lui 2003 i-am trimis un CV.

Cum ai ajuns la Google şi care au fost paşii procesului de aplicaţie?

La câteva săptămâni dupa ce am trimis CV-ul, am dat două interviuri telefonice, apoi am ajuns la faza “on site”. Mi-au organizat o excursie la sediul principal din California în martie 2004 şi am dat încă un set de interviuri, dupa care în câteva zile a venit oferta. Interviurile au fost cu Software Engineers (adică nu cu persoane de la HR), şi mulţi dintre ei erau foarte experimentaţi. Fiecare interviewer îşi pregăteş0te un set de întrebări la care ştie răspunsurile foarte bine şi ştie cum să evalueze performanţa unui candidat pe întrebările respective. Candidaţii sunt încurajaţi să "gândească cu voce tare" şi interviul e un dialog cu interviewer-ul, uneori te mai poate ajuta cu idei, îţi duce întrebarea într-o altă direcţie etc. E foarte interactiv. Am inceput la sediul din Zurich în iunie 2004, m-am mutat în California după câteva luni, şi am revenit în Zurich în vara lui 2007.

”Am aplicat şi la Microsoft, dar s-au mişcat prea încet”

Ai avut şi alte oferte de la companii importante după absolvirea facultăţii?

Am inceput procesul de aplicare şi cu Microsoft, dar s-au mişcat prea încet; m-au chemat la interviuri după ce aveam deja oferta de la Google. Eram mulţumit de ofertă, deci nu am mai încercat cu Microsoft. Asta era în 2004, acum situaţia este mult mai competitivă.

Ai avut oferte de job şi din România?

Am lucrat part-time sau pe termen scurt la trei companii în România, în ani diferiţi, pe timpul facultăţii. Oamenii cu care am lucrat erau bine pregătiţi şi am învăţat mult de la ei. Primul meu mentor de la Softwin era un fost olimpic la fizică, foarte bun pe programare. Din anul 2005 lucrează pentru Amazon în Seattle.

”Mai sunt multe de făcut pentru a face lumea mai bună cu ajutorul informaţiei şi calculatoarelor”

Cum au fost începuturile la Google? Care au fost cele mai speciale amintiri?

La inceput a fost un pic greu. Dupa ce am mai câştigat ceva experienţă, a fost din ce în ce mai bine. M-a ajutat foarte mult şi faptul că erau şi alţi foşti olimpici la Google. Nu lucram la aceleaşi proiecte, dar eram prieteni şi petreceam mult timp împreună.  Cele mai speciale amintiri au fost vizitele prietenei mele (acum soţia mea); ea era studentă la Universitatea Politehnică din Cluj şi îşi petrecea vacanţa de vară în California. Acum lucrăm amândoi la Google în Zurich.

Care au fost impresiile tale despre Google după prima zi de lucru acolo şi care sunt impresiile acum după 12 ani la Google?

Ca mod de lucru, compania este mult mai bine organizată acum. În 2004 ne aşteptam ca noii angajaţi să se descurce foarte bine pe cont propriu din prima zi. Pentru un absolvent de facultate fără multă experienţă, a fost un pic dificil. Acum avem programe de pregătire foarte bine puse la punct. Ca impact, Google a realizat foarte multe în ultimii 12 ani. GMail, Google Maps, browserul Chrome sunt doar câteva exemple. Mai sunt multe de făcut pentru a face lumea mai bună cu ajutorul informaţiei şi calculatoarelor, şi noi considerăm că suntem încă la început.

Ai avut ocazia să te întâlneşti cu cofondatorii Google, Sergey Brin şi Larry Page?

M-am întâlnit cu Larry Page în 2006, la inceputul unui proiect la care lucram împreună cu alt român, Radu Berinde, care la vremea aceea era venit la un internship. Larry Page e foarte inteligent. A înţeles imediat ce încercam să facem şi ne-a pus câteva întrebări foarte bune. Întotdeauna încearcă să crească impactul proiectelor, şi ne-a propus sa rezolvăm câteva probleme noi, în afară de ce aveam deja în plan. În final, proiectul a fost aprobat şi a avut succes.

”Libertatea, proiectele şi oamenii cu care lucrăm sunt principalele beneficii la Google”

Mihai Stroe (în negru), alături de câţiva colegi în 2004, în primele luni la Google

Cum a evoluat Google Zurich în ultimii ani?

Google Zurich a crescut mult în ultimii ani. În momentul de faţă, angajaţii Google au birouri în cinci clădiri. În afara de birouri, clădirile conţin săli de şedinţe şi spaţii de relaxare; săli de sport, mese de biliard, chiar şi o sală cu instrumente muzicale. Google a înţeles acum mulţi ani că, pe lângă efortul susţinut, relaxarea şi colaborarea sunt ingrediente esenţiale pentru obţinerea performanţei.

Este libertatea principalul beneficiu la Google?

Aş spune ca avem trei beneficii foarte importante. Libertatea este unul dintre ele; celelalte două sunt proiectele şi oamenii cu care lucrăm. Google abordează probleme interesante şi cu impact foarte mare; produsele noastre sunt folosite de sute de milioane de oameni din lumea întreagă. Oamenii de la Google sunt în general motivaţi şi foarte bine pregătiţi şi învăţăm mult unii de la alţii.

În linii mari, cum decurge pentru tine o zi de lucru la Google?

Diferă mult de la zi la zi. În primii ani făceam în majoritatea timpului programare, acum lucrez mai mult cu oamenii. Particip la discuţii despre stadiul proiectelor, discuţii tehnice, planuri de viitor, meeting-uri 1:1 cu membri ai echipei, discuţii cu potenţiali candidaţi, colaborări cu alte echipe, din când în când mai organizez câte un training… În principiu încerc să-mi ajut oamenii şi proiectele să meargă cât mai bine.

Ai avut o ascensiune pe măsura performanţelor tale. Timp de cinci ani şi jumătate, ai fost Engineering Manager pentru echipa care se ocupa de Indicaţii de Orientare în Google Maps. În linii mari, în ce a constat acel job? Câţi oameni aveai în subordine?

Grupul meu din Maps se ocupa de indicaţiile de orientare pentru mersul cu maşina, pe jos, cu bicicleta, şi transportul in comun. Pentru mersul cu maşina, încercam să găsim un traseu cât mai rapid în condiţiile curente de trafic. Am crescut grupul de la 4 la 47 de ingineri de software în cinci ani şi jumătate. Am construit o echipă foarte performantă şi am atras proiecte şi oameni din alte birouri. Grupul nostru a îmbunătăţit indicaţiile de orientare în Google Maps în toată lumea. A fost o perioadă foarte interesantă, am “crescut” o dată cu jobul şi am învăţat multe lucruri. În România am lansat navigarea cu Google Maps, am îmbunătăţit reprezentarea traficului rutier şi am lansat indicaţii de orientare pentru transportul în comun în câteva oraşe mari, în colaborare cu parteneri locali.

De un an şi opt luni eşti Engineering Manager în echipa de Cumpărări a biroului Google din Zürich. Concret, în ce constă acest job?

Google Shopping conectează cumpărătorii online cu site-urile de e-commerce care vând produsele căutate. Pentru a face asta, site-urile de e-commerce ne trimit informaţii despre produsele pe care le vând. Echipele mele încearcă să simplifice şi să îmbunatăţească acest proces. Am ceva mai puţini oameni în subordine decât aveam în Maps, dar facem parte dintr-un grup foarte puternic şi învăţ de la unii din cei mai experimentaţi lideri de la Google Zurich. E o experienţă interesantă.

Biroul Google din Zürich este cel mai mare birou al companiei din afara SUA pe partea de engineering. Câţi oameni lucrează acolo şi câţi dintre ei sunt români?

Ne apropiem de 2.000 de oameni, şi cred că avem peste o sută de români. Din câte ştiu, suntem în primele 5-6 naţionalităţi din Google Zurich, cel puţin pe partea de software. Mai avem foarte mulţi angajaţi din Franţa, Germania, Rusia, Polonia, Elveţia (bineînţeles), Marea Britanie şi câteva alte ţări. În total sunt peste 60 de naţionalităţi.

Cum sunt văzuţi românii la Google?

Foarte bine. La Google nu contează naţionalitatea, ci performanţa, şi românii care ajung la noi sunt în general foarte bine pregătiţi. Unii dintre ei şi-au terminat studiile în străinătate, dar foarte mulţi au venit direct de la universităţile de profil din Bucureşti, Cluj, Iaşi şi alte oraşe din ţară.

Te vezi ieşind la pensie de la Google?

Am 36 de ani, deci mai e ceva până la pensie. E foarte bine la Google, şi s-ar putea să fie ultimul meu job… Vom vedea.

Ce strategie ar trebui să aibă România pentru ca să nu îi mai plece minţile strălucite peste hotare pe bandă rulantă, an de an?

Asta e o întrebare complicată… În principiu oamenii (inclusiv cei bine pregătiţi) se vor duce acolo unde le e mai bine, lor şi celor dragi. Unde e “mai bine” e subiectiv şi depinde de multe lucruri: calitatea job-ului, recompense financiare, integrarea în societate, educaţia copiilor… După cum spuneam, la Google Zurich avem mulţi români, dar şi mulţi francezi, germani şi britanici care au considerat că acolo e mai bine pentru ei. Pe de altă parte cunosc informaticieni români foarte bine pregătiţi care au rămas în România, sau au ales să se întoarca în ţară dupa câţiva ani în străinătate. În plus, mulţi dintre cei plecaţi investesc o parte din venitul lor în România. Ca idei concrete, mi se par foarte importante susţinerea învăţământului universitar şi lupta împotriva corupţiei.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: