Pastorala Arhiepiscopului Calinic al Argeşului şi Muscelului la Învierea Domnului

Ca în fiecare an, arhiepiscopul Calinic al Argeşului şi Muscelului transmite pastorala la Învierea Domnului, care se citeşte atât în lăcaşurile de cult, cât şi în casele creştinilor, în noaptea Învierii.

Iisus Hristos a zis: "Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac."

Dreptmăritori Creştini şi Creştine, Preacuvios Cin Monahal, Prea Cucernici Părinţi, slujitori ai Sfintelor Altare,

Mare bucurie ne cuprinde inima și sufletul când sărbătorim cu dragoste și adâncă simțire, ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos!

Bucuria ne cuprinde și atunci când citim în tainele naturii, dar și din înțelepciunea binecuvântată de Dumnezeu, că: "În lume`s multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu`s", iar cu iscusit condei și inspirație fericită, ne-au rămas peste veacuri gândirea și scriitura curată ca lacrima și roua dimineții: Ce capodoperă e omul! Ce nobil în rațiune! Ce infinit în facultăți Cât de expresiv și admirabil În formă și mișcare! Cât de asemănător Unui înger în acțiune! Cât de asemenea Unui zeu în concepte! Frumusețea lumii! Modelul desăvârșit al ființelor!"

Brodând pe tema valorii omului, aflăm că: "Omul este măsura tuturor lucrurilor" și un "mic univers", ca să ne aducem aminte de ceea ce gândeau cei din antichitate, deci înainte de Hristos.

După Învierea lui Iisus Hristos, Lumina lumii, vedem că: "Nimic nu e mai presus de om !... Dimpotrivă, omul e mai presus de orice, mai presus chiar de întregul Univers". Astfel, ne limpezim mintea pentru a înțelege mai bine Scripturile Sfinte, din care Dumnezeu Însuși ne grăiește nouă: " Cu iubire veșnică te-am iubit și de aceea Miam întins spre Tine bunăvoința Mea", fiind cuvintele cele mai adânci în conținut din bogăția Scripturii Vechiului Testament și fără seamăn în orice scriitură a lumii.

Așadar, putem să ne bucurăm, chiar dacă viața noastră, din această frumusețe a lumii văzute este deseori plină de amărăciuni de tot felul. Fiecare dintre noi își știe cel mai bine necazurile care brăzdează viața noastră, de zi cu zi, necazuri care, aproape întotdeauna, rămân doar în sufletul și inima noastră adânc zbuciumată.

Păcatul originar al lui Adam, precum și păcatele mai mari sau mai mici ale întregii lumi, până astăzi, precum și păcatele noastre, ne umplu sufletul și trupul de neastâmpăr și apoi de multă mustrare de conștiință, ne duc în fața lui Dumnezeu pentru a-I cere adâncă ispășire și sfântă iertare. De aceea, ne tresaltă de bucurie întreaga ființă, când aflăm în dumnezeieștile Scripturi că: "Dumnezeu așa a iubit lumea, - deci pe fiecare dintre noi -, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut, L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică", aceste cuvinte, rămânând de-a pururi, cele mai dragi inimii noastre din Scriptura Noului Testament. Poate că, mulți dintre noi, de cele mai multe ori, văzând pe anumiți păcătoși și fără să ne gândim la păcatele noastre, îi condamnăm în inima noastră.

Iubiţi credincioşi,

Iisus Hristos, Domnul, în viața Sa pământească, trăind printre noi oamenii, stătea, uneori la masă cu vameșii și păcătoșii, însoțit de ucenicii Săi. Întrebat, de ce face aceasta?, a răspuns, ca să luăm aminte: " Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi și învățați ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși la pocăință"! Iată, așadar, marea și binecuvântata noastră șansă de a fi în grija iubitoare a lui Dumnezeu, care ne are în gândirea Sa, din veșnicie, potrivit Cuvântului Său și atunci când hotărăște în planul Său veșnic, noi venim în frumusețea acestei lumi văzute. Odată cu această minune asumată, nu numai de Dumnezeu în Atotștiința Sa, ci și de părinții pruncilor nou-născuți, se săvârșește și desăvârșește legătura divino-umană, legătura de taină și bucurie între om și Dumnezeu. Putem gândi la sacra investiție a lui Dumnezeu, în viața fiecăruia dintre noi. Această investiție de Har și daruri este unică și mult costisitoare pentru orice om care s-a născut de la Adam și până astăzi.

Fiecare dintre noi, atunci când rostim rugăciunea: "Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre", vedem și ne încredințăm că suntem în purtarea de grijă a Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

A recunoaște, însă, că toți suntem păcătoși, mai mult sau mai puțin, citind Scripturile, ne umplem sufletul de recunoștință și speranță, auzind: "Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume, ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea". Tocmai pentru această mântuire, investiția supremă a lui Dumnezeu, la care suntem chemați toți copiii lui Dumnezeu, Biserica a așezat în Calendar, perioada Postului Mare și mai ales Săptămâna Pătimirilor lui Iisus Hristos, pentru a ne aduce aminte și a participa cu grijă și responsabilitate la Jertfa Lui de pe Cruce, ca să fim răscumpărați din păcatul lui Adam și de păcatele săvârșite de fiecare dintre noi. Pentru ca să reușească operația de vindecare din boala păcatelor ce apasă greu asupra vieții și conștiinței noastre, trebuie să avem credință curată și dinamică în Iisus Hristos, pentru că: "Cel ce crede în Iisus, nu este judecat, iar cel ce nu crede a și fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu".

Iubiţi credincioşi,

Dumnezeu în marea Sa iubire de oameni, ne-ar putea ierta și mântui și fără sărăcuța noastră credință, dar nu dorește să forțeze voința noastră, lăsându-ne libertatea de a alege, ca de altfel, cum a fost și în Paradis - între lumină și întuneric. Doar așa vom fi apreciați, după alegerea noastră liberă, pentru a nu ne plânge că am fost strâmtorați în libertatea noastră, cum o facem mereu. Și așa auzim Cuvântul Domnuui, care zice: "Și aceasta este judecata, că Lumina - Iisus Hristos - a venit în lume și oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina, căci faptele lor sunt rele".

Faptele noastre sunt, de obicei, mai mult rele decât bune, dacă suntem sinceri cu noi înșine, câtuși de puțin. Știm fiecare dintre noi, în ce păcate zăbovim, păcate mai vechi și mai noi, mai mici sau mai mari: păcate împotriva lui Dumnezeu; păcate împotriva oamenilor, frații noștri de pe această lume; păcate împotriva noastră, împotriva naturii în care viețuim, păcate împotriva iubirii, care distrug prin ură, lăcomie, egoism, mânie și indiferență. Odată ce mărturisim credința în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel Înviat din tenebrele morții, avem făgăduința pe care ne-a făcut-o El, de a ne oferi viața veșnică, și mai mult, chiar a deveni nemuritori, potrivit Cuvântului care zice: "Adevărat, adevărat vă spun, că cine crede în Mine este nemuritor".

Trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu, Care ne-a chemat la Sine prin Cuvântul Evangheliei de două mii de ani și ne-a învrednicit să căpătăm "slava Domnului nostru Iisus Hristos" și să ne facem părtași la marea schimbare a trupului nostru pe care îl "va face asemenea trupului slavei Sale" și că vom fi ca Iisus, când se va arăta întru slava Sa. Pentru a ajunge la asemenea stare și statură, se cuvine să nu uităm a fi făcători de pace, pentru inimă și pentru suflet, pentru fiecare din familia noastră, locul unde lucrăm și spațiul în care viețuim din mila lui Dumnezeu. Să nu uităm, desigur, că Însuși Iisus Hristos, a numit pe făcătorii de pace, "fii ai lui Dumnezeu" și că numai cei "curați cu inima, vor vedea pe Dumnezeu".

Iubiţi credincioşi,

Chemarea este de a lucra cu spor asupra minții, inimii și sufletului nostru, pentru a ne învrednici de dorul și chemarea lui Dumnezeu de a ne mântui, de a ne salva viața care ni s-a dăruit. Când ne gândim, potrivit Cuvântului biblic, că am fost răscumpărați de Dumnezeu prin Jertfa lui Iisus Hristos, avem mereu în față exemplul cel mai viu care ni se îmbie și nouă, când Sfântul Apostol Pavel, zice despre sine: "M-am răstignit împreună cu Hristos și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine. Și viața mea de acum, în trup o tăriesc cu credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și Sa dat pe Sine Însuși pentru mine".

Ce poate fi mai mângâietor! Mai ales că puterea credinței ni se dă ca dar, tot de la Dumnezeu, numai să acceptăm și noi această mare binecuvântare dumnezeiască, ce ni se îmbie și nouă în fiecare zi, de a ne răstigni trupul, scăpându-l de înrobirea păcatelor de tot felul.Așa înțelegem și tălmăcim, că Jertfa lui Hristos este darul cel mai de preț cu care am putut fi răscumpărați, însușindu-ne - prin credință vie - dragostea lui Dumnezeu arătată nouă, ajutându-ne să pășim pe urmele lui Hristos întru Învierea Sa. Ca și atunci când împărtășim suferințele din familia noastră sau a prietenilor noștri, trebuie să ne împărtășim din suferințele lui Iisus Hristos, Prietenul nostru Suprem, așa cum ne-a spus-o nouă Sfântul Apostol Pavel: "Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeți în El, ci să și suferiți pentru El". Doar așa ne putem bucura de Învierea lui Hristos, în toate clipele vieții noastre, de marele dar al mântuirii, dacă participăm - cu credință curată, cu nădejde permanentă și cu credință fierbinte - la planul salvării noastre din stricăciunea păcatelor care ne tulbură viața. Numai în lucrare comună, în copărtășie - Iisus - om, adică fiecare dintre noi fiind chemat la conlucrare cu Iisus Hristos, pentru că El S-a jertfit, din iubire, pentru noi toți care avem păcate și nu pentru Sine, Cel fără de păcat.

Lumina Învierii lui Hristos pătrunde în inima, sufletul și mintea noastră dacă ne lăsăm de păcatele toate, de zi cu zi, pentru că oricine face rele urăște Lumina, care este Hristos, și nu vine la Lumină, pentru ca să nu se vădească faptele cele din ascuns. Chemarea pururea vie și dinamică este ca noi să lucrăm faptele cele bune și să ne lăsăm de toate păcatele, rugând pe Dumnezeu ca să ne ajute să nu le mai săvârșim, pentru a putea să viețuim în Lumina lui Hristos, Care luminează tuturor prin Sfânta Sa Înviere, a treia zi după Scripturi.

Iubiţi credincioşi,

Să începem chiar de azi această lucrare de luminare a sufletului, inimii și minții noastre. Să nu pierdem nicio clipă. În fiecare ceas, câte un pas înainte! Iată îndemnul Bisericii lui Hristos, prin chemarea: "Să ne apropiem, purtătorilor de lumină, de Hristos, Cel ce a ieșit din mormânt ca un Mire; și să prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de praznice, Paștele lui Dumnezeu cele mântuitoare".

Cu inima plină de bucuria Învierii Tale, Te rugăm, Doamne, Iisuse Hristoase, să ne ridici din amorțire și să ne faci harnici părtași la darul cel mare al bucuriei Tale veșnice: să ne tămăduiești de toate bolile care ne cuprind pe fiecare dintre noi și să ne îmbrățișezi ca un Părinte iubitor de oameni. Credem Doamne Iisuse, Cel care ai Înviat din mormânt a treia zi după Scripturi, că ne vei ajuta în toate clipele vieții noastre și atunci când ne vom ruga Ție, zicând din inimă: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuieștemă pe mine păcătosul"!

Îți mulțumim Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel cei ai biruit iadul și moartea, că de ziua Înverii Tale, ne-ai făcut și pe noi părtași pentru totdeauna, bucuriei Învierii Universale.

Iubiţi credincioşi,

Vă dorim și cerem în rugăciune, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, Cel înviat din tenebrele morții, să ne dăruiască tuturor iertare de păcate, sănătate trupului și sufletului și să ne izbăvească de orice rău care bântuie prin lume și în inima noastră atât de zbuciumată. Să ne salutăm, când ne întâlnim unii cu alții, cu salutul biblic: Hristos a Înviat! și să răspundem cu inima plină de bucurie: Adevărat a Înviat!

Vă mulţumeşte din inimă pentru duhovniceasca participare la Slujba Învierii, neuitând niciodată că Ziua Învierii lui Iisus este ziua cea mare a Iertării şi Împăcării cu Dumnezeu!

Pentru aceasta vom rosti, întru cântare, împreună: Hristos a înviat din morţi! Cu moartea pre moarte călcând Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!