Dragoste în vremea coronavirusului la centrul de izolare: „Sper să nu-l ţină mult aici, că în septembrie avem nunta“

Dragoste în
vremea coronavirusului la centrul de izolare: „Sper să nu-l ţină mult aici, că în septembrie
avem nunta“

De miercuri 11 martie, în centrul de carantină din Piteşti, în fapt un hotel de două stele al primăriei, se află 54 de persoane în carantină. Am stat mai bine de două ore în zonă şi am vorbit cu două dintre rudele pacienţilor aflaţi în carantină.

Încurcate sunt căile poziţionării geografice ale centrului de carantină. Fost cămin al Colegiului Economic din oraş, transformat de Primărie în hotel de două stele pentru delegaţii, centrul de carantină se află în faţa Judecătoriei Piteşti, la câţiva paşi de Spitalul de Pediatrie şi la vreo două sute de paşi de cimitir.

Rudele pacienţilor, toţi din Argeş, vin în special dimineaţa până în ora 11. Cer relaţii de la cei trei poliţişti locali cu măşti pe faţă şi care nu lasă pe nimeni să intre în curtea centrului de carantină. O femeie i-a adus soţului său un joc de table, cu cutia vizibil uzată, şi mai multe ziare. „Doamnă, trebuie să scrieţi numărul camerei pe sacoşă. Va veni apoi cineva de la ISU să ia sacoşa”, îi spune amabil unul dintre poliţişti. „Păi şi când vine? Stau aici de o oră”, îi răspunde doamna. „Mai durează puţin”, vine replica poliţistului. „Of, nici măcar când i-a adus cu microbuzili nu l-am văzut... Bine măcar că ne lasă să vorbim la telefon”, mai adaugă doamna, parcă pentru a se consola cu situaţia, după care intră în vorbă şi cu alte rude de pacienţi care stau la poartă cu pachete.

Încerc să abordez una dintre persoanele aflate în faţa porţii de intrare pentru a îmi spune mai multe. Însă când îmi declin calitatea de jurnalist, refuză orice dialog: „Nu, nu sunt rudă cu nimeni dinăuntru...” Asta deşi cu câteva zeci de secunde înainte îi spusese unui poliţist că ar vină peste o zi-două cu o sacoşă cu haine pentru soţul său aflat în carantină. Şi alte două tentative de a vorbi cu rudele a două persoane aflate în carantină sunt sortite tot eşecului.

„Ar trebui să-i dea drumu mai devreme doctorii dacă vede că e bine”

O doamnă de peste 50 de ani ce se depărtează cu paşi înceţi de poarta centrului de carantină acceptă în cele din urmă să stăm de vorbă, numai după ce o asigur şi o reasigur că nu îi voi face public numele şi că nici nu o voi fotografia: „La ce panică e la noi în comună că vine coronavirusu’, vă daţi seama că zice lumea că cine ştie ce oi avea şi io, dacă am bărbatu’ în carantină... Da’ bărbatu’ meu e sănătos, vorbii cu el acu vreo juma de oră, zice că n-are nimic, i-a făcut ăştia de aici şi analize. Ar trebui să-i dea drumu mai devreme dacă vede doctorii că e bine, aşa zic şi eu...”, îmi spune doamna Elisabeta, care locuieşte într-o comună limitrofă a Piteştiului. Soţul ei lucrează ca tâmplar în Italia, la Florenţa, din iulie 2019. „Îi dădeau ăia 1400 de euro pe lună, plus masă şi casă. Era bine, vă daţi seama... În România, ultimu’ loc de muncă a fost la o fabrică de mobilă mai mică, acolo primea 1900 lei şi bonuri. Nu ne descurcam cu banii ăia... Nu ştiu cum naiba a apărut nebunia asta cu viruşii. Da bărbatu’ meu e un om zdravăn, o dată doar a răcit în viaţa lui. Nu cred că are coronavirus din ăla. Ce, acuma toţi care stă în Italia are viruşi?”, spune femeia, care are acasă doi băieţi, unul de 18 ani şi altul de 11 ani.

„Când mi-a zis că-l bagă în carantină, parcă mi-a dat cineva cu părul în cap”

Încerc să stau de vorbă şi cu alte rude ale celor 54 de persoane aflate în carantină. Un tânăr tuns scurt şi cu un tatuaj cu un indian la încheietura mâinii drepte mă refuză gesticulând ferm.

Mult mai deschisă se dovedeşte în schimb o tânără care a stat la poartă mai bine de o oră. Andrada are 22 de ani, e studentă la Piteşti, iar prietenul său, aflat în carantină, lucra de mai bine de trei luni ca barman la un hotel din Torino: „M-a sunat la vreo două ore după ce a intrat în ţară să-mi zică... Când mi-a spus că-l bagă în carantină, parcă mi-a dat cineva cu parul în cap... El e bine, aşa, vorbim la telefon de cinci-şase ori pe zi. Mâncarea o primesc de la o firmă de catering din Piteşti, mi-a zis că e un tip de la ISU care preia mâncarea din holul de la hotelul ăsta al Primăriei şi o lasă la uşa fiecărei camere. Condiţiile sunt OK, din ce mi-a zis. Sper să fie bine, până acum au ieşit în regulă analizele”.

50 de persoane au fost aduse până acum la Piteşti FOTO: Denis Grigorescu

Andrada îmi mai spune că în septembrie are nunta. „Sper să nu-l ţină mult în carantină sau să apară alte belele, vă daţi seama, avem şi noi nunta peste o jumătate de an, am dat deja invitaţii şi avans la formaţie... Mi-e dor de el, de când e în Italia vorbim doar pe Whatsapp”. Cei doi sunt împreună de trei ani şi jumătate şi s-au cunoscut la o petrecere la căminul Universităţii din Piteşti. De atunci sunt nedespărţiţi. „Sper să treacă repede toată nebunia asta... E un stres teribil. Nici nu am mai dormit în ultimele zile, e greu...”, mai spune Andrada, după care se îndepărtează.

Hotelul Primăriei Piteşti, clasificat la două stele şi transformat din această săptămână în centru de carantină, are 62 de camere duble cu grup sanitar propriu şi 16 apartamente cu grup sanitar propriu. Hotelul este un fost cămin al Colegiului Economic din Piteşti şi a fost deschis în vara lui 2019, fiind preluat de Primăria Piteşti de la Inspectoratul Şcolar Argeş şi reabilitat timp de mai bine de un an, valoarea lucrărilor fiind de peste 5,2 milioane lei.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: