ATRACȚIILE BIHORULUI: Ultimii olari din Vadu Crișului și meșterul viorilor cu goarnă

ATRACȚIILE BIHORULUI: Ultimii olari din Vadu Crișului și meșterul viorilor cu goarnă

Olarii din Vadu Crișului modelează lutul alb, unic în România

Peisajele frumoase și peșterile unice în țară nu sunt singurele atracții care ar putea interesa turiștii care vor să viziteze meleagurile bihorene. Meșterii populari din satele bihorene, care încă mai practică meserii pe cale de dispariție, stau oricând la dispoziția celor care vor să-i vadă la lucru.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cel mai cunoscut meșter al viorilor cu goarnă, Dorel Codoban, își are casa în Lazuri de Roșia. Bihoreanul meșterește un instrument muzical unic, care și-a pus amprenta asupra folclorului bihorean. Instrumentul este compus dintr-o vioară căreia i se ataşează o trompetă şi încă o piesă componentă a fostelor fonografe, element ce amplifică sunetul, dându-i o tentă metalică. "Am început să fac viori cu goarnă în urmă cu 30 de ani. Sunt diferite de viorile normale, sunt din lemn de paltin, foarte uscat. Inima viorii este diafragma de la patifoane", explică meșterul Dorel Codoban.


Vase din lut alb de Vadu Crișului

La Vadu Crișului, două familii de meșteri mai vasele de ceramică albă, unice în ţară, fabricate dintr-un lut special şi vopsite cu culori naturale. Sute de turiști vin în fiecare an în gospodăriile din Vad, să vadă cum sunt realizate aceste vase.

Vasele de Vadu Crişului sunt făcute din lut provenit din cariera de la Şuncuiuş (Bihor). Este un lut unic în ţară, special, care după ardere la maximum 1050 de grade Celsius, devine alb. Meșterii trebuie să urmeze cu stricteţe ritualul pe care l-au învăţat de la părinţi, pentru vasele de ceramică. Pe lângă pasiune, această meserie cere foarte multă răbdare şi migală. Primul pas al ritualului constă în curăţarea lutului. „Pentru început, lutul se curăţă de impurităţi şi este pus la înmuiat o zi sau două. După ce s-a înmuiat, este făcut cocoloş şi tăiat cu o răzătoare special. foarte mărunt. ca să nu rămână pietre în el. Este trecut apoi prin malaxor, după care începe frământatu'. Se frământă atâta cât se foloseşte în ziua respectivă sau în două zile. Frământatu' i-a foarte mult timp. Lutu' trebuie să ajungă moale ca şi untu'. În timpul frământării căutăm şi impurităţile. Nu trebuie să aibă noduri şi în funcţie de ceea ce vrem să facem îl lăsăm mai moale sau mai tare", povesteşte Szolga Iuliana, unul dintre puţinii meşteri rămaşi în Vad.


Fiecare pas, urmat cu sfinţenie

Urmează pregătirea lutului. Sunt luate bucăţi care sunt bătute pentru a scoate aerul din ele. „Dacă rămâne aer, în cuptor poate exploda. După ce îl batem, facem lutu' boţ şi îl punem la roată", explică meşterul. Apoi este prelucrat la roată cu mâna udă, însă cu mare atenție, să nu curgă apă pe vas în jos. „Mâna trebiue să fie udă penrtru ca lutul să alunece printre degete atunci când îl formăm. După ce am terminat vasul, este lăsat la uscat. Apoi îi lipim toarta şi îl pictăm", spune femeia. Vasele de ceramică sunt vopsite cu coloranţi făcuţi tot de meşteri, dintr-un pământ special, oxidat. „Bucăţile mici de pământ sunt măcinate, le amestecăm cu lut şi oxid de mangan. Cândva, pictatul vaselor se făcea cu o unealtă făcută dintr-un corn de vită şi pană de gâscă. Şi la pictură este nevoie de multă măiestrie, să ştii cum să conduci vopseaua", explică meşterul olar.

Oale arse în cârlan

 După ce sunt pictate, oalele sunt arse într-un cuptor special, făcut din pământ, care se cheamă cârlan. Arderea se face numai noaptea, pentru că în momentul în care vasele sunt gata arse, din cuptor iese o flacără care anunţă acest lucru. „Trebuie să ştim cum să le pregătim pentru ars, cum să le alăcruim. Dacă vasele sunt mai multe şi mai mici, atunci se ard până la zece ore. Dacă sunt mai mari şi mai puţine, atunci durează vreo 5-7 ore. Focul se face cu lemne şi temperatura trebuie să crească treptat de la 1 grad până la 1000 de grade. Nu trebuie să încălzim repede. Oalele puse în cuptor sunt acoperite cu bucăţi de vase sparte", mai explică Szolga Iuliana.

Pe vremuri, jumătate din locuitorii din Vad trăiau din această meserie. Acum foarte puţini sunt cei  care mai ştiu secretele ei şi tot mai puţini tineri vor să înveţe olăritul. Străinii sunt cei mai interesați să vadă cum se fabrică oalele de lut, iar unii sunt dornici să înveţe meșteșugul. „Mulţi străini au văzut pe internet şi au venit să vadă cum le fac. Alţii vin cu copiii, să-i învăț tainele olăritului", spune meşterul olar.

Tatăl Iulianei Szolga, cel de la care a moştenit bătrâna meşteşugul, lucra atât de bine încât Nicolae Ceauşescu i-a cerut să-i facă vase foarte mari, aproape de statura unui om, pentru grădinile Palatului Cotroceni. Meşterul a lucrat la ele câţiva ani, ajutat de toată familia Cuptoarele în care erau arse au fost construite special.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: