Cum a apărut oul încondeiat. O poveste care începe în Bucovina la 1784

Găini în coteţ

Povestea primelor ouă încondeiate este imaginată de umoristul Doru Antonesi, membru de bază al fostului grup Divertis.

Doru Antonesi, unul dintre cei mai cunoscuţi comedianţi din România a imaginat o poveste amuzantă, postată pe site-ul personal, despre originea oului încondeiat în România.

Iată cum vede fostul membru al grupului Divertis povestea celebrelor ouă de Paşti:

"În zilele ploioase de aprilie, în după amiezile calde de mai sau în nopţile îngheţate de martie, locuitorii din satul Holohoşca, comuna Sadova, judeţul Suceava, după ce dau de mâncare la cai, vaci, porci, găini, raţe şi copii, totdeauna în această ordine, se aşază lângă sobă şi beau ţuică de prune, îndoită cu alcool rafinat de 90 de grade.

Scrâşnind din dinţi, cu ochii ieşiţi din orbite din cauza băuturii foarte tari, ei privesc coşul cu ouă încondeiate aşezat pe masă, aşteptând să crape măcar unul. Când crapă unul mai vechi de 4-5 ani, în cameră se răspândeşte un miros greu şi toţi cei aflaţi în încăpere sar în picioare, dau paharele de băutură pe gât sau peste cap şi strigă, cuprinşi de hohote de râs : «Să-ţi fie de bine, nănaşule!» . In casele de nemţi se mai strigă şi : «Achtung ! Asta-i muzica ce-mi place!» , în casele de ucraineni «Atenţie, inamicul ascultă!» şi în puţinele case de evrei rămase “Mazel Tov ! ”

Legenda spune că primul ou încondeiat a fost inventat de Neculai Bucşă, argatul boierului Bucşoiu în 1784. Ocupând Bucovina în 1775, austriecii aduseseră aici un obicei care fusese cu drag adoptat de localnici şi anume bruderschaftul.

Când se întâlnea un austriac cu un român, un român cu un român, sau, în cazuri disperate, un român cu un evreu, ei se luau de braţ prieteneşte şi beau cât puteau. Aveai voie să cazi în genunchi numai după cinci pahare, după zece puteai să cazi şi pe spate sau pe burtă, dar tot timpul trebuia să te ţii de braţ şi să bei mai departe.

În ajunul Paştelui, argatul Neculai Bucşă, tocmai terminase paisprezece bruderschafturi cu ceasornicarul Leibowitz, după care plecase la poiata găinilor ca să ia nişte ouă să le înroşească pentru boier. Fiind după cum spuneau austriecii – abţiguit – lui Neculai îi veni ideea, la mintea cocoşului pentru orice beţiv, să nu mai ducă ouăle nevestei, care urma să-l vadă beat ca holz-ul, ci să le înroşească ouăle direct în cuibar. În acest scop, el luă cutia cu farbă roşie (cum îi spuneau austriecii vopselei pentru ouă ) şi intră plin de curaj printre găinile adormite.

FOTO Doru Antonesi

Aici, cu neruşinarea specifică beţivului, el începu să pipăie găinile în căutare de ouă. După ce pipăi cinci sau şase găini, care începură să chicotească amuzate, el dădu nas în cioc cu un cocoş înfuriat, care dădu cu el de pământ, răsturnând şi farba roşie în cuibar. Cum stăpânul lui, boierul Bucşoiu îl aştepta să vină cu ouăle înroşite şi cum Neculai adunase şapte, dar nu mai avea vopsea, el s-a gândit să aducă ouăle din condei.

În acest scop, el a scris pe fiecare ou cu condeiul cuvântul ROŞU, după care a luat o sticlă de ţuică din beci, a îndoit-o după obicei cu alcool rafinat şi s-a întors cu ouăle aduse din condei în casa mare unde s-a aşezat la bruderschaft cu boierul. După zece ture de bruderschaft, amândoi au văzut ouăle foarte roşii, situaţia generală albastră şi viaţa pe pământ galben verzuie. Cuprins de o idee subită, Neculai a adăugat cu condeiul dâre din toate aceste culori pe ouă, cu o mână nesigură, într-o manieră care l-a făcut mult mai târziu celebru pe americanul Jacson Pollock. Un alt celebru pictor american Mark Rothko, a dus mai departe ideea iniţială a lui Neculai Bucşă, scriind pe operele sale ce ar trebui privitorul să vadă".

Citiţi continuare pe site-ul autorului, doruantonesi.ro.