Video Valea regilor daci. Aici s-au păstrat cele mai preţioase vestigii din anii războaielor daco-romane VIDEO
0
Drumul spre Sarmziegetusa Regia, pe valea Grădiştii, străbate ţinutul cu cele mai multe vestigii din timpul războaielor daco-romane.
În urmă cu două milenii, ţinutul din împrejurimile Sarmizegetusei Regia era, potrivit unor istorici, cel mai prosper şi mai intens locuit de pe teritoriul Daciei.
Misterul matriţei dacilor, unică în lume, dezvăluit de omul care a găsit-o în Sarmizegetusa
Cele mai multe dintre aşezările din epoca înfloritoare a dacilor (secolul I. î. Hr. - sec. I d. Hr.) s-au concentrat pe valea Grădiştii (Orăştiei), străbătută de drumul de circa 30 de kilometri dintre Orăştie şi Grădiştea Muncelului (Sarmizegetusa Regia), locul capitalei dacilor din vremea regelui Decebal.
Şoseaua, care începe din Orăştie, urcând dinspre valea Mureşului spre locurile greu accesibile din munţi, traversează câteva sate, strecurându-se alături de Apa Grădiştii prin văile tot mai înguste şi abrupte, pe măsură ce se apropie de Sarmizegetusa Regia. Până la începutul anilor ´70, drumul de munte era „dublat” de calea ferată forestieră din Munţii Orăştiei, care ajungea şi ea până în vecinătatea capitalei antice.
Un şir neîntrerupt de aşezări dacice şi romane a fost descoperit de-a lungul timpului pe traseul spectaculos al drumului spre Sarmizegetusa Regia. Cele mai faimoase dintre ele sunt cetăţile de piatră Costeşti, Blidaru, Feţele Albe şi Sarmizegetusa Regia, însă alături de ele au fost scoase la iveală, întâmplător sau în urma cercetărilor arheologice, o mulţime de alte aşezări antice, civile, militare sau religioase.
Castrul de la Piatra Grădiştii
Şirul descoperirilor de pe valea Grădiştii începe din vecinătatea municipiului Orăştie, în satul Bucium. Ruinele unui castru roman au fost descoperite în locul numit „Piatra Grădiştii”. „O primă fază, de pământ, a acestui castru, este pusă în legătură cu etapele pătrunderii armatelor romane pe Apa Oraşului (n.r. Orăştie), iar înlocuirea acesteia cu construcţia de piatră pare să fi fost relativ târzie, la sfârşitul secolului al II-lea – începutul secolului al III-lea, la ridicarea zidului fiind utilizate din abundenţă blocuri de calcar provenind din ruinele unor cetăţi dacice situate în amonte, probabil Costeşti”, arăta arheologul Ioan Glodariu, în lucrarea „Sarmizegetusa, capitala Daciei preromane” (1996).
Ruinele castrului ale căror laturi atingeau 160 de metri au fost devastate în mare parte de localnicii care i-au folosit piatra la construcţii, de ape şi în timpul construcţiei terasamentului căii ferate forestiere din Munţii Orăştiei.
Satul Costeşti, ridicat pe ruinele unor aşezări dacice
În apropierea castrului, au fost desoperite mai multe aşezări dacice, care au păstrat fragmente ceramice, cărămizi. Printre acestea se afla şi o presupusă fortăreaţă din care se disting mai multe valuri de pământ, ridicată în vremea dacilor pe dealul Cărbunarea. În satul Ludeşti, traversat de şoseaua de la poalele Munţilor Orăştiei, arheologii au găsit o ştanţă monetară şi mai multe resturi ceramice dacice. În apropiere, în locul numit „la fântână”, o terasă artificială a păstrat rămăşiţe ale unor conducte de teracotă, fragmente ceramice şi blocuri de piatră asemănătoare celor din cetăţile dacice.
Cetatea Costeşti. ADEVĂRUL
În Antichitate, cea mai dens locuită zonă de pe valea Grădiştii se afla pe actuala vatră a satului Costeşti. Multe dintre gospodăriile satului se suprapun unor aşezări antice, ale căror vestigii (ceramică dacică, lupe de fier, vase de grafit, rămăşiţe ale unor gospodării şi cuptoare antice) indică faptul că zona a fost locuită intens în epocile dacică şi romană. În drum spre prima şi cea mai veche cetate dacică din zonă, Costeşti – Cetăţuie, turiştii pot găsi rămăşiţele unei aşezări militare romane, cu formă patrulateră - un „castellum” ridicat, potrivit arheologilor, pe ruinele unei aşezări dacice.
Dealurile, ocupate de cetăţi dacice
La doi kilometri de centrul satului, cetatea Costeşti a păstrat resturile unor construcţii ample din vremea dacilor: ziduri, bastioane, turnuri de observaţie, palisade, o cisternă de apă şi mai multe sanctuare. Cetatea a fost ridicată între secolul al doilea î. Hr. şi începutul secolului următor şi ar fi fost reşedinţă a regelui Burebista, servind şi ca fort militar. O mulţime de construcţii de apărare antice pot fi observate în situl UNESCO, însă emblemele sale sunt cele două turnuri – locuinţă, aflate la circa 100 de metri unul de celălalt, din zona cea mai înaltă a aşezării. „Cel care a ales locul cetăţii de pe dealul Cetăţuie a ştiut, desigur, să aprecieze corect avantajele pe care le oferea acest vârf (cota 561 metri), situat în punctul în care valea se îngustează brusc, dominând zona şi beneficiind de o excelentă vizibilitate până spre Mureş”, arăta arheologul Ioan Glodariu (1940 – 2017), fost coordonator al şantierului arheologic al cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei. În imediata vecinătate a cetăţii, alte două fortificaţii dacice de dimensiuni mai mici, ridicate pe dealurile Cetăţuia înaltă şi Ciocuţa, aveau rolul de a întări capacitatea de apărare a acesteia.
Sarmizegetusa Regia. ADEVĂRUL
La mai puţin de o oră de mers pe jos, de la Cetatea Costeşti, se înfăţişează ruinele zidurilor puternice ale cetăţii Blidaru. Fortăreaţa construită în secolul I. î. Hr., pe culmea dealului aflat la cota 705 metri, avea o formă trapezoidală, ziduri construite în tehnica murus dacicus, cu grosimi de până la trei metri şi înălţimi care atingeau cinci metri în Antichitate, şi cuprindea şase turnuri puternice de apărare, un turn în interior şi opt cazemate. O aşezare civilă se întindea la poalele ei, iar în împrejurimi, mai multe turnuri solitare ocupau versanţii.
Locurile antice mai puţin cercetate din munţi
De la marginea satului Costeşti, drumul de 18 kilometri spre Sarmizegetusa Regia se afundă în munţi, traversând satul Grădiştea de munte şi el împânzit de vestigii arheologice. Pe malurile râului, din loc în loc, arheologii au distins terasele pe care locuitorii din Antichitate ai acestui ţinut le-au amenajat pentru a-şi clădi gospodăriile. În aceeaşi zonă, au fost identificate traseele şi unele porţiuni ale drumurilor dacice, numeroase terase create de oameni, locurile în care au funcţionat atelierele şi fierăriile dacilor.
Feţele Albe. ADEVĂRUL
La înălţimi mai mari, s-au păstrat ruine ale unor turnuri de apărare. Pe o culme a Platoului Vârtoapelor, aflată deasupra satului Grădiştea de Munte, în locul numit „sub Cununi” datorită cununii stâncoase care o înconjoară, se aflau rămăşiţele unor construcţii romane. „Este aşezarea romană cea mai apropiată de zidurile capitalei statului dac, al cărei nume însă nu s-a păstrat, dar despre care s-a presupus a fi anticul Rainisstorum (n.r. locul unde capul şi mâna dreaptă a regelui Decebal ar fi fost aduse lui împăratului Traian) ”, afirma arheologul Ioan Glodariu. Pe culmea Vârtoapelor, la peste 900 de metri altitudine, se afla o aşezare dacică întinsă. Şi alte culmi din împrejurimile Sarmizegetusei Regia au păstrat rămăşiţele unor cetăţi dacice, mai puţin cercetate de arheologi.
Pădurile din jurul Sarmizegetusei Regia. ADEVĂRUL
Cea mai spectaculoasă se numeşte „Feţele Albe”. În Antichitate, aşezarea învecinată Sarmizegetusei Regia a fost locuită timp de aproape trei secole, fiind una dintre cele mai longevive cetăţi din Munţii Orăştiei. Cuprindea zeci de locuinţe şi cel puţin două temple, dar şi un sistem de captare a apei prin conducte, ale căror rămăşiţe pot fi văzute şi în prezent Feţele Albe a fost cercetată în anii ´60, iar oamenii de ştiinţă s-au arătat impresionaţi de rezultatele descoperirilor de aici. Unii au numit locul „un cartier de lux al capitalei dacilor”, ridicat în locul numit „Şesul cu brânză”, unde dacii au săpat cinci terase, pe care le-au consolidat cu ziduri puternice.
Sarmizegetusa, capitala dacilor
Pădurile care înconjoară Sarmizegetusa Regia cuprind aproape 30.000 de hectare şi au păstrat nenumărate vestigii istorice şi comori antice. În centrul acestui ţinut se află vechea capitală a Daciei pre-romane, întemeiată în urmă cu peste două milenii, la poalele Vârfului Godeanu (1865 metri), considerat de unii dintre istorici „muntele sfânt al dacilor“. Cetatea din munţi a păstrat urmele unei aşezări urbane înfloritoare din Epoca Fierului, în jurul căreia au fost ridicate celelalte fortăreţe dacice, care aveau în special rol de apărare. Oraşul antic înconjurat de zidurile ce pot fi văzute şi în prezent, se întindea pe o suprafaţă de trei hectare, susţin istoricii, iar la poalele ei, pe o rază de trei kilometri, se aflau numeroase aşezări civile. Deşi toate cetăţile dacice au fost distruse şi incendiate la începutul secolului al doilea, multe dintre rămăşiţele lor au supravieţuit trecerii îndelungate a timpului.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Asaltul asupra Sarmizegetusei Regia. Ce au adus 20 de ani de anchete în dosarele aurului dacic furat
Se încarcă comentariile...
