Secretele fostelor baze militare din zona Hunedoarei, de care nimeni nu îndrăznea să se apropie VIDEO
0
Autorităţile comuniste au înfiinţat mai multe baze militare pentru a apăra regiunea Hunedoarei de atacurile aeriene şi, totodată, pentru a suplimenta forţa de muncă în minele din Valea Jiului. Cele mai multe unităţi au fost desfiinţate în anii 2000.
Rămăşiţele fostelor unităţi militare din judeţul Hunedoara ocupă terenuri întinse pe sute de hectare, Cele mai multe au fost dezafectate şi lăsate în conservare de la începutul anilor 2000.
O fostă bază militară din Orăştie, unde funcţiona şi o fabrică de muniţie, a fost transformată de peste un deceniu într-un complex de agrement. Spaţiile altor foste unităţi, preluate de administraţiile locale, au devenit sedii ale unor societăţi comerciale, cămine pentru vârstnici, adăposturi pentru câini sau adăposturi de noapte.
Unele s-au ruinat complet împreună cu patrimoniul lor, cu contribuţia localnicilor care le-au devastat pentru a lua de aici bunuri şi materiale de construcţii.
Fosta unitate militară din Orăştie. Foto: Traian Manu
Militarii – mineri din Valea Jiului
Pe crestele munţilor care mărginesc Valea Jiului s-au păstrat rămăşiţele tranşeelor săpate în Primul Război Mondial, în timpul confruntărilor dintre armatele române şi cele germane şi austro-ungare, de la vechile frontiere ale Transilvaniei cu România.
VIDEO Secretele lagărului de prizonieri sovietici din Munţii Metaliferi. Unde au fost gropile comune ale ostaşilor morţi pe şantierul căii ferate Deva - Brad
Însă istoria militară recentă a regiunii carbonifere este legată de numeroasele detaşamente de muncă, formate din militari, care au activat în minerit şi construcţii după Al Doilea Război Mondial.
În anii războiului, Valea Jiului fusese împânzită de lagăre de muncă în care au fost aduşi prizonieri sovietici. Peste 3.000 de ostaşi au muncit în minele de cărbune, până în vara anului 1944. „Tradiţia” folosirii militarilor în minerit a fost continuată de români şi oficializată în 1949, odată cu înfiinţarea Direcţiei Detaşamentelor Militare de Muncă din Valea Jiului.
Un telefon folosit în unităţile militare. ADEVĂRUL
„Având în compunere nouă detaşamente de muncă şi o organizare de tip militar (secţii, brigăzi şi grupe) D.D.M.M. din Valea Jiului a participat cu efective (care la începutul anului 1951 totalizau 30.000 de oameni), atât la extracţia de cărbune, cât şi la construcţii civile şi industriale. Detaşamentele Militare de Muncă din Valea Jiului au avut ca misiune de bază sporirea producţiei de cărbune. Aceasta a crescut constant de la an la an, în 1958 contribuţia celor şapte detaşamente existente, având un efectiv de 22.861 militari fiind de 3.638.168 tone, reprezentând 30,4 % din întreaga producţie a bazinului carbonifer Petroşani”, informa Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă si Retragere din judeţul Hunedoara.
Fostul centru de comandă din Hunedoara. ADEVĂRUL
În România, în urma unui decret din anul 1950, peste 500.000 de tineri, cu vârste între 18 şi 26 de ani, consideraţi nevrednici să-şi apere ţara cu arma în mână, au fost repartizaţi în detaşamente de muncă şi trimişi să-şi efectueze stagiul militar în minele şi pe şantierele de construcţii din ţară.
Muncitori din anii '50, în Hunedoara. ARHIVA ICSH
Decretul privind înfiinţarea Detaşamentelor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii (DGSM) din România a vizat românii care nu prezentau încredere pentru regimul comunist şi nu aveau origine socială „sănătoasă”, provenind din familii de deţinuţi politic, de ofiţeri şi subofiţeri care au luptat împotriva URSS, de chiaburi, preoţi, doctori, profesori, cadre universitare, dar şi studenţi care trebuiau oprimaţi. Militarii nu aveau arme, iar pregătirea militară era înlocuită cu şedinţele de îndoctrinare politică, la care erau obligaţi să participe. Primeau însă grade, iar la sfârşitul celor doi sau trei ani de serviciu militar obţineau livretul.
Până la sfârşitul anilor ´50, cei mai mulţi militari din detaşamentele de muncă au fost trecuţi în rezervă. În Valea Jiului, mii de tineri recrutaţi în forţele armate au continuat să fie folosiţi în lucrările miniere.
Fosta unitate militară din Orăştie. Foto: Traian Manu
„După evenimentele din Decembrie 1989, armata a fost retrasă din minerit. Prin desfiinţarea detaşamentelor miniere la data de 1 martie 1990, aceasta a încheiat un capitol inedit din existenţa sa pe meleagurile Văii Jiului, o misiune foarte grea soldată cu pierderi enorme pentru timp de pace. În perioada 13 septembrie 1977 – 1 martie 1990, s-au aflat la datorie în Valea Jiului aproape 100.000 de militari care şi-au îndeplinit stagiul militar, precum şi un mare număr de cadre. Tributul de jertfă însemnă pentru aceeaşi perioadă de timp 80 de morţi şi 18 invalizi în acidente individuale, colective, dar şi în catastrofe petrecute în subteran”, arăta Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă si Retragere din judeţul Hunedoara.
Fostul centru de comandă din Hunedoara. ADEVĂRUL
Rachetele care apărau Hunedoara
Cele mai puternice baze militare din anii „Războiului Rece” formau un sistem care apăra de atacuri aeriene oraşele Deva, Hunedoara, Haţeg şi Orăştie, combinatele din Călan şi Hunedoara, termocentrala Mintia, uzinele din Orăştie, minele de fier din Ghelari şi Teliuc, nodul feroviar Simeria şi uzina militară din Cugir.
GALERIE FOTO CU CENTRUL DE COMANDĂ DIN HUNEDOARA
Centrul de comandă al Regimentului 15 Rachete şi artilerie antiaeriană a fost înfiinţat la sfârşitul anilor ´50 într-o pădure de la marginea Hunedoarei. De buncărul uriaş, semiîngropat, erau coordonate divizioanele de foc amplasate în Haţeg (Sânpetru), Orăştie, Vadul Dobrii şi Ilia (Sârbi) şi divizionul tehnic de la Hunedoara.
Fosta unitate militară de la Vadu Dobrii. ADEVĂRUL
Divizioanele de foc din zona Hunedoarei au fost dotate iniţial cu rachete Dvina, care au fost înlocuite în anul 1985 de sistemul S-75M3 Volhov, ambele de provenienţă sovietică. Unităţile militare mai aveau în dotare baterii de artilerie antiaeriană, de calibrul 57 mm, pentru apărarea antiaeriană la înălţimi mici şi, din anii ´80, mitraliere antiaeriene MR-4 de calibrul 14,5 mm de provenienţă românească, informa Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă si Retragere din judeţul Hunedoara.
Singurele rachete au fost activate de la unităţile din jurul Hunedoarei în seara de 25 decembrie 1989, în timpul Revoluţiei. Atunci, povestesc foştii militari, pe ecranele staţiilor de radiolocaţie au apărut zeci de ţinte aeriene neidentificate, iar din Divizioanele de la Sânpetru - Haţeg şi Vadul Dobrii - „Valea Ursului” au fost lansate patru rachete sol-aer 20 (DSU Volhov), de 2,4 tone, care s-au autodistrus în aer, deoarece nu întâlniseră nicio „ţintă” dintre cele vizualizate pe radar.
Vadu Dobrii. ADEVĂRUL
Ruinele regimentului de rachete
Vechile unităţi militare antiaeriene din judeţul Hunedoara au fost dezafectate din 2003, iar unele dintre construcţiile lor au rămas în conservare, fiind preluate de administraţiile locale, ori au căpătat alte destinaţii. Altele s-au ruinat.
Fostul centru de comandă din Hunedoara a rămas abandonat în pădure, iar puţini localnici ştiu de existenţa lui. Nu a fost ocolit însă de distrugeri. Construcţia uriaşă, cu două niveluri subterane întinse pe mai multe sute de metri pătraţi, arată ca după un bombardament.
Fosta unitate militară din Orăştie. Foto: Traian Manu
La Vadu Dobrii, baza militară antiaerană şi de rachete a funcţionat aproape jumătate de secol, până în 2004, când a intrat în conservare. De atunci este în grija câtorva paznici, însă cum autorităţile nu au mai investit în restaurarea clădirilor ei, multe dintre ele s-au ruinat. Alte construcţii au fost înghiţite de pădure.
În ultimii ani, conducerea Primăriei Hunedoara a avut planuri cu baza militară, care prevedeau înfiinţarea unei tabere pentru copii sau a unui centru de agrement sau tratament. Accesul dificil, pe un drum de munte, neasfaltat pe ultimii zece kilometri, a împiedicat continuarea investiţiilor.
Carcasa unei rachete trasă din Vadu Dobrii în decembrie 1989. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
În 1962, lângă Sânpetru, un sat aflat în vecinătatea Haţegului, a început construcţia Divizionului 3 Rachete Antiaeriene care făcea parte din Regimentului 15 Rachete Antiaeriene. „În anul 2003, prin desfiinţarea divizionului se pune punct prezenţei singurei unităţi din Ţara Haţegului aflată în serviciu de luptă permanent, adică în stare să doboare o ţintă aeriană în orice condiţii de timp, anotimp şi stare a vremii în cel mult şase minute de la alarmare”, arată Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă si Retragere din judeţul Hunedoara. Clădirile vechii unităţi militare au intrat în conservare.
Uzina militară secretă din Orăştie
În Orăştie, de peste un deceniu, locul unei foste baze militare şi al unei fabrici de muniţie aflate în pădurile municipiului, au devenit unul dintre marile parcuri de distracţii din vestul României – cu tematică militară. De la sfârşitul anilor ´30, pe teritoriul de peste 80 de hectare, bine protejat de pădure, au fost înfiinţate uzina şi depozitele sale, dar şi o bază militară secretă.
În anii următori, în contextul celui De-al Doilea Război Mondial, fabrica din Orăştie a devenit unul dintre marii producători de muniţie şi explozibili din Europa. În primii ani ai regimului comunist, ea intrase în atenţia spionilor Agenţiei Centrale de Informaţii a SUA, iar mai multe rapoarte secrete din acea perioadă dezvăluiau modul în care funcţiona.
Baza militară de la Vadu Dobrii. ADEVĂRUL
„Fabrica din Orăştie (Transilvania) are 600 de muncitori, din care 60 la sută sunt femei. Sunt fabricaţi aici explozivi pentru toate felurile de muniţie. Cartuşele goale sunt suplimentate de Uzinele Astra din Braşov. Poligonul de test este localizat în zona de vest a uzinei. Muniţia anti-tanc de camibrul 88 mm. a fost testată aici în 1946”, informa un raport al CIA, din 1950.
Uzina era înconjurată de garduri din sârmă ghimpată de peste doi metri, cinci santinele staţionau în exterior, iar trei în interior. „Uzina era camuflată complet. Toate clădirile sunt zugrăvite cu vopsea gri de camuflaj şi sunt acoperite cu o plasă de sârmă, care serveşte ca bază pentru viţa de vie căţărătoare”, mai arătau spionii americani.
Ruine ale unei unităţi militare din Hunedoara. Foto ADEVĂRUL
Mai multe hărţi ale fabricii de explozivi din Orăştie au fost ataşate rapoartelor CIA de la începutul anilor ´50.
După 1990, fabrica a intrat într-un declin ireversibil, iar perimetrul şi clădirile ei au fost scoase la vânzare în 2003. De peste un deceniu, aici funcţionează un complex de agrement, unde mai pot fi văzute construcţii ale vechilor buncăre, depozite şi ateliere, transformate în scop turistic, dar şi tunuri, maşini militare, şi un avion IAR 93 – scoase din uz.
La Orăştie, până în anul 2002 a funcţionat şi Divizionul 2 Rachete Antiaeriene. Alte structuri militare au funcţionat în Deva, Brad, Haţeg, Petroşani, Vulcan, Lupeni şi Hunedoara, dar şi în localităţi hunedorene mai mici (Buceş, Bretea Streiului, Gurasada).
Se încarcă comentariile...
