Obiceiurile erotice ale strămoşilor noştri: femeile sarmaţilor ucideau pentru sex, soţiile tracilor erau sclave sexuale, geţii îşi luau câte 30 de neveste

Obiceiurile erotice ale strămoşilor noştri: femeile sarmaţilor ucideau pentru sex, soţiile tracilor erau sclave sexuale, geţii îşi luau câte 30 de neveste

O scenă de luptă în care erau implicate sarmatidele.

Geţii aveau obiceiul să îşi ia mai multe soţii, la sarmaţi femeile care nu deprindeau mânuirea armelor şi nu ucideau erau pedepsite să nu se căsătorească, sciţii erau desfrânaţi, dar o parte a populaţiei suferea de afecţiuni sexuale, iar tracii îşi lăsau fiicele să ducă o viaţă libertină, înainte de căsătorie. Sunt doar câteva dintre relatările din Antichitate despre obiceiurile din viaţa privată a strămoşilor noştri.

Obiceiurile intime mai puţin obişnuite ale comunităţilor care au locuit pe actualul teritoriu al României în urmă cu mai mult de două milenii au fost prezentate în numeroase relatări contemporane. Una dintre primele menţiuni despre geţi i-a aparţinut lui Meneandru, considerat unul dintre cei mai de seamă autori antici. Într-una dintre comediile scrise de autorul elen, care a trăit între anii 343 şi 292 î. Hr., el afirma că geţii erau mari iubitori de femei. „Aşa suntem noi, tracii toţi, mai ales geţii, mă mândresc că mă trag din neamul acestora din urmă: nu suntem din cale afară de cumpătaţi. Niciunul dintre noi nu ia o singură femeie, ci zece, unsprezece sau douăsprezece şi unii chiar mai multe. Când se întâmplă să moară cineva, care n-a avut decât patru sau cinci neveste, oamenii din partea locului spun: bietul de el, n-a fost însurat, n-a cunoscut iubirea”, relata Meneandru, conform autorilor volumului „Izvoare privind istoria României” (Editura Academiei R.P.R. - 1964).

Femeile, tratate ca sclave

O mărturie asemănătoare a fost dată de Heraclid din Pont. Filosoful a trăit la mijlocul secolului al IV-lea î. Hr. El afirma că unii dintre geţi aveau 30 de soţii şi se împreunau cu mai multe o dată. „Fiecare se căsătoreşte cu trei şi patru femei. Sunt unii care au şi 30 de soţii. Ei le folosesc ca pe nişte sclave. Au legături trupeşti cu numeroase femei şi se unesc cu ele pe rând. Femeia spală şi serveşte pe bărbatul cu care a trăit. Cele mai multe, după împreunare, se culcă pe pământ. Dacă vreuna dintre femei este nemulţumită, părinţii îşi pot lua înapoi fata, după ce restituie ce au primit pentru ea. Căci oamenii îşi mărită fetele în schimbul unui preţ. La moartea bărbatului, femeile sunt moştenite, întocmai ca şi celalelte lucruri”, informa Heraclid din Pont, potrivit autorilor volumului „Izvoare privind istoria României” (Editura Academiei R.P.R. - 1964).

Se jertfeau pentru soţi

Poligamia geţilor şi a tracilor este menţionată şi de Herodot. Istoricul elen adăuga că la traci exista obiceiul ca femeile să se jertfească pe rugul pe care era incinerat cadavrul foştilor soţi. „Cei ce locuiesc mai sus de crestoni iată ce obiceiuri au: fiecare ţine la căsătorie mai multe femei. Când unul dintre ei a murit, se iscă între femeile mortului mari neînţelegeri, iar prietenii îşi dau osteneala şi arată o nespusă râvnă să afle pe care dintre neveste a iubit-o mai mult cel decedat. Femeia scotită să primească cinstirea este lăudată de bărbaţi şi de femei. Apoi este înjunghiată de ruda ei cea mai apropiată. Şi după aceea trupul acesteia este înmormântat împreună cu cel al bărbatului ei. Celelalte femei socot o mare nenorocire aceasta, căci li se aduce asfel o foarte mare ocară”, afirma Herodot.

Herodot despre libertinajul fetelor

Tracii nu puneau însă mare preţ pe virginitatea fetelor. Astfel, potrivit autorului antic Herodot unele triburi tracice îşi vindeau copiii străinilor, iar pe fete nu le păzeau. „Le dau voie să aibă legături trupeşti cu bărbaţii care le plac. Îşi păzesc însă nevestele cu străşnicie, cumpărându-le cu mulţi bani de la părinţi”.

Solnius a trăit în secolul III d. Hr. şi a fost autorul unor cronici despre populaţiile tracice păstrate sub titlul „Culegeri de fapte memorabile”. El afirma că bărbaţii se fălesc cu numărul femeilor şi socotesc lucru de cinste să aibă mai multe soţii.

„Femeile care ţin mult la cinstea lor se urcă pe rugurile soţilor morţi şi, ceea ce socotesc cel mai mare semn al curăţeniei, se aruncă în flăcări. Femeiele de măritat se duc la bărbaţi nu după hotărârea părinţilor, ci acelea care se disting prin frumuseţe cer să fie vândute la mezat şi, după ce li se îngăduie să se stabilească valoarea lor, se căsătoresc nu după obiceiuri, ci după preţurile oferite. Iar cele năpăstuite din pricina urâţeniei lor îşi cumpără cu zestrea lor soţii cu care se mărită”.

Relatarea lui Solnius a fost inspirată din scrierile lui Pompnius Mela, autor latin din secolul I.

Horaţiu despre virtuţile femeilor dace

Poetul latin Horaţiu, care a trăit în secolul I î.Hr.,  afirma că femeile geţilor erau virtuoase. „Acolo femeia nu se face vinovată faţă de copiii vitregi, ci poartă de grijă celor lipsiţi de mamă, iar soţia cu zestre nu ajunge supusă bărbatului şi nici nu se încrede într-un amant chipeş. Zestrea cea mai de seamă este cinstea părinţilor şi virtutea femeii pentru care legământul căsătoriei rămâne trainic. Ea se teme de alt bărbat. Păcatul este un sacrilegiu pe care îl plăteşte cu moartea”, scria Horaţiu, în Ode, potrivit autorilor volumului „Izvoare privind istoria României” (Editura Academiei R.P.R. - 1964).

O descriere asemănătoare i-a aparţinut şi lui Strabon: „de bună seamă, întotdeauna s-au pus pe seama femeilor însemnurile în cele ale cucerniciei, căci ele împing pe bărbaţi la o prea mare slăvire a zeilor, la serbări în cinstea lor şi la acte de adoraţie. Ar fi o absurditate să se creadă că la geţi sunt socotiţi evlavioşi cei necăsătoriţi. Nu ne putem îndoi că în neamul lor râvna pentru cele divine a fost un lucru de căpetenie”.

Celibatarii din Antichitate

Strabon menţiona faptul că unii traci rămâneau celibatari pentru tot restul vieţii. „îşi petrec viaţa fără să aibă legături cu femei, numindu-i «ctişti»; ei sunt onoraţi şi socotiţi sacri, aşadar feriţi de orice primejdie. Duc o viaţă sărăcăcioasă”, informa Strabon. Tradiţia poligamiei geţilor, susţin unii istorici români, ca Vasile Pârvan, a dăinuit până în vremea regelui Burebista, considerat alături de marele preot Deceneu, reformator al statului dac.

Agatârşii îşi împărţeau nevestele

Obiceiuri ciudate în viaţa intimă au avut şi celelalte triburi care au stăpânit în Antichitate teritorii actuale ale României. Despre agatârşi, Herodot afirma că sunt iubitori ai vieţii uşoare, că obişnuiau să îşi împodobească trupurile cu aur şi că erau înclinaţi spre poligamie. „Agatârşii sunt lipsiţi de energie şi foarte gingaşi. Ei poartă, cei mai mulţi, podoabe de aur. Au în devălmăşie neveste, ca să fie fraţi cu toţii şi, înrudindu-se, să nu mai existe la ei nici pizmuire, nici vrăjmăşie. Cât priveşte celelalte obiceiuri, se apropie de traci”, relata Herodot, în Istorii, potrivit autorilor volumului Izvoare privind istoria României (Editura Academiei R.P.R. - 1964).

Ilirii erau „grozav de beţivi”, afirma preotul latin Claudiu Aelanius, care a trăit în secolelele II – III şi râvneau la femeile prietenilor lor. „Şi-au mai tras şi învinuirea că la ospeţe, în faţa oaspeţilor, este îngăduit să se bea în sănătatea femeilor, fiecare pentru cine doreşte, chiar dacă nu este femeia lui”, afirma preotul latin, potrivit autorilor volumului Izvoare privind istoria României (Editura Academiei R.P.R. - 1964).

Sciţii cei desfrânaţi

Despre modul de viaţă al sciţilor a relatat istoricul Clearh din Soloi, în a secolul IV î. Hr., afirmând că erau desfrânaţi. „Au ajuns cei mai nenorociţi dintre muritori, din pricina lipsei lor de măsură. Căci ei s-au desfrânat ca nimeni altul, având din belşug tot felul de bogăţii şi putându-şi procura orice. Traiul îmbeşugat şi faptul că dintre toţi oamenii ei s-au dedicat mai întâi desfrânării i-au adus la atîta nelegiure, încât tăiau nasul tuturor oamenilor pe care îi întâlneau”, scria Clearh din Soloi. Autorul adăuga că femeile sciţilor au tatuat trupurile femeilor trace, pentru a le batjocori. „Sciţii au poruncit tuturor cu atâta trufie, încât serviciul de sclav atât de jalnic pentru toţi, s-a transmis urmaşilor cu un cuvânt scitic, aşa cum era el”, afirma Clearh din Soloi, citat în Izvoare privind Istoria României (Editura Academiei RPR - 1964).

Probleme sexuale puse pe seama blestemelor

Hipocrate a trăit în secolul V î. Hr. şi a fost întemeietorul cercetărilor ştiinţifice în domeniul medicinei. El afirma că din cauza climei şi a modului de viaţă, mulţi sciţi erau afectaţi de impotenţă. „La bărbaţi, dorinţa unirii cu femeia nu este mare din pricina umezelii pe care o are natura lor şi a moliciunii şi răcelii pântecelui. Din aceste pricini nu este câtuşi de puţin firesc ca bărbatul să aibă plăcerile iubirii. Ba încă fiind zdruncinaţi neconteniţi de călărie, ajung neputincioşi. Apoi, în afară de acestea, printre sciţi se fac scopiri şi cei mai mulţi îndeplinesc treburi de femei, trăind ca şi femeile, şi vorbesc ca ele, Ei poartă numele de moleşiţi. Localnicii pun pricina acestei neputinţe pe seama unui zeu, iar pe oamenii aceştia îi cinstesc şi se închină lor, temându-se fiecare pentru sine, de o asemenea boală. Ei cred că au păcătuit cu ceva faţă de zeul pe care-l învinuiesc de năpasta lor. Şi ei se îmbracă în haine femeieşti, dându-se pe faţă neputinicoşi. De atunci trăiesc printre femei şi se dedau aceloraşi îndeletniciri ca şi acestea. De boala amintită sunt loviţi sciţii bogaţi, nu cei de rând, oamenii mai de neam şi cu mai multă avere, aceasta pentru că merg călare. Cei săraci suferă într-o mai mică măsură, deoarece nu călăresc”, scria Hipocrate, potrivit autorilor volumului Izvoare privind istoria României (Editura Academiei R.P.R. - 1964).

Sarmatidele, mutilate pentru vigoare

Femeile din Sarmaţia, teritoriul din nord-vestul Mării Negre, erau renumite prin vitejia lor, dar şi prin obiceiurile ciudate pe care trebuiau să le respecte. „În jurul Pontului se află o mulţime nenumărată de femei, care se numesc sarmatide şi cărora li s-a rânduit, ca şi bărbaţilor, să ia parte nu numai la călărie, ci chiar la mânuirea arcurilor şi a celorlalte arme, exerciţii pe care le fac deopotrivă cu bărbaţii”, informa Platon. Hipocrate preciza că femeile sarmaţilor se luptau cu duşmanii cât timp erau fecioare. „Nu se mărită până n-a omorât fiecare trei duşmani şi nu au legături cu bărbatul înainte de a face sacrificiile rânduite de lege. Dacă îşi ia un bărbat, femeia încetează a mai călări, câtă vreme o nevoie nu sileşte întreg neamul să pornească la luptă. Femeile n-au sânul drept. În copilărie, când sunt încă foarte mici, mamele lor înroşesc în foc un instrument de aramă făcut pentru scopul acesta, îl pun la sânul lor drept şi îl ard. Astfel acesta îşi pierde puterea de a creşte, transmiţând umărului şi braţului drept toată tăria şi vlaga”, informa celebrul medic din Antichitate.

Cele care nu ucideau nu se măritau

Pomponius Mela a trăit în prima jumătate a secolului I d. Hr. El descria neamul sarmaţilor drept unul războinic, amintind la rândul lui de datoria tinerelor de a ucide înainte de se căsători. „Sarmaţii sunt războinici liberi, neînfrânaţi şi până într-atât de sălbatici şi cruzi, încât femeile merg la război împreună cu bărbaţii. Şi ca să fie mai îndemânatice, îndată ce nasc li se arde sânul drept. De aceea pieptul lor devine ca la bărbaţi, iar mâna nu e stânjenită, când o întind ca să lovească. Datoria tinerelor fete este să tragă cu arcul, să călărească şi să vâneze. Când ajung mari se îndeletnicesc să străpungă duşmanul, lucru atât de important încât faptul de a nu fi ucis pe nimeni este socotit o necinste; iar ca pedeapsă fata nu se mai mărită”, scria Pomponius Mela, potrivit autorilor cărţii „Izvoare privind istoria României” (Editura Academiei R.P.R. - 1964).

Obiceiuri sexuale controversate au avut şi alte popoare antice.
Potrivit istoricilor, în familiile regale din Egiptul antic se practica incestul, care ar fi fost considerat o soluţie pentr unitatea triburilor. În mitologia egipteană, zeii sunt menţionaţi căsătorindu-se cu surorile lor, iar faraonii le-au urmat exemplele. Părinţii celebrei Cleopatra au fost frate şi soră, iar regina a fost forţată să îia în căsătorie doi dintre fraţii săi.
Cazuri de homosexualitate erau cunoscute în Grecia Antică, iar potrivit legendelor chiar şi zeităţile greceşti aveau astfel de pasiuni. Ca termen pentru homosexualitate s-a folosit „obiceiul grecesc” şi se credea că practica a luat naştere datorită pasiunii grecilor pentru sporturi la care atleţii apăreau complet goi.
În Roma antică, potrivit istoricilor, prostituţia era permisă, iar bordelurile private funcţionau în casele unor cetăţeni din înalta societate. Încăperile erau decorate cu imagini pornografice şi aveau intrări separate, ca vizitatorii să nu îi deranjeze pe proprietarii vilelor.


Vă recomandăm şi:

Anecdote din Antichitate despre daci: au tăiat pădurea pentru a-i speria pe romani, fumau cânepă, iar un preot s-a prefăcut mort pentru a nu fi ucis

O serie de anecdote ce datează din Antichitate i-au prezentat pe daci în roluri mai puţin obişnuite. Autorii povestirilor scurte şi amuzante relatau despre cum au reuşit dacii să le înşele vigilenţa romanilor, de ce au renunţat la vin sau de ce trăgeau cu săgeţi spre cer, în timpul furtunilor.

Secretele calendarului dacic. Ce legături existau între templele din Sarmizegetusa Regia şi felul în care strămoşii noştri calculau trecerea timpului

Vechile temple din Sarmizegetusa Regia şi altarele celorlalte cetăţi dacice din Munţii Orăştiei au dat naştere unei serii nemărginite de ipoteze şi interpretări. Unii istorici au atribuit sanctuarelor antice rolul de calendare, iar teoriile asupra modului în care strămoşii noştri măsurau trecerea timpului sunt numeroase.

Cum luptau geţii şi sciţii: „Înmuiau săgeţile în venin de viperă şi în sânge de om, iar amestecul blestemat nu are leac

Săgeţile cu vârfuri înmuiate în venin ale geţilor şi sciţilor aduceau moartea instantanee, iar strămoşii noştri erau războinici de temut, chiar şi în faţa armatelor numeroase care au invadat ţinuturile Daciei. O serie de relatări ale autorilor antici arată cum luptau şi se apărau locuitorii antici de pe actualul teritoriu al României.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: