Biserica Îngerilor din ţinutul natal al lui Arsenie Boca. Veche de patru secole, uimeşte prin cel mai înalt turn
0O biserică din vecinătatea locului în care s-a născut Arsenie Boca îi uimeşte pe turişti prin vechimea sa şi printr-un detaliu neobişnuit: un turn înalt care a rezistat peste patru secole furtunilor şi care i-a făcut pe săteni să îi spună aşezării Biserica Îngerilor.
Peste deal de locul naşterii duhovnicului Arsenie Boca, un sat liniştit aflat la limita judeţelor Hunedoara şi Arad îi impresionează pe călători prin atracţiile sale neobişnuite: o biserică veche din lemn, cu acoperiş de şindrilă şi cu o turlă care pare că străpunge norii, şi un izvor despre care localnicii susţin că este tămăduitor.
Satul Ciungani se dezvăluie turiştilor de-a lungul unui pârâu care şerpuieşte printre dealurile şi pădurile Zarandului. Cu case risipite de munte, aşezarea din comuna Vaţa de Jos oferă în fiecare primăvară privelişti de o frumuseţe aparte. Locul pe care toţi sătenii din Ciungani îl indică iubitorilor de frumos este biserica satului. Aflată pe coama unui deal, biserica veghează asupra unui cimitir bine îngrijit, cu numeroase cruci şi rugi din lemn, de diverse mărimi, unele vechi de peste un secol, altele frumos împodobite, iar altele cu simboluri aparte. Cele din urmă, purtând embleme tricolore au fost ridicate în cinstea eroilor români din Al Doilea Război Mondial.
Câteva astfel de cruci din lemn, dedicate ostaşilor care nu s-au mai întors de pe front au fost aşezate şi pe una dintre faţadele lăcaşului de cult. În curtea Bisericii Îngerilor, cum o numesc locanicii, oamenii obişnuiesc să îşi mai petreacă o parte din amiaza de duminică, după încheierea Liturghiei. „Ne este atât de dragă biserica noastră încât nu am mai pleca de aici, dacă n-am avea treabă pe acasă”, spune Maria, o bătrână din Ciungani.
Femeia s-a aşezat împreună cu vecinele ei pe băncuţele din jurul bisericii, pentru a povesti ce se mai întâmplă prin sat. Cei mai mulţi dintre locanicii veniţi la slujbă sunt vârstnici şi cu toţii cunosc legendele care au făcut cunoscută biserica. Pentru a arăta cât de vechi şi preţios este lăcaşul, cantorul Gheorghe îi invită pe turişti să vadă un icoanele sfinţior, însemnate cu litere chirilice. Bărbatul arată apoi un ceaslov vechi de la începutul secolului al XIX-lea, cu rugăciuni în aceaşi alfabet puţin cunosct zilelor noastre, din care reuşeşte să desluşească unele cuvinte.
Ceaslovul vechi al bisericii
În paginile cărţii bisericeşti au fost însemnate amintiri şi mesaje, de cătrecei care au slujit sau vizitat, de-a lungu timpului, lăcaşul. Atrage privirea însă un tablou care îi înfăţişează pe Adam şi Eva, încăcând porunca nemâncării din Pom şi apoi izgoniţi din Rai, şi icoana lui Dumnezeu, iar gândul ne duce la numele ciudat pe care locanicii l-au dat locului, „Biserica Îngerilor”. Potrivit istoricior, biserica de lemn din Ciungani a fost ridicată în jurul anului 1600 şi figurează pe noua listă a monumentelor istorice. Are un turn de 14 metri, cel mai înalt dintre bisericile de lemn hunedorene, iar sătenii povestesc că în ziua în care urma să înceapă construcţia oamenii nu au căzut de acord asupra locului acesteia. Îngerii ar fi mutat bârnele de pe dealul aflat de cealaltă parte a pârâului care străbate satul. „Acolo se spunea că au fost spânzurători şi că nu se cuvine să fie ridicată o biserică şi atunci au fost mutate lemnele aici. Este interesant cum istorii despre această biserică au rezistat de atâta vreme, la fel cum a rezistat şi ea timpului”, spune preotul Gheorghe Bisorca.
Părintele slujeşte în satele Prăvăleni şi Ciungani din anul 1976 şi este „sufletul” sătenilor adunaţi „la taină” în curtea bisericii. Spune că prezenţa frumoasei biserici din mijlocul unui peisaj pitoresc al Ţării Zarandului a contribuit şi la menţinerea comunităţii, chiar dacă numărul celor înmormântaţi în ultimii ani a fost mai mare decât al celor botezaţi.
În pădurea de la marginea satului Ciungani, o altă „minune” se dezvăluie călătorilor într-o privelişte neobişnuită. Aici se află un izvor pe care sătenii îl consideră tămăduitor şi în jurul căruia s-au strâns de-a lungul ultimilor ani un număr impresionant de monede. I-au pus numele Izvorul cu leac.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Un tărâm al tristeţii, în care mai trăiesc cinci bătrâni aproape neputincioşi, a rămas izolat la poalele Munţilor Metaliferi. Cei câţiva oameni din Gialacuta vorbesc cu amărăciune despre biserica mistuită de flăcări în urmă cu cinci ani, cea mai dragă amintire a satului lor. Doar Sărbătoarea Paştelui, pentru care se pregătesc din timp, le mai alină suferinţa.
Numeroase biserici din România impresionează prin frumuseţea lor, însă unele dintre ele oferă vizitatorilor lor detalii nemaiîntâlnite. Printre bisericile „ciudate” din România se numără cea de la Densuş, ridicată din ruine ale monumentelor din Sarmizegetusa, şi biserica din Săpânţa, înaltă de peste 75 de metri.
Biserica Densuş, una dintre cele mai vechi biserici medievale din ţară, a fost timp de doi ani subiectul unui proces între Episcopia Greco Catolică de Lugoj, care a revendicat-o, şi Biserica Ortodoxă Română. Instanţa a respins cererile greco-catolicilor, iar sentinţa oferă detalii mai puţin cunoscute despre istoria şi soarta aşezării.
Se încarcă comentariile...
